Controversa - poveste din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Citește povestea scurtă pentru copii "Controversa" de Tudor Arghezi în care pisica familiei a fătat patru pisicuțe și acum a iscat o controversă între tătuțu și măicuța. Tătuțu susține că toți cei patru pui sunt pisici, iar măicuța spune că de fapt sunt două pisici și doi motani. Ba chiar face planuri cui să dea cele două pisici. Cei doi continuă discuția despre cele patru pisicuțe, iar Baruțu și Mițu asistă intrigați la discuția lor și la examinarea puilor de pisică.
Citește povestirea pt. copii "Controversa" din Cartea cu jucării
Controversa fusese pricinuită de nașterea celor patru pui de pisică.
Toți eram de părere că doi pisoi erau vărgați cu cenușiu și alb, că al treilea se înfățișa aproape violet, ca șerbetul de cireși amare, ultimul fiind ca negrul-de-fum. Însă nu ne înțelegeam în amănuntul care face cotoiul feroce și mâța docilă.
— Sunt doi pisoi și două pisici, afirmă măicuța, mulțumită de misterioasa simetrie a naturii. Două părechi. Dăm una Tătanei, și are să ia una lăptăreasa.
— Nu e nici un cotoi, răspunde tătuțu. Câteșipatru sunt, uniform, niște pisici. Natura dumitale nu-i atât de prevăzătoare, ca să o feliciți. La noi au ieșit toate pisici; vecinul, sunt sigur, a căpătat șapte cotoi: deficit.
— Uite, pipăie și vezi răspundea măicuța, ridicând pisicile în dreptul luminii, la fereastră, cu pântecul către ochi.
Tătuțu punea ochelarii cu plăsele groase și cu sticla rotundă, examina cu sinceritate și răspundea:
— Te-ai înșelat. Patru pisici.
— Nu simți un bob de arpacaș, moale și încă nedeslușit? E cotoi!
— Nu simt nimic. Şi când nu e nimic, e mâță, răspundea tătuțu.
Măicuța invoca, vexată, sentimentul bunului simț.
— Orice om în toată firea vede că este vorba de doi cotoi și două pisici.
Tătuțu replica într-o doară, ca să vateme certitudinile măicuții, cu definiția triunghiului scalen și citate din Herodot. Măicuța, mai slabă în clasicism, argumenta experimental, polemizând cu ironie și regretând că natura nu pune pisicilor fustă, criteriu sensibil pentru proștii de bărbați.
— Dacă mai insiști, zise tătuțu, te zdrobesc, citindu-ți din Tartampion. Nu mă face!
Toți eram de părere că doi pisoi erau vărgați cu cenușiu și alb, că al treilea se înfățișa aproape violet, ca șerbetul de cireși amare, ultimul fiind ca negrul-de-fum. Însă nu ne înțelegeam în amănuntul care face cotoiul feroce și mâța docilă.
— Sunt doi pisoi și două pisici, afirmă măicuța, mulțumită de misterioasa simetrie a naturii. Două părechi. Dăm una Tătanei, și are să ia una lăptăreasa.
— Nu e nici un cotoi, răspunde tătuțu. Câteșipatru sunt, uniform, niște pisici. Natura dumitale nu-i atât de prevăzătoare, ca să o feliciți. La noi au ieșit toate pisici; vecinul, sunt sigur, a căpătat șapte cotoi: deficit.
— Uite, pipăie și vezi răspundea măicuța, ridicând pisicile în dreptul luminii, la fereastră, cu pântecul către ochi.
Tătuțu punea ochelarii cu plăsele groase și cu sticla rotundă, examina cu sinceritate și răspundea:
— Te-ai înșelat. Patru pisici.
— Nu simți un bob de arpacaș, moale și încă nedeslușit? E cotoi!
— Nu simt nimic. Şi când nu e nimic, e mâță, răspundea tătuțu.
Măicuța invoca, vexată, sentimentul bunului simț.
— Orice om în toată firea vede că este vorba de doi cotoi și două pisici.
Tătuțu replica într-o doară, ca să vateme certitudinile măicuții, cu definiția triunghiului scalen și citate din Herodot. Măicuța, mai slabă în clasicism, argumenta experimental, polemizând cu ironie și regretând că natura nu pune pisicilor fustă, criteriu sensibil pentru proștii de bărbați.
— Dacă mai insiști, zise tătuțu, te zdrobesc, citindu-ți din Tartampion. Nu mă face!
