Neguțătorul de ochelari - poveste din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Citește povestea scurtă pentru copii "Neguțătorul de ochelari" de Tudor Arghezi în care aflăm că un domn s-a dus la optician să-și cumpere primii lui ochelari. Domnul îi cere opticianului o pereche de ochelari, iar acesta îl întreabă ce fel de ramă să aibă, de aur sau de metal. Domnul cere unii cu rama cea mai ieftină, iar opticianul îi spune că îl va servi cu o pereche de ochelari fără margini. Curios, clientul întreabă ce fel de ochelari sunt aceia și primește drept răspuns, că sunt cu o margine de aer.
Citește povestirea pt. copii "Neguțătorul de ochelari" din Cartea cu jucării
Clientul, Opticianul, Doamna Ferdy
Magazinul de optică „La trei ochelari"
CLIENTUL: Domnule optician, am venit să-mi dai o păreche de ochelari.
OPTICIANUL: Cu marginea de aur sau de metal?
CLIENTUL: Cu cea mai ieftină margine.
OPTICIANUL: Atunci vă servesc niște ochelari fără margini.
CLIENTUL: N-am ce face cu ei: n-am cine să mi-i ducă.
OPTICIANUL: N-am vrut să zic niște ochelari nemărginiți. Au și cei fără margini o margine... de aer.
CLIENTUL: Iartă-mă că insist. Nu mă interesează, dar vreau să înțeleg.
OPTICIANUL: Să vă dau un exemplu. Orice plic de scrisoare are o margine de aer, o margine care înconjoară marginea lui.
CLIENTUL: Vrei să-mi propui niște ochelari pătrați și cu marginea gomată? Se lipesc de sprincene.
OPTICIANUL: Ferească Dumnezeu: nu am această marfă în magazin. Am dat exemplul cu plicul ca să puteți pricepe marginea la ochelarii fără margine.
CLIENTUL: Cum? S-a descoperit marginea nemărginită?
OPTICIANUL: E o chestiune veche, mult prea veche, stimate domnule. Întâi, au fost ochelari fără margini și apoi au venit ochelarii cu margini, ochelarii cu sârme și ochelarii cu arc. De fapt, părintele ochelarilor a fost monoclul.
CLIENTUL: Continuă că mă interesează. Vorbești ca un domn profesor.
(Surâsul de satisfacție al OPTICIANULui.)
OPTICIANUL: Nu mai am ce spune; s-a isprăvit.
CLIENTUL (gânditor): Ești bun dumneata să-mi spui ce este un ochelar cu arc? Nu pot să mi-l închipui. Îl pui și sare de la ochi? Atunci, la ce folosește?
OPTICIANUL (filolog): Este așa numitul „pince-nez“.
CLIENTUL: N-am nici o idee. Seamănă cu arcul de la canapea?
OPTICIANUL (râzând): Săvi-i arăt.
CLIENTUL: O să mi-i arăți după ce mi-i da o păreche de ochelari fără margini... Ca să pot să văd ochelarii cu arc.
OPTICIANUL: Luați loc, vă rog. Ce număr purtați?
CLIENTUL: Numărul 37.
OPTICIANUL (râde): Imposibil!
CLIENTUL (reflectând): Port și 42.
OPTICIANUL: Exclus.
CLIENTUL : Oare să mă fi înșelat? (Se gândește.) Stai să-mi aduc aminte. (Măsoară cu degetul pe marginea tejghelei. Dă din cap.) Nu! (Numără cu mâna în aer. Repede.) Am și nr. 172. (Dă din cap.) Pardon, ăsta e numărul casei...
OPTICIANUL: Nu m-ați înțeles. Ce număr de ochelari aveți?
CLIENTUL: Trebuie să am număr de ochelari?
OPTICIANUL: Desigur.
CLIENTUL: Şi, dacă n-am număr, nu pot avea ochelari?
OPTICIANUL: Nu se poate avea ochelari fără număr.
CLIENTUL: Spuneai că sunt mai ieftini fără margini? Dă-mi niște ochelari fără număr, poate că sunt și mai ieftini.
OPTICIANUL: Oricât ar fi ochelarii de ieftini, trebuie neapărat să aibă număr.
CLIENTUL: Foarte curios... Te rog să-mi explici.
OPTICIANUL: Să vă dau un exemplu.
CLIENTUL: Ca să înțeleg pe rând, caută un exemplu cât mai aproape de plic. De pildă, tot un plic, însă dacă se poate, negumat.
OPTICIANUL: Nu se potrivește.
CLIENTUL: A! trebuie să se potrivească?
OPTICIANUL (arată cu mâinile): Gulerul e-așa și ochelarul e-așa.
CLIENTUL: Când ți-am spus adineaori că port nr. 38, mă gândeam la galoși. (Scoate galoșul și-l pune pe tejghea.) Vezi și dumneata: nu e 38?
OPTICIANUL (iritat): Când v-am întrebat ce număr purtați, ca optician nu mă puteam gândi la galoși.
CLIENTUL: Şi trebuie să te superi? La urma urmei, și ochelarii și galoșii nu sunt tot ai mei? Şi crezi dumneata, domnule optician, că natura nu a prevăzut nici o legătură între numere? Crezi că numărul ochiului nu corespunde deloc cu numărul piciorului? Am spus că numărul meu de la casă este 172. Ei bine, știi ce număr am la brișcă? 271. Nu vezi că în fond e tot aia? Am uitat numărul de la pălărie: trebuie să fie și acolo vreun șapte, vreun doi... Să nu te crezi dumneata mai deștept decât natura.
OPTICIANUL (filozofic): E cu totul altceva.
