Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories
  • Basme si povesti engleze

​Unchiașul cu toba de aramă - poveste chinezească

​Citește povestea chinezească "Unchiașul cu toba de aramă" în care este vorba despre un unchiaș bătrân ce locuia singur într-o colibă și împletea papuci din paie de orez pentru a-și câștiga traiul. El moștenise de la bunicul lui o tobă de aramă și îi plăcea să bată în ea și să spună povești. Cu mic cu mare, sătenii se adunau în jurul lui și ascultau cu plăcere poveștile celui pe care îl porecliseră „Unchiașul cu tobă de aramă”. Într-o zi, bătrânul văzu cum o femeie și copilul ei sunt înghițiți de apele repezi ale râului și supărat, se gândi că ar fi bine să facă un pod de piatră, pentru ca oamenii să traverseze râul cu ușurință. Dar din ce să facă bani? Se gândi că ar fi bine dacă oamenii care îi ascultă poveștile, vor face câte o mică donație.


Citește povestea chinezească "Unchiașul cu toba de aramă"
          Odată, în satul San Dziao trăia un unchiaș cu barbă albă. El n-avea soție și nici copii, locuia singur cuc într-o colibă și-și agonisea traiul împletind papuci din paie de orez. Bunicul lui luase parte la război și de la el i-a rămas o tobă mare de aramă. Când avea timp liber, unchiașul, acompaniindu-se la tobă, cânta cântece și apoi începea să povestească. Cântecele erau foarte frumoase, povestirile erau foarte atrăgătoare și toată lumea dorea să le audă. Cum se auzea toba, copiii, tinerii și vârstnicii se strângeau roată în jurul unchiașului, ca să-i asculte poveștile. Toți din sat îl porecliseră „Unchiașul cu tobă de aramă”.
          La intrarea în satul San Dziao era un pârâu. Deși nu prea mare, totuși apa curgea vijelios și oamenii îl treceau greu. O dată cu sosirea primăverii, apele s-au revărsat și drumul spre sat sta închis.
          Într-o zi, unchiașul cu toba de aramă se plimba pe malul pârâului și văzu o femeie cu un copil trecând pârâul. Deodată, femeia, alunecându-i piciorul, căzu cu copilul în apă. Copilul se ținea de gâtul mamei și plângea. Zadarnic se luptau cu apa, căci un val mare îi dete la fund. Moșul sări în grabă în apă, ca să-i scape, dar apa fiind foarte repede și adâncă, n-a putut să-i găsească. Ud leoarcă, unchiașul ieși la mal și se adresă furios pârâului:
          — Pârâule, ești un mare ticălos! Voi construi un pod și toți vor trece peste tine!
          Unchiașul se gândi: „Bătrân, sleit de puteri, fără bani, cum aș putea să construiesc un pod?”
          Târându-și picioarele, s-a întors acasă, și-a schimbat hainele ude, s-a așezat pe marginea patului, gândindu-se în fel și chip cum să facă să construiască podul.
          La miezul nopții i-a venit un gând: „Toată lumea ascultă cu plăcere când bat toba și când povestesc. Oare n-aș putea așa să câștig bani și să construiesc podul?” Unchiașul chiar în noaptea aceea a făcut câteva cutii de lemn, care n-aveau decât o deschizătură, pentru bani. A doua zi de dimineață a luat toba de aramă și cutiile de lemn și le-a așezat la rădăcina unui copac de scorțișoară, de lângă locuința sa. El a zis sătenilor: „Dacă voi vreți să mai auziți povești, vă rog să bateți din tobă; cum voi auzi toba, am să ies din casă și am să vă povestesc. Însă cei care vor să mă asculte trebuie să arunce câțiva bani de aramă în cutie. Eu am să pun banii deoparte, pentru podul de piatră pe care am să-l construiesc peste pârâul din gura satului”. Apoi a început să cânte.
          Sătenii ascultau cu plăcere povestirile și cântecele unchiașului, și doreau din inimă un pod de piatră peste pârâu. Aveau încredere în bătrân și de aceea toți se învoiră.
          Oamenii din sat și din satele învecinate lucrau ziua la câmp, iar unchiașul cu tobă de aramă împletea papuci. De cum se însera însă, toba se auzea: „Bum, bum, bum!”
          Unchiașul ieșea din casă, se așeza pe banca de piatră de lângă pom, își trecea mâna prin barbă, își rotea privirea asupra celor din jurul lui, copii, tineri, vârstnici, tușea o dată, bătea din tobă, cânta două cântece și pe urmă începea să povestească. Unchiașul a povestit multe povești frumoase. El a povestit povestea lui Iană, care a semănat un dovleac și urcându-se pe vrejurile dovleacului a ajuns la vârful muntelui Napo și a omorât tigrul cu aripi. A spus povestea fluviului Tonia, despre o fată care, fiind bună la suflet, a făcut din rășină de brad și din nămol niște copii, care, cum vin inundațiile, duc în spate mamele. A spus povestea unui tablou țesut din mătase, despre o mamă care a țesut un tablou frumos pe mătase și care tablou s-a pierdut, iar cel mai mic dintre fiii ei s-a dus la zeițele de pe Muntele Soarelui, de unde l-a luat înapoi. Fiul ei s-a căsătorit cu o zeiță și s-au așezat într-un sat frumos. El povesti despre băiatul Lan și fata Hun Gu. Jun Lan a găsit un tablou cu flori și s-a căsătorit cu Hun Gu.
          Ah! Unchiașul a spus zeci și sute de povești minunate.
          Oamenii erau numai ochi și urechi, iar copiii stăteau cu gura căscată. Un cârd de coțofene încremeniseră în copacul de scorțișoară, nemișcate, ascultând cu capul plecat, până când le au amorțit picioarele. Vântul s-a oprit sub frunzele copacului de scorțișoară, atent, nemișcat. Stelele de pe cer ascultau clipind, dorind să coboare. Zeițele din lună trăgeau cu urechea la poarta palatului, zâmbind și ele și voind să coboare.
          În fiecare seară toba bătea fără încetare, unchiașul povestea fără încetare și toți veneau să-l asculte de aproape și de departe. Zece ani a povestit și o sută de lăzi a umplut cu bani de aramă. Atunci unchiașul chemă lucrători să-i făurească podul, iar el zi și noapte lucra alături de ei.
          Părul și barba albă se îmbâcsiseră și se încâlciseră de praf și de năduf.
          O rudă de-a unchiașului a trecut pe lângă pârâu și văzându-l atât de obosit i-a zis:


