Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories
  • Basme si povesti engleze

​Bujorul de munte - poveste chinezească

​Citește online povestea chinezească de citit pentru copii în română "Bujorul de munte". Citește basmul chinezesc "Bujorul de munte" în care este vorba despre trei frați ce trăiau la poalele muntelui Țin. Într-o zi de februarie, cei trei copii au urcat pe munte și pe creasta cea mai înaltă au întâlnit o fată frumoasă ce semăna cu o zână.


Citește povestea chinezească "Bujorul de munte"
Ce floare înflorește în luna februarie, când suflă vântul pe muntele Țin? Bujorul de munte înflorește pe muntele Țin în luna februarie, în bătaia vântului. 

Acestea sunt versuri cântate adesea de păstorii de pe muntele Țin. Bujorul de munte are o poveste foarte veche. De mult, tare de mult, la poalele muntelui Țin se afla un sătuleț în care trăiau trei copii. În luna februarie, când zăpada încă nu se topise pe munte, când vântul de miazănoapte mai sufla cu putere, iar iarba de abia începuse să încolțească, cei trei copii au urcat pe munte și cățărându-se de pe o creastă pe alta, au ajuns pe culmea cea mai înaltă, unde au întâlnit o fecioară frumoasă ca o zână. Fata era înconjurată de un cerc roșu strălucitor, așa cum poartă zânele. Într-o mână ținea un evantai din frunză de banan, iar în cealaltă o floare cu petalele ca focul.
Cei trei copii s-au bucurat când au văzut zâna și cel mai mare a spus:
— Zână surioară, dă-mi mie floarea roșie și o voi duce cumnatei mele, care-mi va face o pereche de papuci trainici cum nu s-a mai văzut. 
Cel de al doilea copil, a spus:
— Zână surioară, dă-mi mie floarea roșie și o voi duce cumnatei mele, care-mi va face o pereche de papuci ușori ca fulgul. 
Cel de al treilea copil a spus: 
— Zână surioară, dă-mi mie floarea roșie și o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci cu flori pe margine. 
Zâna le-a răspuns pe îndelete tuturor:
— Care dintre voi îmi va povesti o întâmplare din care să se vadă cât de isteață este cumnata lui, acela va primi floarea. 
Cel mai mare dintre copii s-a repezit:
— Cumnata mea e cea mai isteață. Dacă nu mă crezi, îți voi povesti o întâmplare de-a ei.
La fel a spus și cel de al doilea și cel de al treilea copil.
Dacă vreți să știți care dintre cele trei cumnate trebuie să poarte floarea roșie ascultați cu băgare de seamă întâmplările de mai jos.

​I

A început băiatul cel mare:
— Într-o zi, fratele meu s-a dus pe munte să cosească iarbă și a întâlnit doi învățăcei, care vorbeau și gesticulau cu aprindere: unul era îmbrăcat cu o mantie de brocart verde, iar celălalt cu o mantie de brocart roșu. Fratele meu era curios să știe ce discută ei așa de înfierbântați. S-a oprit și a auzit cum cel cu mantie verde zicea:
— Am, acasă, frățioare, bani să-i întorci cu lopata, și orez de-mi putrezește în hambare. Cu toate astea sunt foc de supărat. Și să vezi de ce: împărătesei i s-a urât să tot poarte haine de mătase și i-a trecut prin gând să-și facă o rochie din aripioare de muscă. Împăratul a dat ordin să i se aducă o asemenea rochie și a căzut beleaua pe capul meu. Spune și tu, ce să mă fac?
Cel cu mantia roșie i-a răspuns râzând:
— Asta e ușor pentru că totuși muștele au aripioare. Ce să mă fac eu, că mi-a poruncit împăratul să-i fac o pufoaică vătuită cu cincizeci de kilograme de puf de broască. Da' zi și tu, are broasca puf? Am acasă lăzi cu aur și argint, dar nu-mi sunt de nici un folos.
Frate-meu auzind cum cei doi se întrec cu minciunile a izbucnit în râs. Cei doi învățăcei, auzindu-l, s-au supărat foc și au început să-l înjure:
— Sărăntocule, nu meriți să asculți ce discutăm noi. 
Dar nici frate-meu nu s-a lăsat mai prejos, și-a pus mâinile în șold și a zis: 
— Pe cine înjurați voi?
Cei doi învățăcei au răspuns într-un glas:
— Pe tine, amărâtule de cosaș!
Frate-meu a izbucnit:
— Așa, amărât cum mă credeți, dar să știți că am o cămilă de aur pe care o hrănesc cu iarbă proaspătă.
Auzindu-l, cei doi învățăcei s-au mirat și au început să-l măgulească. Frate-meu s-a îmbunat de îndată și a izbucnit în râs. Învățăceii nu l-au lăsat până nu le-a făgăduit să-i ducă să le arate cămila de aur. Frate-meu n-a avut încotro, i-a luat cu el și pe drum se tot gândea c-a scăpat niște vorbe nesăbuite la supărare și acuma ce se va face, că acasă nu avea nici un măgar. De unde să aibă el o cămilă de aur? Din fericire, la jumătatea drumului au întâlnit-o pe cumnată-mea care urca muntele după rădăcini de leac, și aceasta, mirată, a întrebat:
— Unde duci oamenii aceștia? 
Luând-o înaintea lui frate-meu, învățăceii au răspuns:
— Ne ducem la voi acasă să vedem cămila de aur!
Uitându-se la frate-meu, cumnată-mea a înțeles, apoi, râzând, a spus:
— Ce păcat, bunica lui tocmai a încălecat pe cămilă și a plecat să facă o vizită în satul vecin. 
Învățăceii n-au mai zis nimic și au plecat. 
Zâna a ascultat până la sfârșit și l-a lăudat:
— Într-adevăr, cumnată-ta e o femeie deșteaptă. 
Dar n-a apucat să termine bine, că cel de al doilea copil a început să povestească:


​II

Fratelui meu îi place foarte mult să planteze pomi și așa că a sădit o adevărată livadă în fața casei: pruni, peri care fac pere galbene ca aurul, meri, viță de vie. În fiecare an, fructele leagă rod de se îndoaie crengile. Într-o zi, frate-meu a cules struguri și s-a dus la târg să-i vândă. După ce i-a vândut, l-a întâlnit pe Uang Mincinosul, care i-a spus:
— Te prinzi cu mine? 
— Ce punem la bătaie? a întrebat frate-meu.
Uang Mincinosul i-a răspuns:
— Tu livada, iar eu cele șaizeci de pogoane de pământ roditor. Dacă pierzi, îmi dai livada; dacă câștigi, îți dau pământul. 
— Nu mă prind, a spus frate-meu. 
Râzând, Uang Mincinosul l-a stârnit:
— Înseamnă că n-ai curaj.
Auzind, frate-meu s-a aprins:
— Mă prind numai în necazul tău.
— Pe ce ne prindem: pe putere sau pe iscusință? 
— Nici pe putere, nici pe iscusință. Uite cum facem: eu am să spun o întâmplare și dacă te îndoiești, ai pierdut. Și tu la fel. 
Frate-meu s-a gândit că n-o să se îndoiască de nimic din ce va spune Uang Mincinosul și așa s-a prins cu el. Uang Mincinosul a început:
— Ieri seară a bătut vântul așa de tare că a mutat moara de piatră dintr-un capăt la celălalt al satului. 
Văzând că frate-meu nu spune nimic, Uang Mincinosul a continuat să înșire verzi și uscate, dar frate-meu parcă uitase de prinsoare. Vorbind de una, de alta, Uang Mincinosul a adus din nou vorba de vânt.
— Azi-noapte a bătut din nou vântul. Și a bătut așa de tare, că a dus fântâna din răsăritul satului în apusul satului. 
— Vorbești prostii! Oare poate să miște vântul fântâna? a răspuns frate-meu și de abia după aceea și-a amintit de prinsoare. 
Uang Mincinosul l-a bătut pe umeri și a zis: 
— Băiete, ai pierdut, după masă vin să-mi dai livada.
Frate-meu s-a întors acasă cu coșul gol și cum a intrat în casă, cum a căzut pe gânduri. Cumnată-mea l-a chemat la masă, dar el n-a venit. Dintr-o privire cumnată-mea și-a dat seama că s-a întâmplat ceva cu el și a zis:
— Soții nu trebuie să-și ascundă nimic unul altuia. Tu de ce te ascunzi de mine?
Frate-meu a oftat, apoi i-a povestit în amănunțime cum a făcut prinsoare cu Uang Mincinosul, cum a pierdut și cum după-masă va veni acesta să-i ia livada.
Cumnată-mea a început să râdă și i-a zis:
— Și pentru atâta lucru ești supărat și nu mănânci? Ia și mănâncă și te odihnește, iar când vine Uang Mincinosul lasă-l pe mâna mea. 
Frate-meu a mâncat și s-a dus să se culce, dar gândul îi era numai la Uang Mincinosul. Cumnată-mea s-a așezat la poartă cu lucrul în mână. După puțin timp a venit Uang Mincinosul. Cum a intrat pe strada noastră l-a strigat pe frate-meu. Atunci cumnată-mea a intrat în curte, a încuiat poarta și din curte i-a spus:
— N-ai cum să-l găsești, fiindcă după ce a venit acasă s-a lovit de o muscă și a murit. 
Uang Mincinosul s-a înfuriat și a spus:
— Deschide îndată poarta să văd dacă e adevărat. Nu cred că o muscă poate omorî un om. 
Auzindu-l frate-meu, a sărit de pe kang și a spus:
— Ai pierdut, Uang Mincinosul. Nu trebuia să te îndoiești de cele auzite și tu te-ai îndoit.
Uang Mincinosul s-a roșit până în vârful urechilor de necaz că s-a lăsat păcălit de o femeie și de teamă că frate-meu îi va cere cele șaizeci de pogoane a șters-o în grabă.
Auzind întâmplarea zâna l-a lăudat:
— Cumnata ta într-adevăr e o femeie deșteaptă...
Dar n-a apucat să termine ce avea de spus, că al treilea băiat a început să povestească.