CLIENTUL: întâi, trebuia să mă întrebi nu ce număr am la sticle, dar dacă am mai purtat sau nu am mai purtat ochelari. Nu puteam să port număr fără ochelari. Dar să căutăm. Adună numărul de la galoș cu numărul de la brișcă și cu cel de la casă și, făcând calculele dumitale, obținem - nu se poate altfel - numărul ochelarilor mei. Şi te întreb ceva: nu sunt toți ochelarii de sticlă?
OPTICIANUL: Ba da.
CLIENTUL: Atunci ce rost au numerele de ochelari? Sunt unii mai mari, ca geamul de la prăvălie, și alții mai mici, ca geamul de la pod?
OPTICIANUL: Ochelarii se numerotează altfel, stimate domn.
CLIENTUL: Foarte rău. Zăpăciți clientela.
OPTICIANUL: Ochelarii au numere de tărie.
CLIENTUL: Vezi? am înțeles... Unii se sparg mai lesne și alții mai greu (Animat.) Şi, în definitiv, de ce faceți ochelarii tocmai din materialul cel mai fragil? Eu i-aș fi făcut de... postav.
OPTICIANUL: Dac-ar fi de postav, n-ar mai vedea nimeni cu ochelarii. Puneți-vă paltonul în cap și veți constata că nu mai zăriți deloc.
CLIENTUL: Ciudat. Nu te-ai întrebat dumneata niciodată de ce se vede prin sticlă și de ce nu se vede prin bumbac?
OPTICIANUL: Dumneavoastră nu vă e aminte să cumpărați.
(Intră DOAMNA FERDY.)
OPTICIANUL: Sărut mâna, cuconiță, cu ce vă putem servi?
DOAMNA FERDY: Terminați întâi cu domnul, care a venit înaintea mea.
OPTICIANUL: Cu domnul am și terminat. (Către client.) Ce vă trebuie dumneavoastră se găsește la a treia prăvălie pe dreapta. (Clientul iese.)
DOAMNA FERDY: —Am cumpărat de la dumneata un binoclu defect. M-am dus aseară la teatru și actorii jucau cu picioarele în sus. Vede răsturnat și de-a-ndoasele.
OPTICIANUL: E-adevărat, cuconiță?
DOAMNA FERDY: Poftim, uită-te și dumneata. (Potrivește binoclul către vitrină.) Uite, trece o trăsură: fuge de-a-ndaratele.
OPTICIANUL (luând binoclul, izbucnește într-un hohot de râs): Nu mi-aș fi închipuit să fie animalele cvadrupede atât de comice când fug așa.
DOAMNA FERDY (ia binoclul): Uite un domn care poartă cravata la spate și umblă cu călcâiele întoarse.
OPTICIANUL (ia binoclul): Un câine lup fuge pe spinare cu coada înainte. Ați observat că și figurile se schimbă: uite, un popă cu barba în creștetul capului; mustățile se țin după el, libere și detașate.
DOAMNA FERDY (ia binoclul): N-am mai pomenit așa ceva. (Se uită la optician cu binoclul pus de-a-ndoaselea, dându-se înapoi.) In interior mai are un defect: depărtează lucrurile la două poște. Ce caraghios ești, domnule optician. Te-ai micșorat cât un pui de pisică!
OPTICIANUL (ia binoclul): Cuconiță! aveți dreptate. Pe onoarea mea, nu sunteți mai mare ca o gâscă.
DOAMNA FERDY (ia binoclul): Ai început să semeni cu un mojic. Cere scuze și sărută mâna.
OPTICIANUL (se execută lipind călcâiele): Să mă mai uit odată la dumneavoastră. (Vede pe client întorcându-se și nimerind clanța greu.)
CLIENTUL: Bine, domnule, negustor serios ești dumneata? Îmi pare rău. M-ai trimis la vopselărie. (Pipăie și găsește un scaun, în care se instalează definitiv.) Să mă servești imediat!
OPTICIANUL (către doamnă): Luați, vă rog, loc.
DOAMNA FERDY: Aștept să isprăvești cu domnul și scapă-mă, te rog, de binoclu.
CLIENTUL (încet, către optician): Este soția dumitale?
OPTICIANUL : De unde până unde?
CLIENTUL (încet): A zis că să o scapi de... binoclu. Să te învăț eu ceva. Dacă face pipi în apartament, să cumperi o biciușcă de trestie de mare.
OPTICIANUL (râde): Nu înțeleg ce vreți să spuneți.
CLIENTUL: Am avut și eu un binoclu, însă de sex feminin. Fătase și șase binoci și toți făceau pipi în casă...
OPTICIANUL: Ce credeți dumneavoastră că este un binoclu?
CLIENTUL: O rasă de câini câmi, de toată frumusețea.
OPTICIANUL: Confundați, mi se pare, binoclul cu buldogul...
CLIENTUL: Poate să ai dreptate. Al dumitale se cere la ușă?...
OPTICIANUL: Binoclul e un aparat de apropiat lucrurile depărtate.
CLIENTUL: Se pune la ochi, ca și ochelarii?
OPTICIANUL: Desigur, însă trebuie să-l ții cu mâna.
CLIENTUL: Atunci nu mai cumpăr ochelari. Dă-mi un... buldoglu...
OPTICIANUL: Dumneavoastră nici nu știți ce vreți să cumpărați.
CLIENTUL: Bine, cumpăr și ochelari. Mai ai ceva de vânzare? Sunt dispus să cumpăr o mulțime de instrumente de optică.
