Laboratorul nostru de cercetări - poveste din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Citește povestea scurtă pentru copii "Laboratorul nostru de cercetări" de Tudor Arghezi în care Baruțu și Mițu se gândesc cum se fac copii. Mițu susține că se fac pe la subsuoară iar Baruțu care a preluat o idee mai veche a surorii lui, crede că se fac pe gură. Totuși, ideea cu barza care aduce copii, a fost adusă în casă de Cati, slujitoarea casei, o săsoaică și agent de cultură, cum îi spune tătuțu.
Citește povestirea pt. copii "Laboratorul nostru de cercetări" din Cartea cu jucării
Suișul cunoștinței se urcă numai treptat și anevoie. Tot ce am putut căpăta în patru ani, din afară, este că pe copii îi aduce barza și că pe pisoi îi face pisica. Cum anume, întrucâtva o privește: Mițu pretinde că pe la subsuoară; Baruțu susține, după o veche părere, pe care Mițu a părăsit-o și el o adoptă complet, că pe guhă. Mi se pare că Baruțu o să rostească pe r din gât, căci până la primul lui majorat de trei ani, încă nu a putut ajunge să-l puie pe limbă.
Aducerea copiilor cu barza e-o idee franțuzească sau germană, ne pare rău că am naționalizat-o în gospodărie, dar ne-a comunicat-o Cati, săsoaica și agentul de cultură din casă. Cu toate că nu citește și scrie, ea propagă principiile pe care le-a învățat experimental prin casele pe unde a trecut. Pentru că ea știe și alte lucruri ascunse și le explică într-un stil și într-o limbă, ca să te strâmbi de râs, noi am botezat-o pe Cati: Kant, filozoful părții noastre din apartament, dintre camera de baie și bucătărie. Nici o idee, nici o achiziție nouă spirituală, expusă de acest filozof, care știe să spele și rufe, nu vine fără argumentele principalele: „zău, conașule!“ și „să n-apuc să mă scol!“ pronunțate cu accent plăcut.
Odată, Cati, care colportează legenda vițelului cu câteva capete și se jură că a văzut de două ori pe dracul, o dată când se scălda în Mureș, iar a doua oară la păscutul gâștelor, pe la Vinga, ne-a povestit că un copil s-a născut cu toți dinții și toate măselele și că vorbea ungurește, dar a treia zi, fiind de o precocitate exagerată, a murit. Tătuțu a întrebat atunci dacă pruncul avea și mustăți sau dacă se născuse ras, ca deputatul sas al Ardealului, și Kant s-a supărat, rănit în simțirea lui politică, și a cerut leafa, ca să demisioneze.
— De ce s-a supăhat, tătuțule, Cati? a întrebat Baruțu. Uite că pândze.
— Tare mai ești proastă, Cati dragă! i-a spus tătuțu - și Cati nu a mai plecat, pentru că tătuțu i-a zis dragă, o vorbă, care pe ungurește însemnează: „scumpă" și se cântă la ceardaș. Dar vorba „proastă" i-a rămas și Baruțu i-a aplicat-o de-atuncea mereu, sub forma „poată".
Cu un filozof, cu o pisică și patru pisoi, cu o măicuță, cu un tătuț, cu Mițu și cu Baruțu, am avut în apartament un univers. Dacă mai punem pe Mo Cățun, care-i adevăratul Moș Crăciun, pe „Maica Domnului cu Fiul ei", cum exprimă cu o pedanterie gingașă Mițura, pe italianca din ziua duminicii, cântăreață din Rigoletto, pe harmonică și cu gura, universul nostru merge până-n Alpi, reședința preferată a unchiașului, și până la Roma.
Aducerea copiilor cu barza e-o idee franțuzească sau germană, ne pare rău că am naționalizat-o în gospodărie, dar ne-a comunicat-o Cati, săsoaica și agentul de cultură din casă. Cu toate că nu citește și scrie, ea propagă principiile pe care le-a învățat experimental prin casele pe unde a trecut. Pentru că ea știe și alte lucruri ascunse și le explică într-un stil și într-o limbă, ca să te strâmbi de râs, noi am botezat-o pe Cati: Kant, filozoful părții noastre din apartament, dintre camera de baie și bucătărie. Nici o idee, nici o achiziție nouă spirituală, expusă de acest filozof, care știe să spele și rufe, nu vine fără argumentele principalele: „zău, conașule!“ și „să n-apuc să mă scol!“ pronunțate cu accent plăcut.
Odată, Cati, care colportează legenda vițelului cu câteva capete și se jură că a văzut de două ori pe dracul, o dată când se scălda în Mureș, iar a doua oară la păscutul gâștelor, pe la Vinga, ne-a povestit că un copil s-a născut cu toți dinții și toate măselele și că vorbea ungurește, dar a treia zi, fiind de o precocitate exagerată, a murit. Tătuțu a întrebat atunci dacă pruncul avea și mustăți sau dacă se născuse ras, ca deputatul sas al Ardealului, și Kant s-a supărat, rănit în simțirea lui politică, și a cerut leafa, ca să demisioneze.
