Tigrul și vulpea - poveste scurtă chinezească
Citește basmul chinezesc "Tigrul și vulpea" în care este vorba despre o vulpe ce rătăcea liniștită prin păpuriș și dă nas în nas cu un tigru fioros. Tigrul mârâi la ea și vulpea crezu că va fi mâncată cu siguranță. Neștiind ce să mai facă, începu să râdă în hohote făcându-l pe tigru să se oprească din atac. Tigru cel fioros se opri pe loc și o întreabă pe vulpe de ce râde. Vulpea râzând în hohote îi spuse că nimănui nu-i mai este frică de el ci se tem mai mult de ea. Îi spuse că până și oamenii nu se mai feresc de el ci fug toți când o văd pe ea. Tigrul aproape o crezu dar vru să se convingă, așa că îi zise vulpii să meargă spre un drum unde circulă oameni și să vadă de cine se vor speria. Plecară prin păpuriș și ajunseră la drum. Vulpea mergea în față și tigrul făcea salturi să se țină după ea. Când au văzut oamenii tigrul sărind, au început să fugă în toate părțile, iar vulpea i-a spus tigrului că s-au speriat de coada ei. Tigrul s-a rușinat și a plecat cu coada între picioare.
Citește povestea chinezească "Tigrul și vulpea"
Odată, rătăcind prin păpuriș, vulpea se-ntâlni nas în nas cu un tigru flămând. Tigrul începu să mârâie, vulpea încremeni de groază: „Dacă n-o să-l pot păcăli pe vărgatul ăsta, s-a sfârșit cu mine”, își zise dânsa. Dar ce putea să facă? Tigrul era gata, gata să se arunce asupra ei! Atunci, vulpea se prefăcu că tremură toată, dar nu de frică, ci de râs: „Ha, ha, ha!” Tigrul, uimit, se așeză jos - nu înțelegea nimic. Apoi o întrebă:
— De cine râzi tu așa?
— De tine, nenorocitule! îi răspunse vulpea, prefăcându-se că nu-și poate stăpâni râsul.
— Ce tot spui? De mine? mârâi tigrul.
— Vezi bine, îi răspunse vulpea. Tu, săracul de tine, îți închipui că ai să mă mănânci pe loc, iar eu nu mă pot opri să nu râd de tine: „Ha, ha, ha!”... Păi de tine nu se mai teme nimeni! în schimb de mine se tem toți, până și oamenii!...
Tigrul fu cuprins de îngrijorare: „Dar dacă-i adevărat? Dacă-i așa cum spune vulpea, atunci chiar că e primejdios să mă ating de ea!” Totuși mai stătea în cumpănă.
— De cine râzi tu așa?
— De tine, nenorocitule! îi răspunse vulpea, prefăcându-se că nu-și poate stăpâni râsul.
— Ce tot spui? De mine? mârâi tigrul.
— Vezi bine, îi răspunse vulpea. Tu, săracul de tine, îți închipui că ai să mă mănânci pe loc, iar eu nu mă pot opri să nu râd de tine: „Ha, ha, ha!”... Păi de tine nu se mai teme nimeni! în schimb de mine se tem toți, până și oamenii!...
Tigrul fu cuprins de îngrijorare: „Dar dacă-i adevărat? Dacă-i așa cum spune vulpea, atunci chiar că e primejdios să mă ating de ea!” Totuși mai stătea în cumpănă.
— Văd că nu vrei să-mi dai crezare, îi zise vulpea. Haide! Vino după mine! Dacă oamenii n-or să se înfricoșeze de mine, atunci îți dau voie să mă înghiți cu coadă cu tot.
Tigrul primi și o porniră amândoi. Iată că ajunseră lângă un drum pe care treceau țărani venind de la oraș.
— Să nu rămâi în urmă! îi strigă vulpea și porni înainte.
Tigrul se luă după ea, făcând sărituri uriașe. Văzând că un tigru înfricoșător vine în goană pe cărare, oamenii începură să strige, își aruncară lucrurile și o luară la fugă care-ncotro.
Vulpea ieși la iveală din ierburile înalte, care o ascunseseră până atunci cu totul, și-i strigă tigrului:
— Ei, ai văzut?! Numai vârful cozii mele i-a pus pe toți pe fugă! Pe când la tine, nu s-a uitat nimeni.
De rușine, tigrul cel prost își plecă botul în pământ și o luă la goană îndărăt, cu coada între picioare, spre păpurișul lui.
De data asta, vulpea râdea de-a binelea!
în românește de Angi Petrescu-Tipărescu
Frații Liu (Basme populare chinezești),
Editura Tineretului, București, 1965
Tigrul primi și o porniră amândoi. Iată că ajunseră lângă un drum pe care treceau țărani venind de la oraș.
— Să nu rămâi în urmă! îi strigă vulpea și porni înainte.
Tigrul se luă după ea, făcând sărituri uriașe. Văzând că un tigru înfricoșător vine în goană pe cărare, oamenii începură să strige, își aruncară lucrurile și o luară la fugă care-ncotro.
Vulpea ieși la iveală din ierburile înalte, care o ascunseseră până atunci cu totul, și-i strigă tigrului:
— Ei, ai văzut?! Numai vârful cozii mele i-a pus pe toți pe fugă! Pe când la tine, nu s-a uitat nimeni.
De rușine, tigrul cel prost își plecă botul în pământ și o luă la goană îndărăt, cu coada între picioare, spre păpurișul lui.
De data asta, vulpea râdea de-a binelea!
în românește de Angi Petrescu-Tipărescu
Frații Liu (Basme populare chinezești),
Editura Tineretului, București, 1965
Sfârșit