OPTICIANUL (bucuros): Atunci, lăsați-mă să vă fac eu o colecție completă. (Ia mațul telefonic și fluieră.) Alo, atelierul! Dumneata ești, domnul Franț? Lasă, te rog, un moment și adu-mi la magazin câte un exemplar din fiecare instrument de al nostru. (Către client.) îmi dați voie să vă întreb: sunteți profesor de fizică?
CLIENTUL: Sunt profesor de dans.
OPTICIANUL: Ce faceți cu instrumentele?
CLIENTUL: Nu e rău să se găsească la casa omului.
(Franț intră cu un stoc de instrumente, duse în brațe, ajutat de un servitor.)
Magazinul de optică „La trei ochelari"
CLIENTUL: Domnule optician, am venit să-mi dai o păreche de ochelari.
OPTICIANUL: Cu marginea de aur sau de metal?
CLIENTUL: Cu cea mai ieftină margine.
OPTICIANUL: Atunci vă servesc niște ochelari fără margini.
CLIENTUL: N-am ce face cu ei: n-am cine să mi-i ducă.
OPTICIANUL: N-am vrut să zic niște ochelari nemărginiți. Au și cei fără margini o margine... de aer.
CLIENTUL: Iartă-mă că insist. Nu mă interesează, dar vreau să înțeleg.
OPTICIANUL: Să vă dau un exemplu. Orice plic de scrisoare are o margine de aer, o margine care înconjoară marginea lui.
CLIENTUL: Vrei să-mi propui niște ochelari pătrați și cu marginea gomată? Se lipesc de sprincene.
OPTICIANUL: Ferească Dumnezeu: nu am această marfă în magazin. Am dat exemplul cu plicul ca să puteți pricepe marginea la ochelarii fără margine.
CLIENTUL: Cum? S-a descoperit marginea nemărginită?
OPTICIANUL: E o chestiune veche, mult prea veche, stimate domnule. Întâi, au fost ochelari fără margini și apoi au venit ochelarii cu margini, ochelarii cu sârme și ochelarii cu arc. De fapt, părintele ochelarilor a fost monoclul.
CLIENTUL: Continuă că mă interesează. Vorbești ca un domn profesor.
(Surâsul de satisfacție al OPTICIANULui.)
OPTICIANUL: Nu mai am ce spune; s-a isprăvit.
CLIENTUL (gânditor): Ești bun dumneata să-mi spui ce este un ochelar cu arc? Nu pot să mi-l închipui. Îl pui și sare de la ochi? Atunci, la ce folosește?
OPTICIANUL (filolog): Este așa numitul „pince-nez“.
CLIENTUL: N-am nici o idee. Seamănă cu arcul de la canapea?
OPTICIANUL (râzând): Săvi-i arăt.
CLIENTUL: O să mi-i arăți după ce mi-i da o păreche de ochelari fără margini... Ca să pot să văd ochelarii cu arc.
OPTICIANUL: Luați loc, vă rog. Ce număr purtați?
CLIENTUL: Numărul 37.
OPTICIANUL (râde): Imposibil!
CLIENTUL (reflectând): Port și 42.
OPTICIANUL: Exclus.
CLIENTUL : Oare să mă fi înșelat? (Se gândește.) Stai să-mi aduc aminte. (Măsoară cu degetul pe marginea tejghelei. Dă din cap.) Nu! (Numără cu mâna în aer. Repede.) Am și nr. 172. (Dă din cap.) Pardon, ăsta e numărul casei...
OPTICIANUL: Nu m-ați înțeles. Ce număr de ochelari aveți?
CLIENTUL: Trebuie să am număr de ochelari?
OPTICIANUL: Desigur.
CLIENTUL: Şi, dacă n-am număr, nu pot avea ochelari?
OPTICIANUL: Nu se poate avea ochelari fără număr.
CLIENTUL: Spuneai că sunt mai ieftini fără margini? Dă-mi niște ochelari fără număr, poate că sunt și mai ieftini.
OPTICIANUL: Oricât ar fi ochelarii de ieftini, trebuie neapărat să aibă număr.
CLIENTUL: Foarte curios... Te rog să-mi explici.
OPTICIANUL: Să vă dau un exemplu.
CLIENTUL: Ca să înțeleg pe rând, caută un exemplu cât mai aproape de plic. De pildă, tot un plic, însă dacă se poate, negumat.
OPTICIANUL: Nu se potrivește.
CLIENTUL: A! trebuie să se potrivească?
OPTICIANUL (arată cu mâinile): Gulerul e-așa și ochelarul e-așa.
CLIENTUL: Când ți-am spus adineaori că port nr. 38, mă gândeam la galoși. (Scoate galoșul și-l pune pe tejghea.) Vezi și dumneata: nu e 38?
OPTICIANUL (iritat): Când v-am întrebat ce număr purtați, ca optician nu mă puteam gândi la galoși.
CLIENTUL: Şi trebuie să te superi? La urma urmei, și ochelarii și galoșii nu sunt tot ai mei? Şi crezi dumneata, domnule optician, că natura nu a prevăzut nici o legătură între numere? Crezi că numărul ochiului nu corespunde deloc cu numărul piciorului? Am spus că numărul meu de la casă este 172. Ei bine, știi ce număr am la brișcă? 271. Nu vezi că în fond e tot aia? Am uitat numărul de la pălărie: trebuie să fie și acolo vreun șapte, vreun doi... Să nu te crezi dumneata mai deștept decât natura.
OPTICIANUL (filozofic): E cu totul altceva.
CLIENTUL: întâi, trebuia să mă întrebi nu ce număr am la sticle, dar dacă am mai purtat sau nu am mai purtat ochelari. Nu puteam să port număr fără ochelari. Dar să căutăm. Adună numărul de la galoș cu numărul de la brișcă și cu cel de la casă și, făcând calculele dumitale, obținem - nu se poate altfel - numărul ochelarilor mei. Şi te întreb ceva: nu sunt toți ochelarii de sticlă?
