Feciorul și fantoma - poveste scurtă chinezească
Citește online povestea chinezească de citit pentru copii în română "Feciorul și fantoma". Citește basmul chinezesc "Feciorul și fantoma" în care este vorba despre orașul Li-ten în care a apărut o fantomă ce avea obiceiul să ia înfățișarea altor persoane și să chinuie oamenii. Într-o seară, un bătrân a băut cam mult și pe drumul de întoarcere, i-a apărut fantoma care a luat înfățișarea fiului său. Fantoma i-a pus piedici, l-a tăvălit pe jos, iar bătrânul a ajuns acasă spre dimineață plin de vânătăi și murdar din cap până în picioare. S-a dus l-a fiul său și l-a muștruluit, spunându-i că de astăzi nu mai este fiul său.
Citește povestea chinezească "Feciorul și fantoma"
De unde și cum, nu se știe, în orașul Li-ten începu să umble o fantomă. Oamenii și-au dat seama de apariția ei după isprăvile ce le făcea. Avea obiceiul năstrușnic de a lua chipul și asemănarea unui om plecat sau care lipsea pentru o vreme. Bineînțeles, toate năzdrăvăniile pe care le făcea cădeau în seama omului respectiv, care, bietul, nu știa nici cu spatele.
Un om bătrân și respectabil, cunoscut de toată lumea, se cam întrecu într-o zi cu băutura. Mergea spre casă amețit, pe două cărări. Fantoma luă înfățișarea feciorului său și îl întâmpină pe moșneag în drum. Se înțelege - nu ca să-l ajute. Dimpotrivă, să-l chinuiască, să-i pună tot timpul piedici și să-l tăvălească pe jos. Unchiașul ajunse acasă cu chiu-cu vai, numai cucuie și vânătăi.
A doua zi dimineață, își chemă fiul și-l mustră cu asprime:
— Nu m-aș fi așteptat niciodată la asemenea purtare din partea feciorului meu, pe care l-am crescut, l-am îngrijit și l-am învățat meserie. Chiar dacă eu am greșit luând un pahar în plus, n-aveai dreptul să-mi faci una ca asta. Eu te-am făcut om, iar tu te-ai purtat ca un dușman. De azi înainte nu te mai consider copilul meu.
Sărmanul flăcău nu fusese niciodată ocărât în felul ăsta. Plângând, încercă să-i explice tatălui:
— Bine, dar chiar tu m-ai trimis ieri, dis-de-dimineață, în satul vecin cu treburi. Știi că am rămas peste noapte acolo și m-am întors abia adineaori. Am dormit la rudele noastre. De ce spui acum că te-aș fi chinuit și te-aș fi bătut pe drum, când eu nici n-am fost acasă? Și cum crezi că aș fi putut face eu una ca asta? Mai bine bate-mă, omoară-mă, dacă te-am supărat cu ceva! Dar nu-mi spune vorbe atât de urâte și nu mă năpăstui!
Unchiașul se gândi că fiul său are dreptate. Fusese plecat din sat. Nu cumva o fi fost fantoma despre care tot vorbește lumea?
Trecură câteva zile de la această întâmplare. Moșul se duse din nou la han să se cinstească împreună cu niște prieteni. De data asta însă își luă sabia cu el.
Feciorul, văzând că tatăl său pleacă spre han, se gândi: „Dacă-i iese iar în cale blestemata de fantomă?” O luă după bătrân și stătu în preajma hanului, așteptându-l. Înăuntru nu putea intra pentru că obiceiul, buna-cuviință tradițională, nu îngăduie ca două generații diferite - tată și fiu - să bea la aceeași masă. Moșul bău mai puțin decât data trecută, tocmai ca să poată înfrunta fantoma. Abia porni spre casă că-l și văzu pe fiu venindu-i în întâmpinare.
— Ei, las’ că-ți vin eu acum de hac, fantomă spurcată! zise el printre dinți.
Îl lăsă pe băiat să se apropie și când îi fu la îndemână, fără să scoată o vorbă, îl despică dintr-o singură lovitură.
Și uite-așa omorî bietul om pe feciorul său adevărat, de frica celui prefăcut.
repovestită de Li Yu-Gi
Povești nemuritoare nr. 18 (1975) și 38 (1997), Editura Ion Creangă, București
Un om bătrân și respectabil, cunoscut de toată lumea, se cam întrecu într-o zi cu băutura. Mergea spre casă amețit, pe două cărări. Fantoma luă înfățișarea feciorului său și îl întâmpină pe moșneag în drum. Se înțelege - nu ca să-l ajute. Dimpotrivă, să-l chinuiască, să-i pună tot timpul piedici și să-l tăvălească pe jos. Unchiașul ajunse acasă cu chiu-cu vai, numai cucuie și vânătăi.
A doua zi dimineață, își chemă fiul și-l mustră cu asprime:
— Nu m-aș fi așteptat niciodată la asemenea purtare din partea feciorului meu, pe care l-am crescut, l-am îngrijit și l-am învățat meserie. Chiar dacă eu am greșit luând un pahar în plus, n-aveai dreptul să-mi faci una ca asta. Eu te-am făcut om, iar tu te-ai purtat ca un dușman. De azi înainte nu te mai consider copilul meu.
Sărmanul flăcău nu fusese niciodată ocărât în felul ăsta. Plângând, încercă să-i explice tatălui:
— Bine, dar chiar tu m-ai trimis ieri, dis-de-dimineață, în satul vecin cu treburi. Știi că am rămas peste noapte acolo și m-am întors abia adineaori. Am dormit la rudele noastre. De ce spui acum că te-aș fi chinuit și te-aș fi bătut pe drum, când eu nici n-am fost acasă? Și cum crezi că aș fi putut face eu una ca asta? Mai bine bate-mă, omoară-mă, dacă te-am supărat cu ceva! Dar nu-mi spune vorbe atât de urâte și nu mă năpăstui!
Unchiașul se gândi că fiul său are dreptate. Fusese plecat din sat. Nu cumva o fi fost fantoma despre care tot vorbește lumea?
Trecură câteva zile de la această întâmplare. Moșul se duse din nou la han să se cinstească împreună cu niște prieteni. De data asta însă își luă sabia cu el.
Feciorul, văzând că tatăl său pleacă spre han, se gândi: „Dacă-i iese iar în cale blestemata de fantomă?” O luă după bătrân și stătu în preajma hanului, așteptându-l. Înăuntru nu putea intra pentru că obiceiul, buna-cuviință tradițională, nu îngăduie ca două generații diferite - tată și fiu - să bea la aceeași masă. Moșul bău mai puțin decât data trecută, tocmai ca să poată înfrunta fantoma. Abia porni spre casă că-l și văzu pe fiu venindu-i în întâmpinare.
— Ei, las’ că-ți vin eu acum de hac, fantomă spurcată! zise el printre dinți.
Îl lăsă pe băiat să se apropie și când îi fu la îndemână, fără să scoată o vorbă, îl despică dintr-o singură lovitură.
Și uite-așa omorî bietul om pe feciorul său adevărat, de frica celui prefăcut.
repovestită de Li Yu-Gi
Povești nemuritoare nr. 18 (1975) și 38 (1997), Editura Ion Creangă, București
Sfârșit