          — Unchiașule, ai împlinit optzeci de ani. Cât ai să mai trăiești? Pentru ce te prăpădești cu firea?
          Bătrânul, trecându-și mâna prin barbă, ridică capul, privi apa care curgea vijelios și zâmbind a grăit:
          — Pentru ce muncesc? Pentru urmași, de bună seamă, și nu sunt obosit deloc, sunt în puteri și pentru ei fac totul. Un om care trăiește numai pentru el n-are pentru ce trăi.
          Rubedenia primind răspunsul s-a înroșit și a plecat.
          Pentru dig și pentru pod trebuia ciment. Pentru ciment trebuia amestecat nisipul cu varul. Însă în acest pârâu nu erau decât pietre cât oul de gâscă, nici fir de nisip mărunt, și-n apropiere nici un munte din care să scoată piatră de var. Ce să facă? Unchiașul și lucrătorii erau foarte necăjiți.
          Într-o zi veniră coțofenele de peste mări și țări, fiecare purtând în cioc fire de nisip pe care le presărară pe malul pârâului. Ele se duceau și veneau și în scurt timp au ridicat un munte de nisip.
          Într-o seară stelele de pe cer și-au scuturat praful alb de pe ele, care s-a așternut pe malul pârâului și cât ai clipi din ochi s-a înălțat un munte de var. Acum aveau cimentul, trebuia construit podul. Era o arșiță nemaipomenită. Lucrătorii și unchiașul, uzi leoarcă, de-abia își mai trăgeau sufletul de oboseală. Deodată a început să bată vântul, oamenii s-au răcorit și au început să lucreze cu puteri înzecite. Podul era aproape gata, dar lipsea piatra din mijloc, care făcea legătura între cele două părți ale podului.
          Au încercat multe pietre și nici una nu se potrivea, iar podul rămânea neterminat. Lucrătorii, mâhniți, își lăsau bărbile în piept.
          Unchiașul era atât de neliniștit, încât îi sălta barba.
          Într-o seară, când luna se mișca pe cer, zeițele din lună au văzut că podului îi lipsea piatra de legătură și atunci au aruncat în grabă piatra cea mare de jad, care a căzut drept în mijlocul podului și se potrivea de minune.
          Unchiașul cu tobă de aramă stătea la capătul podului, privea oamenii care treceau încoace și încolo și, mângâindu-și barba, râdea în hohote de fericire.
          S-a întâmplat însă o nenorocire. Când să sfârșească podul, unchiașul a fost lovit de o piatră la picior. Atunci era atât de încălzit cu treaba, încât n-a prea luat în seamă. După terminarea podului, piciorul unchiașului se umflă și, cu tot ajutorul dat, curând căzu la pat. Zăcea și nu mai putea să povestească.
          Acum, sub copacul de scorțișoară nu se mai auzea toba și nici povestirile unchiașului.
          Coțofenele zburau în jurul copacului de scorțișoară, iar vântul sufla prin frunze oftând ușor. Stelele de pe cer sclipeau la fel ca ochii înlăcrimați. Zeițele de pe lună aveau fața plânsă.
          În seara zilei de 15 august - sărbătoarea lunii - un grup de coțofene au intrat în casa unchiașului și l-au luat cu tobă cu tot în lună.
          Vântul a dus copacul de scorțișoară din fața casei unchiașului tocmai în lună. Unchiașul, ajuns la palatul lunii, unde înghiți leacurile pisate de iepuri, bău apă vie de izvor, adusă de zeițe, și rana de la picior i se vindecă repede.
          În lună, unchiașul plin de viață și de voie bună stătea la rădăcina copacului de scorțișoară, bătea iar toba și spunea povești frumoase.
          O mulțime de zeițe îl înconjurau și ascultau încremenite.