OPTICIANUL: Ba da.
CLIENTUL: Atunci ce rost au numerele de ochelari? Sunt unii mai mari, ca geamul de la prăvălie, și alții mai mici, ca geamul de la pod?
OPTICIANUL: Ochelarii se numerotează altfel, stimate domn.
CLIENTUL: Foarte rău. Zăpăciți clientela.
OPTICIANUL: Ochelarii au numere de tărie.
CLIENTUL: Vezi? am înțeles... Unii se sparg mai lesne și alții mai greu (Animat.) Şi, în definitiv, de ce faceți ochelarii tocmai din materialul cel mai fragil? Eu i-aș fi făcut de... postav.
OPTICIANUL: Dac-ar fi de postav, n-ar mai vedea nimeni cu ochelarii. Puneți-vă paltonul în cap și veți constata că nu mai zăriți deloc.
CLIENTUL: Ciudat. Nu te-ai întrebat dumneata niciodată de ce se vede prin sticlă și de ce nu se vede prin bumbac?
OPTICIANUL: Dumneavoastră nu vă e aminte să cumpărați.
(Intră DOAMNA FERDY.)
OPTICIANUL: Sărut mâna, cuconiță, cu ce vă putem servi?
DOAMNA FERDY: Terminați întâi cu domnul, care a venit înaintea mea.
OPTICIANUL: Cu domnul am și terminat. (Către client.) Ce vă trebuie dumneavoastră se găsește la a treia prăvălie pe dreapta. (Clientul iese.)
DOAMNA FERDY: —Am cumpărat de la dumneata un binoclu defect. M-am dus aseară la teatru și actorii jucau cu picioarele în sus. Vede răsturnat și de-a-ndoasele.
OPTICIANUL: E-adevărat, cuconiță?
DOAMNA FERDY: Poftim, uită-te și dumneata. (Potrivește binoclul către vitrină.) Uite, trece o trăsură: fuge de-a-ndaratele.
OPTICIANUL (luând binoclul, izbucnește într-un hohot de râs): Nu mi-aș fi închipuit să fie animalele cvadrupede atât de comice când fug așa.
DOAMNA FERDY (ia binoclul): Uite un domn care poartă cravata la spate și umblă cu călcâiele întoarse.
OPTICIANUL (ia binoclul): Un câine lup fuge pe spinare cu coada înainte. Ați observat că și figurile se schimbă: uite, un popă cu barba în creștetul capului; mustățile se țin după el, libere și detașate.
DOAMNA FERDY (ia binoclul): N-am mai pomenit așa ceva. (Se uită la optician cu binoclul pus de-a-ndoaselea, dându-se înapoi.) In interior mai are un defect: depărtează lucrurile la două poște. Ce caraghios ești, domnule optician. Te-ai micșorat cât un pui de pisică!
OPTICIANUL (ia binoclul): Cuconiță! aveți dreptate. Pe onoarea mea, nu sunteți mai mare ca o gâscă.
DOAMNA FERDY (ia binoclul): Ai început să semeni cu un mojic. Cere scuze și sărută mâna.
OPTICIANUL (se execută lipind călcâiele): Să mă mai uit odată la dumneavoastră. (Vede pe client întorcându-se și nimerind clanța greu.)
CLIENTUL: Bine, domnule, negustor serios ești dumneata? Îmi pare rău. M-ai trimis la vopselărie. (Pipăie și găsește un scaun, în care se instalează definitiv.) Să mă servești imediat!
OPTICIANUL (către doamnă): Luați, vă rog, loc.
DOAMNA FERDY: Aștept să isprăvești cu domnul și scapă-mă, te rog, de binoclu.
CLIENTUL (încet, către optician): Este soția dumitale?
OPTICIANUL : De unde până unde?
CLIENTUL (încet): A zis că să o scapi de... binoclu. Să te învăț eu ceva. Dacă face pipi în apartament, să cumperi o biciușcă de trestie de mare.
OPTICIANUL (râde): Nu înțeleg ce vreți să spuneți.
CLIENTUL: Am avut și eu un binoclu, însă de sex feminin. Fătase și șase binoci și toți făceau pipi în casă...
OPTICIANUL: Ce credeți dumneavoastră că este un binoclu?
CLIENTUL: O rasă de câini câmi, de toată frumusețea.
OPTICIANUL: Confundați, mi se pare, binoclul cu buldogul...
CLIENTUL: Poate să ai dreptate. Al dumitale se cere la ușă?...
OPTICIANUL: Binoclul e un aparat de apropiat lucrurile depărtate.
CLIENTUL: Se pune la ochi, ca și ochelarii?
OPTICIANUL: Desigur, însă trebuie să-l ții cu mâna.
CLIENTUL: Atunci nu mai cumpăr ochelari. Dă-mi un... buldoglu...
OPTICIANUL: Dumneavoastră nici nu știți ce vreți să cumpărați.
CLIENTUL: Bine, cumpăr și ochelari. Mai ai ceva de vânzare? Sunt dispus să cumpăr o mulțime de instrumente de optică.
OPTICIANUL (bucuros): Atunci, lăsați-mă să vă fac eu o colecție completă. (Ia mațul telefonic și fluieră.) Alo, atelierul! Dumneata ești, domnul Franț? Lasă, te rog, un moment și adu-mi la magazin câte un exemplar din fiecare instrument de al nostru. (Către client.) îmi dați voie să vă întreb: sunteți profesor de fizică?
CLIENTUL: Sunt profesor de dans.
