Cexo, Bexo... - poveste din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Citește povestea scurtă pentru copii "Cexo, Bexo..." de Tudor Arghezi în care tătuțu îl întreabă pe Baruțu dacă vrea să fie fată. El spune că da, dar intervine Mițu care zice că ea nu-i dă rochiile ei. Supărat, Baruțu nu mai vrea să fie fată. Apare cățeaua Bebi care îl ciupește pe Băruțu de burtă și el se prăpădește de râs. Ei spun că Bebi este fată, iar tătuțu și măicuța se întreabă de unde știu cei doi copii că Bebi este cățea.
Citește povestirea pt. copii "Cexo, Bexo..." din Cartea cu jucării
TĂTUŢU: Vrei să nu mai fii băiat?
BARUŢU: Cu nochie?
MĂICUŢA; Cu rochie, ca toate fetele. Cu dantelă, cu fustă pe dedesubt roză.
BARUŢU: Aşa noză şi notundă... cu fori?...
MĂICUŢA; Şi cu o brăţară subţire, de aur, la mână...
BARUŢU: De auh şi cu măhţişoh!. Veau...
MĂICUŢĂ: Însă trebuie să fii cuminte, dacă nu mai vrei să fii băiat. Altfel nu se poate.
BARUŢU: Miciu e fată şi nu e cuminte. M-a bătut...
MĂICUŢA: Cine ţi-a spus că Miţu e fată? De unde ştii?
BARUŢU (se gândeşte, uitându-se la tătuţu. Adevărat, de unde ştie? Ridică din umeri şi se buzează): Nu tiu... Miciu jice.
MĂICUŢA: Miţule, tu i-ai spus lui Baruţu că eşti fată?
MIŢU (corectă şi adultă): Nu-mi aduc aminte să-i fi spus.
TĂTUŢU: Bravo, Miţu! Am început să vorbim ca domnişoarele mari. Ce-aţi mai citit azi?
MIŢU (râzând): S-a turtit mingea de tot.
MĂICUŢA: Răsuflă. Las-o niţel, că se umflă singură.
MIŢU: S-a făcut ca o băleguţă.
BARUŢU (a cui e mingea mică, vexat): Nu e ca o băleguţă. Mingea lui Miciu e ca o băleguţă.
MIŢU: E ca o băleguţă turtită.
BARUŢU: Jice că e ca o băleguţă tuhtită...
MĂICUŢA: Şi dacă zice! Ea zice, ea aude...
BARUŢU: Am aujit şi eu.
TĂTUŢU: Ascultă, Miţule, să nu mai turburi auzul băiatului.
MĂICUŢA: El nu mai e băiat. S-a făcut fată.
BARUŢU: Nu mai veau.
MĂICUŢA: Nu mai vrei să te faci fată... cu dantelă?...
BARUŢU: Nu.
MIŢU: Eu nu-i dau rochiile mele...
BARUŢU: Jice că nu-mi dă nochiile...
MĂICUŢA; Lasă, că-ţi face ţie măicuţa alte rochii (se apleacă la urechea lui Baruţu)... mai frumoase.
BARUŢU (iluminat): Mai sumoase?
MIŢU (către tătuţu): Ai auzit?
TĂTUŢU (la urechea lui Miţu): Nimeni n-o să aibă niciodată rochii mai frumoase ca Miţu.
MIŢU (la urechea lui tătuţu): Nu-i aşa că nu-i adevărat?
TĂTUŢU (la urechea lui Miţu): Cum o să fie adevărat? Şi cum o să se facă Baruţu fetiţă, gras cum e şi cu capul mare?
BARUŢU (întunecat de gelozie, către măicuţa): Vezi?
MIŢU (discretă): Mie mi-a spus tătuţu ceva.
TĂTUŢU: Dacă i-ar fi spus numai ceva, n-ar fi nimic, dar tătuţu i-a spus multe...
BARUŢU: Jice că i-a spus munte...
MĂICUŢA: Ia, vă rog, să nu mai vorbiţi pe şoptite...
BARUŢU: Tătuţule! Nu-mi spui şi mie ceva?
