Povești, povestiri și basme pentru copii
  • DESPRE SITE
  • CONFIDENȚIALITARE
  • CONTACT
  • Home
  • Autori
    • Publica-ti povestile
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
    • Povesti Crestine
    • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Ultimele
  • Povești pe țări
    • Povești rusești
    • Povesti vietnameze
    • Povesti indoneziene
    • Povesti indiene
    • Basme si Povesti Chinezesti
    • Basme si povesti japoneze
    • Povesti si Basme Turcesti
    • Basme si povesti engleze
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Fairy Tales
  • Rezumate povesti si basme
  • Audiobook-uri - Povesti si Basme in Format Audio
    • Povestea Porcului de Ion Creanga in format audio

​Ghitara - poveste scurtă chinezească

​Citește online povestea chinezească de citit pentru copii în română "Ghitara". Citește basmul chinezesc "Ghitara" în care este vorba despre un ciobănaș pe nume Șuhă ce trăia împreună cu bunica lui după urma a douăzeci de oi pe care le aveau. El era renumit în sat pentru că știa să cânte la frunză și toți sătenii îl îndrăgeau și-l ascultau. El s-a împrietenit cu un mânz alb, dar un om rău i l-a luat și apoi l-a omorât. Șuhă s-a gândit să facă din coastele lui un instrument muzical și după ce l-a făcut, l-a numit ghitară.


Citește povestea chinezească "Ghitara"
​Vechile povești spun că ghitara a fost născocită de un ciobănaș, pe nume Șuhă, care trăia în stepa Ciahar.
Șuhă a fost crescut de bunica sa și amândoi trăiau de pe urma celor douăzeci de oi pe care le aveau. Șuhă ducea zilnic oile la păscut, iar seara și dimineața, când îi îngăduiau treburile sale, își ajuta bunica la gospodărie.
La șaptesprezece ani, Șuhă arăta ca un om în vârstă. Avea un talent deosebit, știa să cânte din frunză, și păstorii din vecinătate erau foarte bucuroși să-l asculte.
Într-o zi, deși soarele apusese și se întunecase bine, Șuhă nu se întorsese încă acasă.
Nu numai bunica lui era neliniștită, ci și păstorii din vecinătate.
Tocmai când oamenii se frământau mai tare, Șuhă intră în iurtă cu ceva alb în brațe. Într-o clipă, oamenii îl înconjurară să afle ce e; era un mânz abia născut. Șuhă, văzând cât de uimiți sunt oamenii, le spuse râzând:
— Când mă întorceam, pe drum am dat peste această sărmană ființă culcată la pământ și zbătându-se întruna. Nu era nimeni în jur, nici iapa, și mă temeam tare că va fi mâncat de lupi când se va întuneca, așa că l-am luat în brațe și am venit cu el.
La puțin timp după aceea, într-o noapte, Șuhă se trezi din somn la nechezatul speriat al mânzului alb și se duse îndată să vadă ce este. Când tocmai ieșea pe ușă, auzi răgete speriate în staul. Uitându-se mai atent, zări un lup mare, cenușiu, care voia să se repeadă în turma de oi, însă în calea lui se aținea mânzul alb.
Șuhă se luptă cu lupul cenușiu până-l goni. Mânzul alb era ud leoarcă. Șuhă își dădu seama că lupul cenușiu venise de mult și că datorită mânzului alb turma sa fusese salvată. Ca unui prieten apropiat, mângâindu-l, îi spuse:
— Mânzule alb, îți mulțumesc! Datorită ție oile au rămas în viață.
De atunci, Șuhă și mânzul alb deveniră prieteni buni și nedespărțiți.
Timpul trecea repede. Într-o primăvară, în stepă se răspândi vestea că șeful tribului pregătește în templul Cama o întrecere de călărie, fiindcă fata lui vrea să-și aleagă de soț pe cel mai bun călăreț.
Șuhă auzi și el această veste, dar nu o luă în seamă. Prietenii săi însă îl îndemnau să ia parte cu mânzul alb la întrecere. În cele din urmă, Șuhă se învoi și plecă acolo cu mânzul alb.
Când se dădu plecarea, o mulțime de călăreți voinici plesniră din bici și o luară la galop în goană mare, dar când ajunseră la locul de sosire, mânzul alb al lui Șuhă era de mult acolo. Atunci, căpetenia dădu ordin:
— Călărețul cu mânzul alb să urce pe podium!
Când Șuhă se urcă pe podium, căpetenia văzu că învingătorul era un cioban sărac și de aceea se prefăcu a fi uitat promisiunea și i se adresă cu viclenie:
— Îți dau trei galbeni, lasă calul și du-te!
Șuhă, auzind vorbele căpeteniei, se făcu foc și pară, gândindu-se în sinea lui: „Cum pot oare să-mi vând calul?” Și, fără să se gândească la urmări, spuse răspicat:


​— Am venit la întrecere, n-am venit să-mi vând calul.
— Tu, un sărăntoc, îndrăznești să te opui căpeteniei?
Slujitorii nici nu așteptară să termine vorba și începură să-l bată. Îl bătură până își pierdu simțirea și-l aruncară sub tribună. Căpetenia luă mânzul alb și se întoarse mândru acasă. Șuhă fu salvat de vecini și prieteni și dus acasă.
Bunica sa îl veghe cu credință și, după numai câteva zile de odihnă, începu să se înzdrăvenească.
Într-o seară, tocmai când Șuhă era gata să adoarmă, auzi un zgomot la ușă și întrebă cine e; nu-i răspunse nimeni, dar zgomotul de la ușă nu înceta. Bunica împinse ușa și, când văzu că e chiar mânzul alb, dădu un țipăt de bucurie. Țipătul îl uimi pe Șuhă, care ieși în grabă.
— E adevărat, s-a întors mânzul alb.
Însă văzură în corpul mânzului înfipte vreo șapte-opt săgeți ascuțite; era plin de sânge și ud leoarcă de transpirație. Șuhă, scrâșnind din dinți și stăpânindu-și furia, îi scoase săgețile și sângele țâșni imediat din răni. Mânzul alb fusese rănit de moarte și a doua zi își dădu sufletul. Ce se întâmplase? Căpetenia își invitase rudele și prietenii la o masă bogată, să-și laude calul năzdrăvan. Abia încălecase și nici nu se așezase bine în șa, când mânzul alb, dintr-o săritură, îl aruncase cu capul în jos. Apoi se zbătuse din răsputeri, scăpase din hățuri și o luase la goană printre oameni.
Căpetenia se ridicase de jos, țipând:
— Prindeți-l! Dacă nu puteți să-l prindeți, omorâți-l cu săgeți!
Săgețile arcașilor, iuți ca vântul și dese ca picăturile de ploaie, zburau spre mânzul alb. Gonind fără preget, mânzul alb dorea să moară sub ochii stăpânului său drag.
Moartea mânzului alb îl întristă mult pe Șuhă și nu putu să doarmă multă vreme. Într-o noapte, Șuhă visă că mânzul alb era viu, el îl mângâia, iar mânzul se apropia mereu și-i șoptea:
— Stăpâne, n-ai putea găsi un mijloc ca să nu ne despărțim, iar tu să nu te plictisești? N-ar fi bine să faci din oasele și venele mele un instrument de cântat?
Când se trezi, Șuhă se gândi să înfiripe un instrument muzical din oasele, venele și coada mânzului alb. Îl numi ghitară.
De câte ori cânta, se gândea cu ură la căpetenia tribului, care-i răpise una din puținele bucurii, și dorul lui căpăta viață prin sunetele năvalnice.
De atunci, instrumentul a devenit distracția păstorilor, care, cum îl aud, uită de oboseală și nu se mai pot despărți de el.

Povești nemuritoare nr. 46 , Editura Ion Creangă, București, 1999
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești chinezești

