Cum a făcut mama pe Mițu - poveste din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Citește povestea scurtă pentru copii "Cum a făcut mama pe Mițu" de Tudor Arghezi în care fetița Mițu ne povestește cum mama ei a făcut totul în casa și curtea lor. Mițu știe că înainte a fost mama și împrejurul ei nu era decât casa și bătătura, dar mai târziu, mama a făcut rațele, pisicile, purceii, găinile, căței și jucăriile. Fetița crede că tot mama ei l-a făcut și pe tătuțu, ca să nu-i mai fie urât să stea singură. Și tot ea a făcut-o și pe bunica, care din păcate a ieșit cam cocoșată, pentru că s-a frânt când a fost scoasă din cuptor și răsturnată pe scândura de tăieței.
Citește povestirea pt. copii "Cum a făcut mama pe Mițu" din Cartea cu jucării
În casa noastră tot ce s-a făcut, de către mama noastră a fost făcut. La început, era mama. Nimic împrejurul ei nu era, decât casa și bătătura. Nu erau rațe, nu erau pisici, nu erau purcei și jucării, nu erau găini, și nici căței nu erau - și pe toate le-a făcut mama, care face și-acum toate cu mâinile ei, pe care Mițu le pupă ori de câte ori mâinile curate ale mamei se apropie de fața ei.
La început de tot, mama a făcut cafeaua cu lapte și smântână și, pe urmă, l-a făcut pe tătuțu, în curte, prin trifoi, ca să nu-i mai fie urât de tot. Tot mama a făcut-o și pe bunica noastră, care a ieșit nițel cocoșată. S-a cam frânt când a fost scoasă din cuptor și răsturnată, din oala cu gura-n jos, pe scândura de tăiței.
De Crăciun, la cozonaci cu Mițu, care e o harnică gospodină, alegând stafidele și mâncându-le pe jumătate, mama i-a spus cum a făcut-o pe ea, acum patru ani, tot de Crăciun. Stafidele mici, roșii, se potrivesc, pentru a fi deosebite unele de altele și de cozile lor, cu degetele mici ale lui Mițu, ca țigările cu chibritele. „Pe cele stricate le tragi deoparte și le aruncăm", i-a spus lui Mițu mama, și Mițu a găsit o grămadă de stricate - și, în loc să le arunce prea departe, le-a mâncat. „Vezi să nu te îmbolnăvești", i-a spus mama, dar Mitu știe că nu se îmbolnăvește. Stafidele rămase, care au trecut în cozonaci, tot Mițu o să le mănânce, ciupite pe felie.
Pe Mițu, mama a făcut-o din cocă și nuci, și pe tătuțu mi se pare că din cocă și mac, fiindcă are mustăți. A luat, pentru Mițu, o pungă de faină, o cană cu lapte și cinci albușuri de ouă bătute și cinci gălbenușuri, și le-a frământat bine. La Mițu a pus și o bucată de vanilie și zahăr mult, cernut printr-o sită blondă. Când a fost gata, mama a scos-o din copaie și, întinzând-o pe scândura presărată cu faină, a îndesat-o, i-a tras brațele și picioarele, i-a prins încheieturile, una câte una, citindu-le câte o rugăciune, bună pentru întărirea zgârciurilor și, rotunjind între palme mărgele cât boabele de mazări, cărora le-a pus deasupra câte o unghie, tăiată cu foarfecă din margini de solzi argintii, de crap, i-a lipit degete la picioare, ca niște mărgăritare cu umbră trandafirie.
La început de tot, mama a făcut cafeaua cu lapte și smântână și, pe urmă, l-a făcut pe tătuțu, în curte, prin trifoi, ca să nu-i mai fie urât de tot. Tot mama a făcut-o și pe bunica noastră, care a ieșit nițel cocoșată. S-a cam frânt când a fost scoasă din cuptor și răsturnată, din oala cu gura-n jos, pe scândura de tăiței.
De Crăciun, la cozonaci cu Mițu, care e o harnică gospodină, alegând stafidele și mâncându-le pe jumătate, mama i-a spus cum a făcut-o pe ea, acum patru ani, tot de Crăciun. Stafidele mici, roșii, se potrivesc, pentru a fi deosebite unele de altele și de cozile lor, cu degetele mici ale lui Mițu, ca țigările cu chibritele. „Pe cele stricate le tragi deoparte și le aruncăm", i-a spus lui Mițu mama, și Mițu a găsit o grămadă de stricate - și, în loc să le arunce prea departe, le-a mâncat. „Vezi să nu te îmbolnăvești", i-a spus mama, dar Mitu știe că nu se îmbolnăvește. Stafidele rămase, care au trecut în cozonaci, tot Mițu o să le mănânce, ciupite pe felie.
