Armăsarul de bumbac - poveste din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Citește povestea scurtă pentru copii "Armăsarul de bumbac" de Tudor Arghezi în care aflăm că tătuțu i-a cumpărat fiului său Baruțu un armăsar și i-l va trimite prin poștă. Înainte, tătuțu a trimis prin poștă o scrisoare în care îi explică lui Baruțu ce fel de cal i-a cumpărat. Îi explică că i-a cumpărat un armăsar și nu un cal cum vroia el, deoarece un armăsar față de un cal este ca un sergent-major pe lângă un civil; strașnic în uniformă, cu cizmele tari, cu sabia bine strânsă pe șolduri și cu pinteni muzicali.
Citește povestirea pt. copii "Armăsarul de bumbac" din Cartea cu jucării
Dragă Baruțu, îți trimit prin poștă un armăsar. Nu te speria. L-am legat bine într-o cutie de mucava, i-am pus ca împăraților egipteni, de-ale mâncării, în cutia lui, nițel fân în bot, ca să-l găsească pe întuneric și un pumn de flori de mușețel, pentru după masă. De sete o să mai poată răbda până la tine acasă: dă-i apă cu lingurița, bagă-i nasul în pahar.
Ia te uită ce falnic armăsar ți-am ales! Ai vrut întotdeauna un cal: am căutat un armăsar. Armăsarul față de cal este un sergent-major pe lângă un civil; strașnic în uniformă, cu cizmele tari, cu sabia bine strânsă pe șolduri și cu pinteni muzicali.
Gura armăsarului tău e nițeluș căscată și moale cam. O zăbală de mușama îi gâdilă nechezul. Mai bine, că nu spumegă; ți-ar umple cutia cu bale și s-ar îneca armăsarul. Ochii lui sunt, mi se pare, de sticlă și seamănă cu ai câinelui tău de pe masă, cu ai ursului din dulap și cu ai curcanului din etajeră. În privința ochilor, toate dobitoacele tale, cu care călătorești prin apartament și curte, în căruță, sunt frați. Mi se pare - vreau să-ți spun la ureche, la urechea ta rotundă și carnată ca o mânătarcă, ceva, - că și ursul și armăsarul ies de la aceeași croitoreasă.
Tu nu știi prea bine cum s-a făcut lumea. Întâi, Mudnezeu a făcut iarba, florile și apa, ca să le mănânce și să le bea curcanul și rața. Pormă a făcut pe cățelul sălbatic, ca să mănânce bobocii de rață. A făcut calul, care n-a mâncat pe curcan și pe cățel, dar care și-a ales mâncarea curcanului și a raței cu care se ceartă toată ziua în livadă. Când a făcut și pe tătuțu, care a făcut pe măicuța, gândindu-se să facă și el ceva, că nu făcea nimic și râdeau curcile de el, tătuțu a mâncat pe curcan. Insă cu toate că dobitoacele mănâncă ori iarbă, ori se mănâncă unele pe altele, ele se adapă toate într-un singur fel: cu apă, pe care Mudnezeu a făcut-o întâi și-întâi.
Ia te uită ce falnic armăsar ți-am ales! Ai vrut întotdeauna un cal: am căutat un armăsar. Armăsarul față de cal este un sergent-major pe lângă un civil; strașnic în uniformă, cu cizmele tari, cu sabia bine strânsă pe șolduri și cu pinteni muzicali.
Gura armăsarului tău e nițeluș căscată și moale cam. O zăbală de mușama îi gâdilă nechezul. Mai bine, că nu spumegă; ți-ar umple cutia cu bale și s-ar îneca armăsarul. Ochii lui sunt, mi se pare, de sticlă și seamănă cu ai câinelui tău de pe masă, cu ai ursului din dulap și cu ai curcanului din etajeră. În privința ochilor, toate dobitoacele tale, cu care călătorești prin apartament și curte, în căruță, sunt frați. Mi se pare - vreau să-ți spun la ureche, la urechea ta rotundă și carnată ca o mânătarcă, ceva, - că și ursul și armăsarul ies de la aceeași croitoreasă.
