Un ciob de primăvară - poveste din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Citește povestea scurtă pentru copii "Un ciob de primăvară" de Tudor Arghezi în care un om ce a ieșit dimineața din odaia lui, a văzut caișii din curte înfloriți peste noapte. Caișii au înflorit înainte ca frunzele lor să se fi desfăcut. Caisul s-a îmbrăcat în două zile în bumbacul selenar și a stat în geamul lui ca o panoplie cu mii de steaguri mărunte.
Citește povestirea pt. copii "Un ciob de primăvară" din Cartea cu jucării
Odaia dă în stradă, peste peticul de grădină cu pomi în desfășurare, împrejmuit cu zăbrele. Au înflorit caișii deodată, peste noapte, mai înainte ca frunzele să li se fi desfăcut. Le-am găsit dimineața furcile ramurilor cu totul albe, ca și cum ar fi fost înmuiate în lăpturile groase ale nopții și ar fi înghețat pe ele varul de argint al lunei și de sidef, covăsite proaspăt în fildeș. În două zile, caisul s-a îmbrăcat în bumbacul selenar și a stat în geamul meu — prevestitor de bine — ca o panoplie cu mii de steaguri mărunte, ca niște roiuri de fluturi albe, spânzurate în aer deasupra tulpinii.
- Sunt rufele spălate azi-noapte, ale stelelor, întinse ca să se usuce și uitate pe ramuri — șoptește Gnomul meu, pe care-l văd ieșind cu barba încâlcită și cu catifeaua hainelor tăvălită, din desișul sufletului meu de pământ, atent la basme și povești.
Într-adevăr, într-altă noapte, cămeșile, iile, bastistele și scufițele minuscule ale rufariilor cerești au dispărut. Poate că un iepure cu coșul în spinare a venit, le-a încărcat pe toate și, pe o potecă neștiută, umblând în două picioare și răzimat în ciomag, le-a dus în dormitorul curat al virginalelor lacrimi. Poate că o lăcustă mare, albastră le-a transportat pe scara Căii Lactee într-o roabă de cristal. Poate... Florile caisului au pierit, iar în locul lor se ivesc frunzele, ce cresc din ceas în ceas și au acoperit pomul întreg, cu gingașe îmbrăcăminți tremurătoare.
În rând cu caișii au înflorit spumele violete ale liliacului, purtate pe vânturi de ramuri subțiri, ca niște pămătufuri de fulgi pentru scuturatul oglinzilor soarelui de sus. Ce modistă harnică și-a expus, de Florii, pălăriile în verdeața fragedului liliac? Dar penele lui de struț au fost furate, una câte una, jumulite de mâna mică și sălbatică a copiilor, agățați de garduri, ca să prade avutul imaterialilor din uzinele Botanicii subterane.
Deasupra florilor din grădină, pe atlazul azurului palid, alunecă săgețile rândunelelor, ca într-o stampă.
Și va înflori, iată, și gutuiul, după ce frunzele au crescut deplin, ca să primească florile rare, așezate câte una, cu o simetrică economie, în cuiburile lor. Locurile le-au fost rezervate din vreme în punctele unde frunzele se întâlnesc cap în cap și brodează pentru evenimentul știut și ținut secret al unei flori, un leagăn rotund, un blid neted, verde, în mijlocul căruia va sta, legănată de adieri, ceașca albă, trandafirie a florilor de porțelan.
Gnomul meu bătrân și naiv s-a urcat în pomii țepoși. Din colivia lor pentru cuci, el numără, însemnând pe răboj cu briceagul, petalele ce se deschid. Dar fermecat de frageda drăgălășie, Gnomul se uluiește și își crestează degetul arătător. O boabă de sânge se scurge pe faianța catifelie a florilor de gutui.
- Sunt rufele spălate azi-noapte, ale stelelor, întinse ca să se usuce și uitate pe ramuri — șoptește Gnomul meu, pe care-l văd ieșind cu barba încâlcită și cu catifeaua hainelor tăvălită, din desișul sufletului meu de pământ, atent la basme și povești.
Într-adevăr, într-altă noapte, cămeșile, iile, bastistele și scufițele minuscule ale rufariilor cerești au dispărut. Poate că un iepure cu coșul în spinare a venit, le-a încărcat pe toate și, pe o potecă neștiută, umblând în două picioare și răzimat în ciomag, le-a dus în dormitorul curat al virginalelor lacrimi. Poate că o lăcustă mare, albastră le-a transportat pe scara Căii Lactee într-o roabă de cristal. Poate... Florile caisului au pierit, iar în locul lor se ivesc frunzele, ce cresc din ceas în ceas și au acoperit pomul întreg, cu gingașe îmbrăcăminți tremurătoare.
În rând cu caișii au înflorit spumele violete ale liliacului, purtate pe vânturi de ramuri subțiri, ca niște pămătufuri de fulgi pentru scuturatul oglinzilor soarelui de sus. Ce modistă harnică și-a expus, de Florii, pălăriile în verdeața fragedului liliac? Dar penele lui de struț au fost furate, una câte una, jumulite de mâna mică și sălbatică a copiilor, agățați de garduri, ca să prade avutul imaterialilor din uzinele Botanicii subterane.
Deasupra florilor din grădină, pe atlazul azurului palid, alunecă săgețile rândunelelor, ca într-o stampă.
Și va înflori, iată, și gutuiul, după ce frunzele au crescut deplin, ca să primească florile rare, așezate câte una, cu o simetrică economie, în cuiburile lor. Locurile le-au fost rezervate din vreme în punctele unde frunzele se întâlnesc cap în cap și brodează pentru evenimentul știut și ținut secret al unei flori, un leagăn rotund, un blid neted, verde, în mijlocul căruia va sta, legănată de adieri, ceașca albă, trandafirie a florilor de porțelan.
Gnomul meu bătrân și naiv s-a urcat în pomii țepoși. Din colivia lor pentru cuci, el numără, însemnând pe răboj cu briceagul, petalele ce se deschid. Dar fermecat de frageda drăgălășie, Gnomul se uluiește și își crestează degetul arătător. O boabă de sânge se scurge pe faianța catifelie a florilor de gutui.
Sfârșit
Citește mai multe povesti din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