Pe Mițu, mama a făcut-o din cocă și nuci, și pe tătuțu mi se pare că din cocă și mac, fiindcă are mustăți. A luat, pentru Mițu, o pungă de faină, o cană cu lapte și cinci albușuri de ouă bătute și cinci gălbenușuri, și le-a frământat bine. La Mițu a pus și o bucată de vanilie și zahăr mult, cernut printr-o sită blondă. Când a fost gata, mama a scos-o din copaie și, întinzând-o pe scândura presărată cu faină, a îndesat-o, i-a tras brațele și picioarele, i-a prins încheieturile, una câte una, citindu-le câte o rugăciune, bună pentru întărirea zgârciurilor și, rotunjind între palme mărgele cât boabele de mazări, cărora le-a pus deasupra câte o unghie, tăiată cu foarfecă din margini de solzi argintii, de crap, i-a lipit degete la picioare, ca niște mărgăritare cu umbră trandafirie.
Fiindcă a voit să aibă o fată sprintenă, care să stea mai mult în picioare și mai mult să umble, mama i-a făcut fluierile lungi, atât deasupra, cât și dedesubtul genunchilor, și s-a ferit să-i îngreuieze șoldurile cu așternuturi leneșe și somnoroase. In mijlocul pântecului, a împuns semn cu unghia - un ochi închis - și, cu trei stafide negre, a făcut trei alunițe, ca să o cunoască mama toată viața, dacă s-ar întâmpla, Doamne ferește! să o piardă sau să o fure pe la marginea pădurii, vreodată, Sfânta Sfintelor, care ademenea pe vremuri, cu ochii ei de căprioară și cu zâmbetul preacurat, fetele sfioase și le călugărea într-un schit în piscurile pleșuve.
Pentru ochi a fost mai greu, căci, întâi, mama luase două boabe de piper, apoi două măsline, două migdale cu crăpătura albă. Nici una nu se nimerise, ca să scapere și să scruteze săgetând. Aici a trebuit o piuă și o alifie. în piuă, mama și-a sfărâmat cerceii și un inel, până i-a prefăcut într-un praf arzător și plămădind pulberea scânteietoare cu grăsime de piatră i-a dat căutătura ei de azi: neagră, ca un spin de diamant înnoptat pe dinlăuntru și cu o stea dedesubt.
În sfârșit, a pus-o în cuptorul de zid pentru pâine, de unde a scos-o așa cum este și se vede: frumoasă, subțire, zveltă. În cuptor s-a petrecut însă ceva neprevăzut, că i-a venit, pe gaura de fum, în cuptor, un suflet care s-a încuibat în cocă, și care, rupt din ce lume și taine, știe lucruri noi, neînvățate și nici trecute prin gândul, vreodată, al mamei.
Cum l-a făcut mama pe tătuțu e altceva. Fiind pe atunci mai săracă, n-a putut să cumpere faină, nici coloniale, și l-a plămădit din tărâțe de mălai. A căpătat un sac întreg și a pus în tătuțu tot sacul. Altfel nu ieșea tătuțu nici așa de gros, nici așa de mămăligă.
Pentru ochi a fost mai greu, căci, întâi, mama luase două boabe de piper, apoi două măsline, două migdale cu crăpătura albă. Nici una nu se nimerise, ca să scapere și să scruteze săgetând. Aici a trebuit o piuă și o alifie. în piuă, mama și-a sfărâmat cerceii și un inel, până i-a prefăcut într-un praf arzător și plămădind pulberea scânteietoare cu grăsime de piatră i-a dat căutătura ei de azi: neagră, ca un spin de diamant înnoptat pe dinlăuntru și cu o stea dedesubt.
În sfârșit, a pus-o în cuptorul de zid pentru pâine, de unde a scos-o așa cum este și se vede: frumoasă, subțire, zveltă. În cuptor s-a petrecut însă ceva neprevăzut, că i-a venit, pe gaura de fum, în cuptor, un suflet care s-a încuibat în cocă, și care, rupt din ce lume și taine, știe lucruri noi, neînvățate și nici trecute prin gândul, vreodată, al mamei.
Cum l-a făcut mama pe tătuțu e altceva. Fiind pe atunci mai săracă, n-a putut să cumpere faină, nici coloniale, și l-a plămădit din tărâțe de mălai. A căpătat un sac întreg și a pus în tătuțu tot sacul. Altfel nu ieșea tătuțu nici așa de gros, nici așa de mămăligă.
Sfârșit
Citește mai multe povești din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