OPTICIANUL: Ce faceți cu instrumentele?
CLIENTUL: Nu e rău să se găsească la casa omului.
(Franț intră cu un stoc de instrumente, duse în brațe, ajutat de un servitor.)
OPTICIANUL: Danke sehr.
CLIENTUL: Vorbești nemțește perfect. Aș vrea să învăț și eu. Dă-mi un aparat de vorbit nemțește.
OPTICIANUL: Așa ceva nu există.
CLIENTUL: Un prieten al meu are o pâlnie cu care vorbește patru limbi.
OPTICIANUL: Probabil că le-a învățat.
CLIENTUL: Nici vorbă! E o pâlnie cu patru limbi. Dă-mi deocamdată una cu o singură limbă, pentru nemțește.
OPTICIANUL (evaziv): Aparatele astea sunt în vamă. Le voi scoate peste trei, patru zile. Uite, aveți aci deocamdată un microscop, un telescop, un periscop.
CLIENTUL: Pune-le deoparte. Care-i mai mare, telescopul sau periscopul?
OPTICIANUL: Sunt de formate deosebite însă foarte portative.
CLIENTUL: Vreau să te întreb dacă un telescop e mai mare decât un episcop, pentru că un protopop e mai mic decât un episcop.
OPTICIANUL: Intre optică și sfântul cler nu e nici o legătură.
CLIENTUL: A! nu e nici o legătură?
OPTICIANUL: Aci aveți un metru, un pluviometru, un barometru, un densimetru și un termometru.
CLIENTUL: Domnul Franț a uitat să aducă un kilometru. Tot se ostenește, roagă-l să vie și cu un taximetru.
OPTICIANUL (jignit): Nu ținem taximetre...
CLIENTUL: Un taximetru mic, mic de tot, ca să-i dau drumul pe birou și să mă joc cu el.
OPTICIANUL (retează): Lipsește.
CLIENTUL: Pune măcar un kilometru, tot așa, mic de tot, ca să-l țiu în sufragerie.
OPTICIANUL: O să vă comand. Aci aveți un barometru. Arată ploaia și vântul, vremea frumoasă și frigul uscat.
CLIENTUL: E bun, îl bag în răcitor și-l pui la vânt.
OPTICIANUL: Luați-vă în primire termometrul.
CLIENTUL: îmi lipsește din casă grozav un termometru: De zece ani mă țiu să cumpăr și am uitat mereu. Nu-ți închipui câți bani am dat pe medicamente în zece ani.
OPTICIANUL: E pentru temperatură.
CLIENTUL: Dar mai cu seamă pentru vindecare. Dacă ești bolnav și iei la subsuoară un termometru, îți trece. Şi mai are un folos: servește fără să se consume, ca ventuzele. Cred că dumneata, care ai atâtea termometre în prăvălie, ești sănătos tun.
OPTICIANUL: Am un guturai teribil.
CLIENTUL: Ascultă-mă și pe mine, pune termometrul... Ai isprăvit cu furnitura? Dă-mi acum ochelarii.
OPTICIANUL: Vă mai trebuia un binoclu.
DOAMNA FERDY: Văd că sunteți amator de lucruri rare. Vă recomand binoclul acesta.
CLIENTUL (șoptind): Ziceai că nu e soția dumitale. Te rog să mă prezinți.
OPTICIANUL: DOAMNA FERDY.
CLIENTUL (sculându-se în picioare și complementând într-altă parte decât în direcția doamnei): Profesorul Bankuk, maestru de dans și de educația voinței prin sine însuși, telepatie, magnetism animal și sugestie. Flotei Ingliș, unde ocup un apartament.
DOAMNA FERDY (către optician): Un bărbat distins. Uite cum saluta. (Către Bankuk.) Binoclul acesta prezintă obiectele sau pe dos, adică întoarse cu spatele, sau cu susul în jos, sau culcate. Ființele și obiectele în mișcare merg anapoda și de-a-ndaratele.
BANKUK (spiritual): Admirabil! E bun acasă și la căile ferate. Ştii dumneata câte ciocniri s-ar putea evita dacă șefii de gară ar avea acest binoclu? Ar fi de ajuns să se uite la un tren în pericol pentru ca trenul să o ia la fugă îndărăt. Ziceți, doamnă, că mai face ceva?
DOAMNA FERDY: Prezintă obiectele culcate.
BANKUK (și mai spiritual): E bun contra gândacilor. Hotelul meu e plin de ploșnițe și gândaci. Pui binoclul și-i culci. (Către optician.) Parcă mi-aduc aminte că-mi mai trebuia ceva. (Grav.) Nu¬mi poți da și un grasometru: așa cred că se cheamă.
OPTICIANUL: Grasometru? La ce se întrebuințează grasometrul?
BANKUK: Mi se pare că se atârnă de urechi.
OPTICIANUL: în ce scop?
CLIENTUL: Ba mi se pare că se numește grasoscop. Nevasta mea vrea să slăbească și a încercat de toate. Mi-a spus să-i cumpăr, când voi găsi, un aparat din acelea care se agață de urechi.
OPTICIANUL : înțeleg. Doriți un telefon. Luați un abonament la centrala automată.
CLIENTUL: Şi credeți că slăbește?
OPTICIANUL: Toți abonații la centrala automată au slăbit în șase luni cu câte douăzeci de kilograme.
CLIENTUL: îți mulțumesc, am luat și binoclul.
(DOAMNA FERDY pleacă.)
DOAMNA FERDY: La revedere, domnule profesor.
CLIENTUL: Acum dă-mi niște ochelari buni.
