La colț - poveste din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Citește povestea scurtă pentru copii "La colț" de Tudor Arghezi în care aflăm că Baruțu a vărsat castronul cu supă bătută cu ouă și acum este pedepsit de tătuțu. Băiatul este trimis la colț, să stea acolo o lună de zile, dar nu la colțul de lângă dulapul cu dulceață, ci la colțul de lângă uși, unde să stea între ele o lună de zile bosumflat și nedormit, nemâncat și nespălat. Apoi, tătuțu îi promite că-l va trimite și în baie, unde va sta tot o lună de zile și se va întâlni cu păienjenii.
Citește povestirea pt. copii "La colț" din Cartea cu jucării
Ți-am făgăduit albumul în culori al câmpului și al munților și trebuie să amânăm, ca să te pui la colț. Apucat de un avânt nepermis, ai tras de marginea mesei și ai răsturnat castronul cu supă bătută cu ouă. Uite ce s-a ales!
Tătuțu își pusese haine noi, și pare acum că a ieșit dintr-un butoi de brânză cu zer. Capotul de mătase i s-a lipit măicuții de burtă și pantofii ei palizi, puși ca să-i facă poftă de mâncare tătuțului, când îi ies înainte la ușă, cu poalele scurte pe genunchi, s-au opărit.
Tâlharule! nu te uita prea mult pe subt sprâncene cu ochii tăi frumoși la mine. Uită-te-n jos, cocoșează-te puțin, că-ți șade bine, gros cum ești și, repede! du-te la colț. Te rog, nu-ți alege colțul care-ți place ție, de lângă dulapul cu dulceață, ca să arăți cu deștiul după ce ne vom împăca, borcanul de sticlă cu fragi. Nici nu ne mai împăcăm noi amândoi. Du-te-n colțul de dincolo și stai așa, cu nasul bosumflat, între două uși. Ai să rămâi acolo o lună de zile, nedormit, nemâncat, nespălat, să moțăi de-a-npicioarele și să te vaieți că s-a „fucat buba la tăciol“. Pormă te voi muta în baie, să stai și acolo o lună de zile într-un colț: or să vie păianjenii la tine, ticălosule, și n-am să te apăr. Pormă de tot te mut în pivniță. Acolo să vezi ce are să ți se întâmple! Să te înveți să mai verși castronul cu supă.
Dintr-o cărămidă o să iasă Baba Chioara cu mătura cu funingini, și o să se strâmbe și o să scoată limba la tine. Dintr-alte cărămizi o să vie dihorul puturos și o să facă „fff" ca un gâscan. Şi mai vine crocodilul cu botul ca foarfecă. Şi mai vine elefantul cu două bastoane-n gură. Şi mai vine și popa. Atunci să te vedem ce-ai să faci dumneata, când te-o întreba toată lumea asta:
— De ce-ai răsturnat castronul cu supă?
Auzi tu? să verși, tu, supa, de pui, bătută cu gălbenușuri de ouă! Unde s-a mai pomenit? Îmi vine să mor de rușine. Auzi tu? Nimeni nu a mai vărsat niciodată castronul cu supă. Trebuia să mă nasc eu pe lume ca să văz acest fenomen? A! Te sperie cuvântul „fenomen“, tâlharule! Cum o să mai ies eu cu tine la câmp? O să te arate și ciocile și o să spuie în auzul meu, fără să îndrăznesc să răspund, că tu ești ăla care ai stricat pantalonii de covercoat ai tătuțului și fusta de soie lavable a măicuții. O să pot eu auzi ticăloșiile tale fără să intru în pământ? Întoarce capul și nu-ți mai arunca ochii pe furiș la mine, că nu te iert. Nu pot să te iert și nu trebuie să te iert; dacă te voi ierta acum, când te vei face mare, ajungi hoț de cai.
— Bravo! zise măicuța. Așa lecție, mai înțeleg.
A început să-ți tremure nițel barba! Ţi se mișcă pe dinăuntru buza de jos! Vrei să plângi! Nu te-ai gândit ce-o să urmeze după răsturnarea castronului! Credeai că o faptă atât de cumplită este scutită de consecințe. A! te înfricoșează cuvântul „consecințe"? Ţi-am spus: stăi la colț.
Du-te, fetița tatii, și șterge-l pe tâlhar la ochi și spune-i să nu mai plângă degeaba: e prea târziu. Uite, ține batista mea: supa nu mi-a intrat în buzunarul de sus. Suflă-i și năsucul borcănat. Mai suflă-i-l o dată. Așa. A zis ceva? Ce-a zis? A! vrei tu să-l iert? Crezi tu că pot să-l iert? A! și tu, măicuță, zici, va să zică, să-l iert. Păi, o să vrea și Grivei să-l iert. Nu vă grăbiți. Să mă gândesc puțin. Ce-o să zic eu când ne-or arăta pe stradă oamenii cu mâna? Vreau să cuget: este vreo scăpare sau nu este nici una? Nu știu ce să fac. Desigur că a aflat și primarul. Vreți cu orice preț să-l iert? Bine, bine, pe răspunderea voastră. Nu zic însă că-l iert, îl las numai să-mi pupe mâna: e tot ce pot să fac... Hai, ieși din colț, vino-ncoace și spune că nu mai faci. Așa. Pupă ici. Bine. Pune-l acum pe scaunul lui. Dă-i îndărăt tacâmurile și șervetul lui: era să le dau mâine olteanului cu cărbuni: nu i le mai dau. Du-te în pivniță și spune să-și vadă de treabă Baba Chioara și să se ducă la plimbare dihorul. Să nu mai iasă crocodilul. Să stea acasă la el elefantul, - și popa.