TĂTUŢU: Vino-ncoace, să-ţi spun şi ţie ceva.
MIŢU (dă fuga la stânga lui tătuţu. La ureche): I-ai zis numai aşa: lui nu-i spui nimic.
TĂTUŢU (la urechea lui Miţu): O să-i spun: oxo, roxo, mixo, pixo, cexo, bexo, zuma, buma.
(Miţu râde cu pumnul la gură.)
BARUŢU (din dreapta lui tătuţu): Pune guha na uneche.
TĂTUŢU (în urechea lui Baruţu): Băieţii nu se fac fete, nici fetele băieţi.
BARUŢU: Cu nochie?
MĂICUŢA; Cu rochie, ca toate fetele. Cu dantelă, cu fustă pe dedesubt roză.
BARUŢU: Aşa noză şi notundă... cu fori?...
MĂICUŢA; Şi cu o brăţară subţire, de aur, la mână...
BARUŢU: De auh şi cu măhţişoh!. Veau...
MĂICUŢĂ: Însă trebuie să fii cuminte, dacă nu mai vrei să fii băiat. Altfel nu se poate.
BARUŢU: Miciu e fată şi nu e cuminte. M-a bătut...
MĂICUŢA: Cine ţi-a spus că Miţu e fată? De unde ştii?
BARUŢU (se gândeşte, uitându-se la tătuţu. Adevărat, de unde ştie? Ridică din umeri şi se buzează): Nu tiu... Miciu jice.
MĂICUŢA: Miţule, tu i-ai spus lui Baruţu că eşti fată?
MIŢU (corectă şi adultă): Nu-mi aduc aminte să-i fi spus.
TĂTUŢU: Bravo, Miţu! Am început să vorbim ca domnişoarele mari. Ce-aţi mai citit azi?
MIŢU (râzând): S-a turtit mingea de tot.
MĂICUŢA: Răsuflă. Las-o niţel, că se umflă singură.
MIŢU: S-a făcut ca o băleguţă.
BARUŢU (a cui e mingea mică, vexat): Nu e ca o băleguţă. Mingea lui Miciu e ca o băleguţă.
MIŢU: E ca o băleguţă turtită.
BARUŢU: Jice că e ca o băleguţă tuhtită...
MĂICUŢA: Şi dacă zice! Ea zice, ea aude...
BARUŢU: Am aujit şi eu.
TĂTUŢU: Ascultă, Miţule, să nu mai turburi auzul băiatului.
MĂICUŢA: El nu mai e băiat. S-a făcut fată.
BARUŢU: Nu mai veau.
MĂICUŢA: Nu mai vrei să te faci fată... cu dantelă?...
BARUŢU: Nu.
MIŢU: Eu nu-i dau rochiile mele...
BARUŢU: Jice că nu-mi dă nochiile...
MĂICUŢA; Lasă, că-ţi face ţie măicuţa alte rochii (se apleacă la urechea lui Baruţu)... mai frumoase.
BARUŢU (iluminat): Mai sumoase?
MIŢU (către tătuţu): Ai auzit?
TĂTUŢU (la urechea lui Miţu): Nimeni n-o să aibă niciodată rochii mai frumoase ca Miţu.
MIŢU (la urechea lui tătuţu): Nu-i aşa că nu-i adevărat?
TĂTUŢU (la urechea lui Miţu): Cum o să fie adevărat? Şi cum o să se facă Baruţu fetiţă, gras cum e şi cu capul mare?
BARUŢU (întunecat de gelozie, către măicuţa): Vezi?
MIŢU (discretă): Mie mi-a spus tătuţu ceva.
TĂTUŢU: Dacă i-ar fi spus numai ceva, n-ar fi nimic, dar tătuţu i-a spus multe...
BARUŢU: Jice că i-a spus munte...
MĂICUŢA: Ia, vă rog, să nu mai vorbiţi pe şoptite...
BARUŢU: Tătuţule! Nu-mi spui şi mie ceva?
TĂTUŢU: Vino-ncoace, să-ţi spun şi ţie ceva.