Măicuța, care nu a fost la studii de specialitate, ca tătuțu, crede că Tartampion e un profet arab, pe care tătuțu îl știe pe dinafară, în dialect original, - și Tătuțu, laș, titanic și victorios cu orice preț, ne chiorăște cu prestigii false. Nu mai e mult, Baruțu o să se facă mare și o să învețe carte numai ca să controleze pe tătuțu, care prea știe multe și ne face impresia că vehiculează minciuni. Totuși, cotoii măicuții au rămas cotoi, și nici unul nu și-a schimbat poziția lui.
— Eu zic că avem de-a face cu niște banale pisici, încheie tătuțu. Dacă știam, nu lăsam pe Floricica să se plimbe noaptea pe învelitoare, cu toate rugămințile cotoilor de la fereastră.
— Nici nu se mai poate discuta: sunt două pisici și doi pisoi! a punctat măicuța.
Energia de ton a tătuțului a zdruncinat însă în secret convingerile măicuții, care, ascunsă într-o odaie și crezându-se nevăzută, lua pisicile pe rând, suflându-le în blana burții, ca să descopere parcă un purice fixat pe pielea lor de atlaz.
— Vezi că te îndoiești? o surprinse încurcată tătuțu, scoțând capul de după dulap.
Mițu și Baruțu au asistat intrigați la examinarea puilor de pisică, ea - ciulind niște ochi mărunți și tari, de veveriță, el - holbându-se enorm. Între amândoi se făceau schimburi de nedumeriri și de scânteieri de posibilități. Se petrecea, evident, un lucru foarte nou și foarte interesant, mijind în instinct, dar ei nu pricepeau cu desăvârșire nimic, căutând să se apropie târâș-grăpiș, ca prin întuneric. Intenția lor scăpăra de întrebări, pe care nu știau să le formuleze, nepricepând ce este o pisică și ce este un cotoi și cum se vor putea deosebi.
Toată ziua plecați pe cuibul pisicii, întinsă ca o elegantă odaliscă, ei luau câte un pui, îl întorceau cu burta-n sus pe genunchi și-i suflau în blană amândoi, căutând să vadă ivindu-se ceva senzațional, un nasture de sidef sau o limbă de minutar. Sunau pisoii la ureche, ca mingea, care are ceva înăuntru, și pisoii nu sunau a nimic. Puneau un deget undeva, căutând „arpacașul“. Ei au crezut că totul trebuie căutat subt bărbie, pe înghițitoare, și gâtlejurile fuseră explorate minuțios.
Controversa trecuse la ei. Solidarizată cu măicuța, Mițu afirma că are doi cotoi și două pisici, iar Baruțu, adoptând în totul vederile lui tătuțu, răspundea că mâțele erau „pișiți“.
— Eu zic că avem de-a face cu niște banale pisici, încheie tătuțu. Dacă știam, nu lăsam pe Floricica să se plimbe noaptea pe învelitoare, cu toate rugămințile cotoilor de la fereastră.
— Nici nu se mai poate discuta: sunt două pisici și doi pisoi! a punctat măicuța.
Energia de ton a tătuțului a zdruncinat însă în secret convingerile măicuții, care, ascunsă într-o odaie și crezându-se nevăzută, lua pisicile pe rând, suflându-le în blana burții, ca să descopere parcă un purice fixat pe pielea lor de atlaz.
— Vezi că te îndoiești? o surprinse încurcată tătuțu, scoțând capul de după dulap.
Mițu și Baruțu au asistat intrigați la examinarea puilor de pisică, ea - ciulind niște ochi mărunți și tari, de veveriță, el - holbându-se enorm. Între amândoi se făceau schimburi de nedumeriri și de scânteieri de posibilități. Se petrecea, evident, un lucru foarte nou și foarte interesant, mijind în instinct, dar ei nu pricepeau cu desăvârșire nimic, căutând să se apropie târâș-grăpiș, ca prin întuneric. Intenția lor scăpăra de întrebări, pe care nu știau să le formuleze, nepricepând ce este o pisică și ce este un cotoi și cum se vor putea deosebi.
Toată ziua plecați pe cuibul pisicii, întinsă ca o elegantă odaliscă, ei luau câte un pui, îl întorceau cu burta-n sus pe genunchi și-i suflau în blană amândoi, căutând să vadă ivindu-se ceva senzațional, un nasture de sidef sau o limbă de minutar. Sunau pisoii la ureche, ca mingea, care are ceva înăuntru, și pisoii nu sunau a nimic. Puneau un deget undeva, căutând „arpacașul“. Ei au crezut că totul trebuie căutat subt bărbie, pe înghițitoare, și gâtlejurile fuseră explorate minuțios.
Controversa trecuse la ei. Solidarizată cu măicuța, Mițu afirma că are doi cotoi și două pisici, iar Baruțu, adoptând în totul vederile lui tătuțu, răspundea că mâțele erau „pișiți“.
Sfârșit
Citește mai multe povești din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