Arborele de ceai verde
„Așa este!”
Aupan și San-lu
Avandi istețul
Banditul și Cotonogeală
Barca de trestie
Bărbatul cel tont
Bătrânul grădinar și Zâna Florilor
Bățul cu cap de taur
Bâta răzbunării
Bivolul isteț
Boierul cu nasul lung
Bujorul de munte
Calul pierdut
Călugărul pedepsit
Călugărul și școlarul
Cântecul de dragoste
Ceaiul „Fântâna Dragonului”
Cel mai frumos bărbat
Cele două curcubeie
Cele două fete „urâte”
Cele douăsprezece luni
Cinci ouă tari
Cine are burta spartă?
Cocorii
Cocostârcul galben
Comoara
Copilul din lemn de scorțișoară
Corabia prețioasă
Coșul cu cicade
Crapul fermecat
Cum a fost furată vaca
Cum a fost pedepsită cumătră vulpe
Cum a făcut rost A-san de bunătăți pentru anul nou
Cum s-a sfădit pasărea cu peștele
Cum s-a tras cu arcul în lună
Curcubeul în cinci culori
Darul vulpii
De ce răsare soarele când cântă cocoșul
Doi frați și aurul
Domnul Dung-со și lupul
Două răspunsuri la o întrebare
Duhul fructului de ginkgo
Duhul scorpionului
Fata din tablou
Feciorul și fantoma
Femeia cea frumoasă
Femeia și maimuțele
Fetele din oglinzi
Floarea Țan Tzî
Frații Liu
Fricosul
Friptura lui Su Tungpo
Găleata spartă
Ghitara
Gluma proastă
Grădina zeiței de jad
Iepurele biruitor
Iepurele judecător
Iubitorul florilor
Izvorul tigrilor
Îmblânzirea apei de către Gun și Yu
Împăratul care călătorea prin munți
În căutarea soarelui
În orchestra imperială
Între cincizeci și o sută de pași
Înșelătorul pedepsit
Înțeleptul din O Me San
Judecata evantaielor
Lăcomia maimuței
Leac pentru nemurire
Legenda zilei îndrăgostiților din China
Locuința din gura tigrului
Lupul care nu mănâncă oi
Lupul, vulpea și iepurele
Maimuțele și castanele
Maimuțele și lăcustele
Maimuțele și lăcustele
Malî și fiul ei caută soarele
Mamă de vânzare
Marele zid Chinezesc
Mânzul
Melodia păsării Foenix
Metamorfoza
Mireasa de lut
Mireasa zeului stăpân al Râului Galben
Monumentul cu prunișor
Muntele de aramă
Muntele Zânei Cocorilor
Nandi
Negustorul și șarpele
Nu știe să frigă carnea…
Nurorile din oglinzi
O călătorie ciudată
Omul de piatră
Pasărea de aur și duhul pădurii
Pasărea Fericirii
Pasărea Foenix
Păstorul A Ni-gi
Păsările nevăzute
Penelul fermecat
Peștele cumetrei Sung
Phoenixul cu două capete
Piatra lui Hai Li-pu
Piatra lunii
Pisica și râsul
Pisica, tigrul și șoarecele
Plăcinta
Podul așteptării
Podul pisicii
Porcul alb
​Poveste fără sfârșit
​Povestea casei
Povestea despre Regele cerealelor și cele cinci cereale
Povestea izvorului roșu
Povestea Privighetorii
Povestea vânătorului
Praful de aur
Prefectul județului a desenat un tigru
Prima impresie
Prințesa și păstorul
Prostul lacom
Purtând măgarul pe umeri
Răspunsul potrivit
Răzbunarea iepurelui
Rândunica gureșă
Scoica și barza
Spintecătorul de dragoni
Spiritul vulpii
Sticluța de jad
Surorile gemene
Șase frați
Șiretenia câinelui
Șoarecele de munte și șoarecele de oraș
Șoricelul de aur
Tabloul cel din mătase țesut
Tabloul fermecat
Tabloul fermecat - altă versiune
Tânărul împărat și fata înțeleaptă
Templul din nori
Tigru care caută un maestru
Tigrul îngâmfat
Tigrul și broasca
Tigrul și vulpea
Tigrul și șopârla
Traista cu minuni
Trei frați
Trei-Tăișuri
Turta pictată
Un ajutor dat la timp
Un om nelecuit
Un schimb bun
Un tratament eficace
Unchiașul cu toba de aramă
Vasele Carului Mare
Vasul fermecat
Viteazul Balin
Voi muri cu numai două zile înainte de moartea dumneavoastră
Voinicul și tigrii
Vulpea și broasca țestoasă
Vulpea, maimuța, iepurele și calul
Vulturul și pustiul
Zeița care-și caută bărbatul
Zeița florii de păr
Zgârcitul și cei trei calici
Zoreaua nestemată

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.