OPTICIANUL: Rămăsesem la numărul dumneavoastră. Nu mi-ați spus ce număr ați purtat până acum.
CLIENTUL: Dacă aș mai fi purtat ochelari, nu înțeleg de ce aș mai cumpăra alții. Sunt de felul meu conservator.
OPTICIANUL: La purtare, numărul crește din an în an.
CLIENTUL: Cum, crește așa singur?
OPTICIANUL: Firește.
CLIENTUL: Nu mi se pare atât de firesc, mi se pare chiar foarte bizar. La brișcă mea, pe care o am de cinci ani, niciodată n-am observat acest lucru. Crește cifra sau crește numărul? OPTICIANUL: Ochelarii sunt un fabricat excepțional. Să alegem numărul care vă trebuie. Luați loc, vă rog, pe acest scaun. (II conduce la un fotoliu.) Vă rog, uitați-vă încoace.
(îi arată o planșă cu text de diverse mărimi. Clientul întoarce capul în partea opusă și se uită țintă).
OPTICIANUL: Vă rog să vă uitați la mine.
CLIENTUL (cu capul întors): Mă uit la dumneata de z.ece minute.
OPTICIANUL: în partea ceea nu mă puteți vedea. întoarceți-vă spre mine. (Clientul se întoarce încet.) Acum ce vedeți?
CLIENTUL: Ştiu eu ce să zic!
OPTICIANUL: Nu vedeți nimic?
CLIENTUL: Absolut nimic. Dar aud o voce.
OPTICIANUL: Vocea mea.
CLIENTUL: Probabil. Cred că domnul Franț a plecat.
OPTICIANUL: Să mă apropii puțin. Nici acum nu vedeți?
CLIENTUL: Nici.
OPTICIANUL: Foarte neobișnuit. (Se apropie.) Dar acum?
CLIENTUL: Nici acum.
OPTICIANUL (vine lângă client): Mă vedeți sau cel puțin mă zăriți?
CLIENTUL: Nici nu te văd, nici nu te zăresc. Parcă nici nu ai fi.
OPTICIANUL: E un caz unic de miopie. ( OPTICIANUL trece la spatele clientului.)
CLIENTUL: încep, ca să zic așa, să te vad. Ești la spatele meu.
OPTICIANUL: Din ce în ce mai curios! Este exact.
(Opticianul scoate ceasul și examinează ora.)
CLIENTUL: Acum te uiți la ceas.
OPTICIANUL: Extraordinar! Domnule, dumneavoastră aveți privirea dorsală... Mă vedeți cu ceafa...
CLIENTUL: Nimic imposibil. Unii văd cu coada ochiului.
OPTICIANUL (ia tabloul cu litere și-l plasează în spatele clientului): Citiți, vă rog, rândul acesta.
CLIENTUL: Nu descifrez nimic.
OPTICIANUL (mutându-și degetul pe alt rând): Cititi aici.
CLIENTUL: Tot nu văd.
OPTICIANUL: Nici aici?
CLIENTUL: Nici aici.
OPTICIANUL: Pe mine cred că mă vedeți.
CLIENTUL: Ești în spatele meu.
OPTICIANUL (uimit și căutând o soluție): Voi telefona doctorului Orlando Popescu, și-i voi cere sfatul pentru cazul dumneavoastră. (Desprinde telefonul.) Alo! 13 13... Casa domnului dr. Popescu?... Aș putea vorbi cu domnul dr. Popescu?... Aștept... Da. Domnul dr. Popescu?... Să vă expun un caz extrem de interesant... Este la mine un client care vrea să cumpere ochelari... Suferă însă de un defect... sau mai bine zis are o însușire curioasă: Nu vede cu fața, însă vede foarte clar cu spatele... Şi nu știu cum să-i așez ochelarii... A! Nu este casa domnului dr. I. N. Popescu? Este casa domnului dr. N. I.
Popescu? Mă scuzați. (închide telefonul. Caută în cartea telefonică.) Sunt în cartea telefonică optzeci de doctori, pe care îi cheamă Popescu și pe unul îl cheamă chiar Popescu Dumitrescu (Ia telefonul.) Domnișoară, dați-mi trei, douăzeci și unu, zero, trei... Alo!... casa domnului dr. Popescu? Să trăiți, domnule doctor... Am un caz curios de oculism... M-am înșelat? Nu sunteți domnul dr. Poppescu cu doi p?... Sunteți domnul dr. Popppescu cu trei p?... Nici nu sunteți medic?... Sunteți doctor în drept? Scuzați, vă rog! (Către client.) N-am noroc să dau de oculist. Problema e următoarea: Dându-ne seama că dumneavoastră vedeți cu partea dinapoi, este de știut exact cu ce anume punct vedeți, ca să știu unde punem ochelarii, mai sus sau mai jos... Dați-mi voie să vă pipăi...
CLIENTUL: Mă gâdil, nu mă pipăi, că țip.
OPTICIANUL: Atunci ce-i de făcut? Ce vârstă aveți?
CLIENTUL: Vrei să cauți numărul ochelarilor în numărul anilor?
OPTICIANUL (îi pune brusc degetul pe rădăcina nasului): Ce vedeți acum?
CLIENTUL: Nimic.
OPTICIANUL (apropie degetul de ochi și-l mișcă): Nici nu dă din pleoape. (îi pune degetul pe globul ochilor.) Fenomenal! i-am băgat degetul în ochi și nici n-a clipit!
CLIENTUL (blajin): Nu ți-am spus domnule, că am ochi de porțelan?
OPTICIANUL: De porțelan? Nu mi-ați spus! Acum se explică. De ce mai căutați ochelari?