— De ce s-a supăhat, tătuțule, Cati? a întrebat Baruțu. Uite că pândze.
— Tare mai ești proastă, Cati dragă! i-a spus tătuțu - și Cati nu a mai plecat, pentru că tătuțu i-a zis dragă, o vorbă, care pe ungurește însemnează: „scumpă" și se cântă la ceardaș. Dar vorba „proastă" i-a rămas și Baruțu i-a aplicat-o de-atuncea mereu, sub forma „poată".
Cu un filozof, cu o pisică și patru pisoi, cu o măicuță, cu un tătuț, cu Mițu și cu Baruțu, am avut în apartament un univers. Dacă mai punem pe Mo Cățun, care-i adevăratul Moș Crăciun, pe „Maica Domnului cu Fiul ei", cum exprimă cu o pedanterie gingașă Mițura, pe italianca din ziua duminicii, cântăreață din Rigoletto, pe harmonică și cu gura, universul nostru merge până-n Alpi, reședința preferată a unchiașului, și până la Roma.
Deși bătrână și văduvă, italianca se îngrășa o dată pe an, și de patru ani, de când ne uităm pe geam cu Mițu, și de trei ani, de când s-a ivit la fereastră și Baruțu, la cei șapte copii frumoși ai italiencii se mai adună, an cu an, câte unul. Într-o zi de praznic, ea și-a adus toți copiii, fete zulufate și băieți cu ochi albaștri, toți frumoși, curați și bine îmbrăcați, fiecare aparținând câte unui model deosebit. Singura rău îmbrăcată era italianca mamă, încinsă totuși cu un șorț bine călcat. După harmonică, sâcâită cu o dibăcie ușoară și rapidă, toți copiii italiencei, sprinteni și nervoși, cu dansul în sânge și cu saltul în talpă și călcâie, s-au pus să joace și să cânte un balet, unii învârtiți la dreapta, alții ocolind în stânga și strecurându-se rândurile între ele și făcându-se două cercuri, cercul mare mic și cercul din mijloc lărgindu-se mare. Mițu și Baruțu au bătut, de bucurie, din palme. Fără să știe, ei au aplaudat și tătuțu le-a spus cum se zice la teatru ceea ce fac ei și cum este teatrul, acolo unde este.
Lui tătuțu îi place cum cântă italianca din harmonică și glasul ei dulce și trist. Când cântă, îl înțeapă ceva la inimă și dacă nu ar fi măicuța, care să-l corecteze și care dă de obicei numai un pol, el i-ar lăsa să cadă în curte, pe fereastră, toți polii din buzunar.
A dracului! are „talent", zice tătuțu, cu ochii umezi nițeluș. Mițu și Baruțu n-au înțeles cuvântul, pe care nici tătuțu, care-l spune, nu-l înțelege deloc.
— Îmi place că-și ține copiii, totdeauna, curați, răspunde măicuța. Şi chemând-o pe italiancă sus, măicuța i-a pus în brațe un jurnal cu câte puțin din toate, ouă, zahăr, săpun, slănină, sare, pâine și câteva cârpe „pentru cel care vine“ - „pentru cel care e pe drum“...
— Grație! mulțumește italianca.
Cine vine, tătuțule, de a zis măicuța că e pe drum? întreabă Mițura.
Şi tătuțu zice: „Messia". El o să-i lămurească fetiții lui cine este Messia, mai târziu, căci el vine pentru fiecare om și pentru fiecare fetiță, în mai multe feluri și acum nu este timpul de examinat problema în totalitatea ei...
Laboratorul nostru de cercetări și Academia noastră de noțiuni și lexic funcționează în toate zilele săptămânii.
Lui tătuțu îi place cum cântă italianca din harmonică și glasul ei dulce și trist. Când cântă, îl înțeapă ceva la inimă și dacă nu ar fi măicuța, care să-l corecteze și care dă de obicei numai un pol, el i-ar lăsa să cadă în curte, pe fereastră, toți polii din buzunar.
A dracului! are „talent", zice tătuțu, cu ochii umezi nițeluș. Mițu și Baruțu n-au înțeles cuvântul, pe care nici tătuțu, care-l spune, nu-l înțelege deloc.
— Îmi place că-și ține copiii, totdeauna, curați, răspunde măicuța. Şi chemând-o pe italiancă sus, măicuța i-a pus în brațe un jurnal cu câte puțin din toate, ouă, zahăr, săpun, slănină, sare, pâine și câteva cârpe „pentru cel care vine“ - „pentru cel care e pe drum“...
— Grație! mulțumește italianca.
Cine vine, tătuțule, de a zis măicuța că e pe drum? întreabă Mițura.
Şi tătuțu zice: „Messia". El o să-i lămurească fetiții lui cine este Messia, mai târziu, căci el vine pentru fiecare om și pentru fiecare fetiță, în mai multe feluri și acum nu este timpul de examinat problema în totalitatea ei...
Laboratorul nostru de cercetări și Academia noastră de noțiuni și lexic funcționează în toate zilele săptămânii.
Sfârșit
Citește mai multe povești din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