repovestire de Li Iu-Giu și Olga Stratulat
Povești nemuritoare nr. 8, Editura Ion Creangă, București, 1974
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești chinezești

Arborele de ceai verde
„Așa este!”
Aupan și San-lu
Avandi istețul
Banditul și Cotonogeală
Barca de trestie
Bărbatul cel tont
Bătrânul grădinar și Zâna Florilor
Bățul cu cap de taur
Bâta răzbunării
Bivolul isteț
Boierul cu nasul lung
Bujorul de munte
Calul pierdut
Călugărul pedepsit
Călugărul și școlarul
Cântecul de dragoste
Ceaiul „Fântâna Dragonului”
Cel mai frumos bărbat
Cele două curcubeie
Cele două fete „urâte”
Cele douăsprezece luni
Cinci ouă tari
Cine are burta spartă?
Cocorii
Cocostârcul galben
Comoara
Copilul din lemn de scorțișoară
Corabia prețioasă
Coșul cu cicade
Crapul fermecat
Cum a fost furată vaca
Cum a fost pedepsită cumătră vulpe
Cum a făcut rost A-san de bunătăți pentru anul nou
Cum s-a sfădit pasărea cu peștele
Cum s-a tras cu arcul în lună
Curcubeul în cinci culori
Darul vulpii
De ce răsare soarele când cântă cocoșul
Doi frați și aurul
Domnul Dung-со și lupul
Două răspunsuri la o întrebare
Duhul fructului de ginkgo
Duhul scorpionului
Fata din tablou
Feciorul și fantoma
Femeia cea frumoasă
Femeia și maimuțele
Fetele din oglinzi
Floarea Țan Tzî
Frații Liu
Fricosul
Friptura lui Su Tungpo
Găleata spartă
Ghitara
Gluma proastă
Grădina zeiței de jad
Iepurele biruitor
Iepurele judecător
Iubitorul florilor
Izvorul tigrilor
Îmblânzirea apei de către Gun și Yu
Împăratul care călătorea prin munți
În căutarea soarelui
În orchestra imperială
Între cincizeci și o sută de pași
Înșelătorul pedepsit
Înțeleptul din O Me San
Judecata evantaielor
Lăcomia maimuței
Leac pentru nemurire
Legenda zilei îndrăgostiților din China
Locuința din gura tigrului
Lupul care nu mănâncă oi
Lupul, vulpea și iepurele
Maimuțele și castanele
Maimuțele și lăcustele
Maimuțele și lăcustele
Malî și fiul ei caută soarele
Mamă de vânzare
Marele zid Chinezesc
Mânzul
Melodia păsării Foenix
Metamorfoza
Mireasa de lut
Mireasa zeului stăpân al Râului Galben
Monumentul cu prunișor
Muntele de aramă
Muntele Zânei Cocorilor
Nandi
Negustorul și șarpele
Nu știe să frigă carnea…
Nurorile din oglinzi
O călătorie ciudată
Omul de piatră
Pasărea de aur și duhul pădurii
Pasărea Fericirii
Pasărea Foenix
Păstorul A Ni-gi
Păsările nevăzute
Penelul fermecat
Peștele cumetrei Sung
Phoenixul cu două capete
Piatra lui Hai Li-pu
Piatra lunii
Pisica și râsul
Pisica, tigrul și șoarecele
Plăcinta
Podul așteptării
Podul pisicii
Porcul alb
​Poveste fără sfârșit
​Povestea casei
Povestea despre Regele cerealelor și cele cinci cereale
Povestea izvorului roșu
Povestea Privighetorii
Povestea vânătorului
Praful de aur
Prefectul județului a desenat un tigru
Prima impresie
Prințesa și păstorul
Prostul lacom
Purtând măgarul pe umeri
Răspunsul potrivit
Răzbunarea iepurelui
Rândunica gureșă
Scoica și barza
Spintecătorul de dragoni
Spiritul vulpii
Sticluța de jad
Surorile gemene
Șase frați
Șiretenia câinelui
Șoarecele de munte și șoarecele de oraș
Șoricelul de aur
Tabloul cel din mătase țesut
Tabloul fermecat
Tabloul fermecat - altă versiune
Tânărul împărat și fata înțeleaptă
Templul din nori
Tigru care caută un maestru
Tigrul îngâmfat
Tigrul și broasca
Tigrul și vulpea
Tigrul și șopârla
Traista cu minuni
Trei frați
Trei-Tăișuri
Turta pictată
Un ajutor dat la timp
Un om nelecuit
Un schimb bun
Un tratament eficace
Unchiașul cu toba de aramă
Vasele Carului Mare
Vasul fermecat
Viteazul Balin
Voi muri cu numai două zile înainte de moartea dumneavoastră
Voinicul și tigrii
Vulpea și broasca țestoasă
Vulpea, maimuța, iepurele și calul
Vulturul și pustiul
Zeița care-și caută bărbatul
Zeița florii de păr
Zgârcitul și cei trei calici
Zoreaua nestemată

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.