CLIENTUL: Dumneata crezi că dacă aș avea ochi, aș mai cumpăra ochelari? Ce-aș fi făcut cu ei?
CLIENTUL: Vorbești nemțește perfect. Aș vrea să învăț și eu. Dă-mi un aparat de vorbit nemțește.
OPTICIANUL: Așa ceva nu există.
CLIENTUL: Un prieten al meu are o pâlnie cu care vorbește patru limbi.
OPTICIANUL: Probabil că le-a învățat.
CLIENTUL: Nici vorbă! E o pâlnie cu patru limbi. Dă-mi deocamdată una cu o singură limbă, pentru nemțește.
OPTICIANUL (evaziv): Aparatele astea sunt în vamă. Le voi scoate peste trei, patru zile. Uite, aveți aci deocamdată un microscop, un telescop, un periscop.
CLIENTUL: Pune-le deoparte. Care-i mai mare, telescopul sau periscopul?
OPTICIANUL: Sunt de formate deosebite însă foarte portative.
CLIENTUL: Vreau să te întreb dacă un telescop e mai mare decât un episcop, pentru că un protopop e mai mic decât un episcop.
OPTICIANUL: Intre optică și sfântul cler nu e nici o legătură.
CLIENTUL: A! nu e nici o legătură?
OPTICIANUL: Aci aveți un metru, un pluviometru, un barometru, un densimetru și un termometru.
CLIENTUL: Domnul Franț a uitat să aducă un kilometru. Tot se ostenește, roagă-l să vie și cu un taximetru.
OPTICIANUL (jignit): Nu ținem taximetre...
CLIENTUL: Un taximetru mic, mic de tot, ca să-i dau drumul pe birou și să mă joc cu el.
OPTICIANUL (retează): Lipsește.
CLIENTUL: Pune măcar un kilometru, tot așa, mic de tot, ca să-l țiu în sufragerie.
OPTICIANUL: O să vă comand. Aci aveți un barometru. Arată ploaia și vântul, vremea frumoasă și frigul uscat.
CLIENTUL: E bun, îl bag în răcitor și-l pui la vânt.
OPTICIANUL: Luați-vă în primire termometrul.
CLIENTUL: îmi lipsește din casă grozav un termometru: De zece ani mă țiu să cumpăr și am uitat mereu. Nu-ți închipui câți bani am dat pe medicamente în zece ani.
OPTICIANUL: E pentru temperatură.
CLIENTUL: Dar mai cu seamă pentru vindecare. Dacă ești bolnav și iei la subsuoară un termometru, îți trece. Şi mai are un folos: servește fără să se consume, ca ventuzele. Cred că dumneata, care ai atâtea termometre în prăvălie, ești sănătos tun.
OPTICIANUL: Am un guturai teribil.
CLIENTUL: Ascultă-mă și pe mine, pune termometrul... Ai isprăvit cu furnitura? Dă-mi acum ochelarii.
OPTICIANUL: Vă mai trebuia un binoclu.
DOAMNA FERDY: Văd că sunteți amator de lucruri rare. Vă recomand binoclul acesta.
CLIENTUL (șoptind): Ziceai că nu e soția dumitale. Te rog să mă prezinți.
OPTICIANUL: DOAMNA FERDY.
CLIENTUL (sculându-se în picioare și complementând într-altă parte decât în direcția doamnei): Profesorul Bankuk, maestru de dans și de educația voinței prin sine însuși, telepatie, magnetism animal și sugestie. Flotei Ingliș, unde ocup un apartament.
DOAMNA FERDY (către optician): Un bărbat distins. Uite cum saluta. (Către Bankuk.) Binoclul acesta prezintă obiectele sau pe dos, adică întoarse cu spatele, sau cu susul în jos, sau culcate. Ființele și obiectele în mișcare merg anapoda și de-a-ndaratele.
BANKUK (spiritual): Admirabil! E bun acasă și la căile ferate. Ştii dumneata câte ciocniri s-ar putea evita dacă șefii de gară ar avea acest binoclu? Ar fi de ajuns să se uite la un tren în pericol pentru ca trenul să o ia la fugă îndărăt. Ziceți, doamnă, că mai face ceva?
DOAMNA FERDY: Prezintă obiectele culcate.
BANKUK (și mai spiritual): E bun contra gândacilor. Hotelul meu e plin de ploșnițe și gândaci. Pui binoclul și-i culci. (Către optician.) Parcă mi-aduc aminte că-mi mai trebuia ceva. (Grav.) Nu¬mi poți da și un grasometru: așa cred că se cheamă.
OPTICIANUL: Grasometru? La ce se întrebuințează grasometrul?
BANKUK: Mi se pare că se atârnă de urechi.
OPTICIANUL: în ce scop?
CLIENTUL: Ba mi se pare că se numește grasoscop. Nevasta mea vrea să slăbească și a încercat de toate. Mi-a spus să-i cumpăr, când voi găsi, un aparat din acelea care se agață de urechi.
OPTICIANUL : înțeleg. Doriți un telefon. Luați un abonament la centrala automată.
CLIENTUL: Şi credeți că slăbește?
OPTICIANUL: Toți abonații la centrala automată au slăbit în șase luni cu câte douăzeci de kilograme.
CLIENTUL: îți mulțumesc, am luat și binoclul.
(DOAMNA FERDY pleacă.)
DOAMNA FERDY: La revedere, domnule profesor.
CLIENTUL: Acum dă-mi niște ochelari buni.
OPTICIANUL: Rămăsesem la numărul dumneavoastră. Nu mi-ați spus ce număr ați purtat până acum.
CLIENTUL: Dacă aș mai fi purtat ochelari, nu înțeleg de ce aș mai cumpăra alții. Sunt de felul meu conservator.