Ce mai avem de mâncat? Am ajuns fără supă la friptură.
După-prânz, o să ducem pantalonii și fusta la spălătorie.
... Şi, cum vream să vă spui, cămila de postav a ieșit într-o zi din cufărul cu boarfe și s-a dus, mormăind, la geamantan, ca să mănânce dulceață de catifea. Dar mai bine vă povestesc după iaurt...
Tătuțu își pusese haine noi, și pare acum că a ieșit dintr-un butoi de brânză cu zer. Capotul de mătase i s-a lipit măicuții de burtă și pantofii ei palizi, puși ca să-i facă poftă de mâncare tătuțului, când îi ies înainte la ușă, cu poalele scurte pe genunchi, s-au opărit.
Tâlharule! nu te uita prea mult pe subt sprâncene cu ochii tăi frumoși la mine. Uită-te-n jos, cocoșează-te puțin, că-ți șade bine, gros cum ești și, repede! du-te la colț. Te rog, nu-ți alege colțul care-ți place ție, de lângă dulapul cu dulceață, ca să arăți cu deștiul după ce ne vom împăca, borcanul de sticlă cu fragi. Nici nu ne mai împăcăm noi amândoi. Du-te-n colțul de dincolo și stai așa, cu nasul bosumflat, între două uși. Ai să rămâi acolo o lună de zile, nedormit, nemâncat, nespălat, să moțăi de-a-npicioarele și să te vaieți că s-a „fucat buba la tăciol“. Pormă te voi muta în baie, să stai și acolo o lună de zile într-un colț: or să vie păianjenii la tine, ticălosule, și n-am să te apăr. Pormă de tot te mut în pivniță. Acolo să vezi ce are să ți se întâmple! Să te înveți să mai verși castronul cu supă.
Dintr-o cărămidă o să iasă Baba Chioara cu mătura cu funingini, și o să se strâmbe și o să scoată limba la tine. Dintr-alte cărămizi o să vie dihorul puturos și o să facă „fff" ca un gâscan. Şi mai vine crocodilul cu botul ca foarfecă. Şi mai vine elefantul cu două bastoane-n gură. Şi mai vine și popa. Atunci să te vedem ce-ai să faci dumneata, când te-o întreba toată lumea asta:
— De ce-ai răsturnat castronul cu supă?
Auzi tu? să verși, tu, supa, de pui, bătută cu gălbenușuri de ouă! Unde s-a mai pomenit? Îmi vine să mor de rușine. Auzi tu? Nimeni nu a mai vărsat niciodată castronul cu supă. Trebuia să mă nasc eu pe lume ca să văz acest fenomen? A! Te sperie cuvântul „fenomen“, tâlharule! Cum o să mai ies eu cu tine la câmp? O să te arate și ciocile și o să spuie în auzul meu, fără să îndrăznesc să răspund, că tu ești ăla care ai stricat pantalonii de covercoat ai tătuțului și fusta de soie lavable a măicuții. O să pot eu auzi ticăloșiile tale fără să intru în pământ? Întoarce capul și nu-ți mai arunca ochii pe furiș la mine, că nu te iert. Nu pot să te iert și nu trebuie să te iert; dacă te voi ierta acum, când te vei face mare, ajungi hoț de cai.
— Bravo! zise măicuța. Așa lecție, mai înțeleg.
A început să-ți tremure nițel barba! Ţi se mișcă pe dinăuntru buza de jos! Vrei să plângi! Nu te-ai gândit ce-o să urmeze după răsturnarea castronului! Credeai că o faptă atât de cumplită este scutită de consecințe. A! te înfricoșează cuvântul „consecințe"? Ţi-am spus: stăi la colț.
Du-te, fetița tatii, și șterge-l pe tâlhar la ochi și spune-i să nu mai plângă degeaba: e prea târziu. Uite, ține batista mea: supa nu mi-a intrat în buzunarul de sus. Suflă-i și năsucul borcănat. Mai suflă-i-l o dată. Așa. A zis ceva? Ce-a zis? A! vrei tu să-l iert? Crezi tu că pot să-l iert? A! și tu, măicuță, zici, va să zică, să-l iert. Păi, o să vrea și Grivei să-l iert. Nu vă grăbiți. Să mă gândesc puțin. Ce-o să zic eu când ne-or arăta pe stradă oamenii cu mâna? Vreau să cuget: este vreo scăpare sau nu este nici una? Nu știu ce să fac. Desigur că a aflat și primarul. Vreți cu orice preț să-l iert? Bine, bine, pe răspunderea voastră. Nu zic însă că-l iert, îl las numai să-mi pupe mâna: e tot ce pot să fac... Hai, ieși din colț, vino-ncoace și spune că nu mai faci. Așa. Pupă ici. Bine. Pune-l acum pe scaunul lui. Dă-i îndărăt tacâmurile și șervetul lui: era să le dau mâine olteanului cu cărbuni: nu i le mai dau. Du-te în pivniță și spune să-și vadă de treabă Baba Chioara și să se ducă la plimbare dihorul. Să nu mai iasă crocodilul. Să stea acasă la el elefantul, - și popa.
Ce mai avem de mâncat? Am ajuns fără supă la friptură.
După-prânz, o să ducem pantalonii și fusta la spălătorie.
... Şi, cum vream să vă spui, cămila de postav a ieșit într-o zi din cufărul cu boarfe și s-a dus, mormăind, la geamantan, ca să mănânce dulceață de catifea. Dar mai bine vă povestesc după iaurt...
Sfârșit
Citește mai multe povești din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