MIŢU (dă fuga la stânga lui tătuţu. La ureche): I-ai zis numai aşa: lui nu-i spui nimic.
TĂTUŢU (la urechea lui Miţu): O să-i spun: oxo, roxo, mixo, pixo, cexo, bexo, zuma, buma.
(Miţu râde cu pumnul la gură.)
BARUŢU (din dreapta lui tătuţu): Pune guha na uneche.
TĂTUŢU (în urechea lui Baruţu): Băieţii nu se fac fete, nici fetele băieţi.
MIŢU: Ce i-ai spus?
BARUŢU: Mai ji.
TĂTUŢU (în urechea lui Miţu): Tătuţu, când se gândeşte la tine, pe stradă, te pupă-n gând şi-ţi zice Piţuca. (în urechea lui Baruţu.) Are tătuţu un băiat cu carne de caisă. (În urechea lui Miţu.) S-a întâlnit tătuţu cu nişte vrăbii care au întrebat „Ce mai face Miţu?“ şi tătuţu le-a spus că Miţu râde toată ziua.
MIŢU: Tătuţule!
TĂTUŢU: Ce e?
MIŢU: Te iubesc!
BARUŢU: Tătuţule! Te iubec.
MIŢU (personaj): Mă imită...
TĂTUŢU: Pe Miţu o iubeşti? că Miţu te iubeşte.
BARUŢU (nesigur): Dacă mă iubeţe Miciu, o iubec...
MIŢU: Pupă-mă, ca să te iubesc.
(Pupătura mare, ca o ştampilă, a lui Baruţu, dată bine, cu un oftat Miţu îl pupă, din greşeală, pe un ochi deschis. Ţipă Baruţu.)
MĂICUŢA: Da ce s-a întâmplat de ţipi? Miţule, ce i-ai făcut?
BARUŢU (căscând ochiul şi gura odată cu ochiul): Chedeam că m-a chionât
(Tătuţu, măicuţa şi Miţu râd. Soseşte Bebi, cârnul, şi se opreşte în crăpătura uşii, uitându-se cu capul curmeziş. A simţit că e de joacă şi a venit să participe.)
BEBI: Hau, hauau... (Aşteaptă.)
TĂTUŢU: Vrea să se lupte cu Baruţu. Uite-l cum stă. Haide, Bebi, şau pe Baruţu...
(Bebi îl apucă pe Baruţu de un picior şi-l dă jos şi năvăleşte pe el, ciupindu-l de burtă, dându-se înapoi şi iar ciupindu-l de burtă.)
BARUŢU (leşinat de râs): Mă gâdână!...
TĂTUŢU: Bebi!
BEBI: MrrrL. Bau!... '
TĂTUŢU: Hai să facem fată pe Bebi. Adu pălăria...
MIŢU: Bebi e fată, tătuţule...
TĂTUŢU: E băiat...
MĂICUŢA: Zău că e băiat!
BARUŢU: Ba e fată.
MIŢU: Sigur că e fată.
BARUŢU {la urechea măicuţei): Nu-i aşa că Bebi e fată?
MIŢU (la urechea Iui tătuţu): Nu-i aşa că e fată?
MĂICUŢA (la urechea lui tătuţu): Le-ai spus tu că e căţea?
TĂTUŢU (la urechea măicuţei): Nu le-am spus nici aşa, nici aşa.
MĂICUŢA (la urechea lui tătuţu): De unde or fi ştiind?
TĂTUŢU (la urechea măicuţei): Tu, când erai mică, de unde ştiai că cocoşul nu e găină, şi că găina nu-i cocoş?
MĂICUŢA (la urechea lui tătuţu): Nu mă face să râd... Ia uită-te la ei cum examinează căţeaua.
MIŢU: Ce ţi-a spus?
BARUŢU: Ce i-ai spus?
TĂTUŢU (joacă, şi se strâmbă, şi declamă ca un actor): Oxo, roxo, mixo, pixo, cexo, bexo, zuma, buma...
MĂICUŢA (diversiune): Hai, mergeţi la plimbare?