OPTICIANUL: La purtare, numărul crește din an în an.
CLIENTUL: Cum, crește așa singur?
OPTICIANUL: Firește.
CLIENTUL: Nu mi se pare atât de firesc, mi se pare chiar foarte bizar. La brișcă mea, pe care o am de cinci ani, niciodată n-am observat acest lucru. Crește cifra sau crește numărul? OPTICIANUL: Ochelarii sunt un fabricat excepțional. Să alegem numărul care vă trebuie. Luați loc, vă rog, pe acest scaun. (II conduce la un fotoliu.) Vă rog, uitați-vă încoace.
(îi arată o planșă cu text de diverse mărimi. Clientul întoarce capul în partea opusă și se uită țintă).
OPTICIANUL: Vă rog să vă uitați la mine.
CLIENTUL (cu capul întors): Mă uit la dumneata de z.ece minute.
OPTICIANUL: în partea ceea nu mă puteți vedea. întoarceți-vă spre mine. (Clientul se întoarce încet.) Acum ce vedeți?
CLIENTUL: Ştiu eu ce să zic!
OPTICIANUL: Nu vedeți nimic?
CLIENTUL: Absolut nimic. Dar aud o voce.
OPTICIANUL: Vocea mea.
CLIENTUL: Probabil. Cred că domnul Franț a plecat.
OPTICIANUL: Să mă apropii puțin. Nici acum nu vedeți?
CLIENTUL: Nici.
OPTICIANUL: Foarte neobișnuit. (Se apropie.) Dar acum?
CLIENTUL: Nici acum.
OPTICIANUL (vine lângă client): Mă vedeți sau cel puțin mă zăriți?
CLIENTUL: Nici nu te văd, nici nu te zăresc. Parcă nici nu ai fi.
OPTICIANUL: E un caz unic de miopie. ( OPTICIANUL trece la spatele clientului.)
CLIENTUL: încep, ca să zic așa, să te vad. Ești la spatele meu.
OPTICIANUL: Din ce în ce mai curios! Este exact.
(Opticianul scoate ceasul și examinează ora.)
CLIENTUL: Acum te uiți la ceas.
OPTICIANUL: Extraordinar! Domnule, dumneavoastră aveți privirea dorsală... Mă vedeți cu ceafa...
CLIENTUL: Nimic imposibil. Unii văd cu coada ochiului.
OPTICIANUL (ia tabloul cu litere și-l plasează în spatele clientului): Citiți, vă rog, rândul acesta.
CLIENTUL: Nu descifrez nimic.
OPTICIANUL (mutându-și degetul pe alt rând): Cititi aici.
CLIENTUL: Tot nu văd.
OPTICIANUL: Nici aici?
CLIENTUL: Nici aici.
OPTICIANUL: Pe mine cred că mă vedeți.
CLIENTUL: Ești în spatele meu.
OPTICIANUL (uimit și căutând o soluție): Voi telefona doctorului Orlando Popescu, și-i voi cere sfatul pentru cazul dumneavoastră. (Desprinde telefonul.) Alo! 13 13... Casa domnului dr. Popescu?... Aș putea vorbi cu domnul dr. Popescu?... Aștept... Da. Domnul dr. Popescu?... Să vă expun un caz extrem de interesant... Este la mine un client care vrea să cumpere ochelari... Suferă însă de un defect... sau mai bine zis are o însușire curioasă: Nu vede cu fața, însă vede foarte clar cu spatele... Şi nu știu cum să-i așez ochelarii... A! Nu este casa domnului dr. I. N. Popescu? Este casa domnului dr. N. I.
Popescu? Mă scuzați. (închide telefonul. Caută în cartea telefonică.) Sunt în cartea telefonică optzeci de doctori, pe care îi cheamă Popescu și pe unul îl cheamă chiar Popescu Dumitrescu (Ia telefonul.) Domnișoară, dați-mi trei, douăzeci și unu, zero, trei... Alo!... casa domnului dr. Popescu? Să trăiți, domnule doctor... Am un caz curios de oculism... M-am înșelat? Nu sunteți domnul dr. Poppescu cu doi p?... Sunteți domnul dr. Popppescu cu trei p?... Nici nu sunteți medic?... Sunteți doctor în drept? Scuzați, vă rog! (Către client.) N-am noroc să dau de oculist. Problema e următoarea: Dându-ne seama că dumneavoastră vedeți cu partea dinapoi, este de știut exact cu ce anume punct vedeți, ca să știu unde punem ochelarii, mai sus sau mai jos... Dați-mi voie să vă pipăi...
CLIENTUL: Mă gâdil, nu mă pipăi, că țip.
OPTICIANUL: Atunci ce-i de făcut? Ce vârstă aveți?
CLIENTUL: Vrei să cauți numărul ochelarilor în numărul anilor?
OPTICIANUL (îi pune brusc degetul pe rădăcina nasului): Ce vedeți acum?
CLIENTUL: Nimic.
OPTICIANUL (apropie degetul de ochi și-l mișcă): Nici nu dă din pleoape. (îi pune degetul pe globul ochilor.) Fenomenal! i-am băgat degetul în ochi și nici n-a clipit!
CLIENTUL (blajin): Nu ți-am spus domnule, că am ochi de porțelan?
OPTICIANUL: De porțelan? Nu mi-ați spus! Acum se explică. De ce mai căutați ochelari?
CLIENTUL: Dumneata crezi că dacă aș avea ochi, aș mai cumpăra ochelari? Ce-aș fi făcut cu ei?
Sfârșit
Citește mai multe povești din Cartea cu jucării de Tudor Arghezi
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