Tu nu știi prea bine cum s-a făcut lumea. Întâi, Mudnezeu a făcut iarba, florile și apa, ca să le mănânce și să le bea curcanul și rața. Pormă a făcut pe cățelul sălbatic, ca să mănânce bobocii de rață. A făcut calul, care n-a mâncat pe curcan și pe cățel, dar care și-a ales mâncarea curcanului și a raței cu care se ceartă toată ziua în livadă. Când a făcut și pe tătuțu, care a făcut pe măicuța, gândindu-se să facă și el ceva, că nu făcea nimic și râdeau curcile de el, tătuțu a mâncat pe curcan. Insă cu toate că dobitoacele mănâncă ori iarbă, ori se mănâncă unele pe altele, ele se adapă toate într-un singur fel: cu apă, pe care Mudnezeu a făcut-o întâi și-întâi.
Nu-i așa c-ai înțeles, dar că ți-ar plăcea mai bine să lăsăm lucrurile baltă și să ne întoarcem la armăsar?
Coama lui o să se nimerească bine cu așteptările tale: e de coton perle, dat prin pieptenele des. Pe spinare, poartă două șei: una albastră, de stofă, ca să nu-l bată la spinare, cealaltă, de... tot de mușama, ca hamul și căpăstrul. Unde n-au stat podoabele de la sine, croitoreasa a fost și mai prevăzătoare ca Dumnezeu, care lasă părul tătuțului, în creștetul capului, să năpârlească. A bătut câte un câtamai cuiul, cu măciulia de aur. Ştiu că o să te supere burta prea netedă a armăsarului, pe care domnișoara croitoreasă a cusut-o bine, cu tot ce nu este de nevoie, înăuntru. Ai să te uiți cam dezamăgit, îmi pare rău, dar ești destul de hoț, ca să nu mă mai sâcai cu întrebările, pe care mă fac că nu le aud. Coada — ia privește ce mai coadă: zece jurubițe de amici!
Te rog examinează copitele inuzabile: sunt din cea mai fină mușama lăcuită, ca niște pantofi de dansator. Când s-o face mare armăsarul, o sa-l luăm amândoi m trăsură ca să-l ducem la potcovar. Dar te vestesc: ai să crești și tu tocmai când o să fie bine să încaleci și o să te duci pe el de-a fuga, la Băneasa și Mogoșoaia, o să înceapă cursul primar! Sărăcane! O să-ți prezint odată și cursul primar, după care croitoreasa nu știe să facă nici o jucărie.
Acum, te rog, să mă ierți, dacă are și patru rotile subt picioare. Aș fi voit să calce și să-și desfacă picioarele, singur, ca un cal adevărat. Tu trage-l de sfoară.
Așa e viața, Baruțule: caii care nu pot să meargă, au trebuință de rotile și de o bucată de sfoară.
Coama lui o să se nimerească bine cu așteptările tale: e de coton perle, dat prin pieptenele des. Pe spinare, poartă două șei: una albastră, de stofă, ca să nu-l bată la spinare, cealaltă, de... tot de mușama, ca hamul și căpăstrul. Unde n-au stat podoabele de la sine, croitoreasa a fost și mai prevăzătoare ca Dumnezeu, care lasă părul tătuțului, în creștetul capului, să năpârlească. A bătut câte un câtamai cuiul, cu măciulia de aur. Ştiu că o să te supere burta prea netedă a armăsarului, pe care domnișoara croitoreasă a cusut-o bine, cu tot ce nu este de nevoie, înăuntru. Ai să te uiți cam dezamăgit, îmi pare rău, dar ești destul de hoț, ca să nu mă mai sâcai cu întrebările, pe care mă fac că nu le aud. Coada — ia privește ce mai coadă: zece jurubițe de amici!
Te rog examinează copitele inuzabile: sunt din cea mai fină mușama lăcuită, ca niște pantofi de dansator. Când s-o face mare armăsarul, o sa-l luăm amândoi m trăsură ca să-l ducem la potcovar. Dar te vestesc: ai să crești și tu tocmai când o să fie bine să încaleci și o să te duci pe el de-a fuga, la Băneasa și Mogoșoaia, o să înceapă cursul primar! Sărăcane! O să-ți prezint odată și cursul primar, după care croitoreasa nu știe să facă nici o jucărie.
Acum, te rog, să mă ierți, dacă are și patru rotile subt picioare. Aș fi voit să calce și să-și desfacă picioarele, singur, ca un cal adevărat. Tu trage-l de sfoară.
Așa e viața, Baruțule: caii care nu pot să meargă, au trebuință de rotile și de o bucată de sfoară.
Sfârșit
Citește mai multe povești din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