MIŢU ŞI BARUŢU (cu entuziasm): Oxo, roxo, Oxa, noxo. Zuma, buma. Zuna, bima...
TĂTUŢU: O să vă spui, pe stradă, povestea umbrelei care se deschide pe dos...
BARUŢU: Mai ji.
TĂTUŢU (în urechea lui Miţu): Tătuţu, când se gândeşte la tine, pe stradă, te pupă-n gând şi-ţi zice Piţuca. (în urechea lui Baruţu.) Are tătuţu un băiat cu carne de caisă. (În urechea lui Miţu.) S-a întâlnit tătuţu cu nişte vrăbii care au întrebat „Ce mai face Miţu?“ şi tătuţu le-a spus că Miţu râde toată ziua.
MIŢU: Tătuţule!
TĂTUŢU: Ce e?
MIŢU: Te iubesc!
BARUŢU: Tătuţule! Te iubec.
MIŢU (personaj): Mă imită...
TĂTUŢU: Pe Miţu o iubeşti? că Miţu te iubeşte.
BARUŢU (nesigur): Dacă mă iubeţe Miciu, o iubec...
MIŢU: Pupă-mă, ca să te iubesc.
(Pupătura mare, ca o ştampilă, a lui Baruţu, dată bine, cu un oftat Miţu îl pupă, din greşeală, pe un ochi deschis. Ţipă Baruţu.)
MĂICUŢA: Da ce s-a întâmplat de ţipi? Miţule, ce i-ai făcut?
BARUŢU (căscând ochiul şi gura odată cu ochiul): Chedeam că m-a chionât
(Tătuţu, măicuţa şi Miţu râd. Soseşte Bebi, cârnul, şi se opreşte în crăpătura uşii, uitându-se cu capul curmeziş. A simţit că e de joacă şi a venit să participe.)
BEBI: Hau, hauau... (Aşteaptă.)
TĂTUŢU: Vrea să se lupte cu Baruţu. Uite-l cum stă. Haide, Bebi, şau pe Baruţu...
(Bebi îl apucă pe Baruţu de un picior şi-l dă jos şi năvăleşte pe el, ciupindu-l de burtă, dându-se înapoi şi iar ciupindu-l de burtă.)
BARUŢU (leşinat de râs): Mă gâdână!...
TĂTUŢU: Bebi!
BEBI: MrrrL. Bau!... '
TĂTUŢU: Hai să facem fată pe Bebi. Adu pălăria...
MIŢU: Bebi e fată, tătuţule...
TĂTUŢU: E băiat...
MĂICUŢA: Zău că e băiat!
BARUŢU: Ba e fată.
MIŢU: Sigur că e fată.
BARUŢU {la urechea măicuţei): Nu-i aşa că Bebi e fată?
MIŢU (la urechea Iui tătuţu): Nu-i aşa că e fată?
MĂICUŢA (la urechea lui tătuţu): Le-ai spus tu că e căţea?
TĂTUŢU (la urechea măicuţei): Nu le-am spus nici aşa, nici aşa.
MĂICUŢA (la urechea lui tătuţu): De unde or fi ştiind?
TĂTUŢU (la urechea măicuţei): Tu, când erai mică, de unde ştiai că cocoşul nu e găină, şi că găina nu-i cocoş?
MĂICUŢA (la urechea lui tătuţu): Nu mă face să râd... Ia uită-te la ei cum examinează căţeaua.
MIŢU: Ce ţi-a spus?
BARUŢU: Ce i-ai spus?
TĂTUŢU (joacă, şi se strâmbă, şi declamă ca un actor): Oxo, roxo, mixo, pixo, cexo, bexo, zuma, buma...
MĂICUŢA (diversiune): Hai, mergeţi la plimbare?
MIŢU ŞI BARUŢU (cu entuziasm): Oxo, roxo, Oxa, noxo. Zuma, buma. Zuna, bima...
TĂTUŢU: O să vă spui, pe stradă, povestea umbrelei care se deschide pe dos...
Sfârșit
Citește mai multe povesti din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