III

— Eu am o cumnată și o soră. Într-o primăvară, cumnată-mea și soră-mea, care stăteau la poartă și croșetau, au auzit dintr-o dată, așa, din văzduh, pe cineva zicând:
— Floare frumoasă de la poartă! Floare frumoasă de la poartă! 
Cumnată-mea s-a uitat în sus și a văzut un vultur, care s-a rotit de câteva ori în văzduh, apoi a zburat către munți. După puțin timp, vulturul s-a înapoiat și a spus din nou:
— Cumnată harnică, de vrei sau nu vrei, eu trebuie să mă însor cu fecioara din casa voastră.
Apoi a aruncat un fir roșu și un inel de aur și a zburat.
Soră-mea s-a speriat și a început să plângă, iar cumnată-mea a înțeles că acesta era un zgripțuroi. Cumnată-mea s-a gândit ce s-a gândit, apoi a căutat un petec de pânză și a făcut din el o punguță, lăsându-i în fund o mică gaură, pe care a umplut-o cu boabe de grâu. Apoi i-a dat-o soră-mi s-o poarte cu ea, zicându-i:
— Surioară, în seara asta va veni să te pețească zgripțuroiul. Dacă te va pofti să te așezi în caretă, tu să spui că amețești, dacă te va pofti în căleașcă, să spui că te zdruncină. Să nu cumva să uiți ce ți-am spus! 
Seara, a venit în curtea noastră o caretă împodobită, din care a coborât un tânăr învățat cu fața albă, îmbrăcat cu o mantie roșie.
Amintindu-și de sfatul cumnată-mi, soră-mea, înecându-se de plâns, a spus:
— Îmi vine amețeală în caretă.
Auzind-o zgripțuroiul, căci el era, a bătut din palme și îndată a apărut o caleașca împodobită. 
Soră-mea, plângând și mai tare a spus:
— Caleașca mă zdruncină. 
Atunci zgripțuroiul a spus:
— O să te duc în spate. 
Și deodată, în cap i-au crescut coarne, pe corp păr, iar ochii au început să-i strălucească ca niște lampioane. A luat-o în spate pe soră-mea și ca o furtună a plecat cu ea. Și pe unde a trecut el nu a rămas nici o urmă în afara boabelor care căzuseră una câte una din săculeț.
A bătut vântul de la răsărit și de la apus și boabele s-au împrăștiat și s-au amestecat. Roua le-a muiat și ploaia le-a udat și boabele au încolțit și au început să crească. Cumnată-mea s-a luat după brazda de grâu și trecând peste văi și dealuri a ajuns în fața unui zid de piatră din care se făcea o peșteră care era astupată la gură de un bolovan. 
Cumnată-mea a zis cu voce tare:
— Mergând pe drumul verde, am venit până în inima muntelui să-mi caut cumnata.
N-a terminat bine, că din peșteră a auzit vocea soră-mi:
— A venit cumnată-mea! Dă la o parte bolovanul din gura peșterii! 
După puțin timp, bolovanul s-a mișcat și în fața ei a apărut zgripțuroiul. Făcându-și curaj, cumnată-mea a intrat în peșteră. Văzând-o pe cumnată-mea, soră-mea a început să plângă. Cumnată-mea a cercetat cu privirea peștera și a dat cu ochii de un borcan mare cu miere. Atunci și-a făcut, pe loc, un plan, și i-a zis soră-mi:
— Surioară, de ce plângi? Văd că nu-ți lipsește nimic: orez ai, făină ai, borcanul ăsta e plin cu miere. 
Zgripțuroiul, plin de sine, a început să râdă:
— Așa e! N-are de ce să-i pară rău că s-a măritat cu mine. 
Cumnată-mea i-a luat vorba din gură:
— Am auzit că ai puteri foarte mari. Nu vrei să-mi arăți și mie ce poți? 
Zgripțuroiul s-a umflat și mai mult în pene și pe loc s-a învoit. S-a mișcat o dată și s-a prefăcut într-un tigru fioros. Tigrul și-a mișcat capul și s-a prefăcut într-un leu amenințător. Cât ai clipi din ochi, leul s-a prefăcut într-un șarpe gros cât un butoi; avea capul în peșteră și coada, lungă de vreo treizeci de metri îi ieșea afară. Văzând aceasta, cumnată-mea a spus:
— Cumnate, văd că poți să te prefaci numai în animale mari. N-ai putea să te prefaci într-o muscă care să intre în borcan să mănânce miere? 
Nici n-a terminat bine de spus, că șarpele s-a prefăcut într-o muscă verde care, bâzâind, a intrat în borcanul cu miere. Cumnată-mea s-a repezit și a pus capacul la borcan. Musca a început să se zbată în miere, dar n-a mai putut ieși.
Cumnată-mea a spus:
— Zgripțuroiule, zgripțuroiule, asta e pedeapsa ce ți-am pregătit-o. 
Apoi a luat-o pe soră-mea de mână și s-au întors acasă. Auzind și ultima poveste, zâna s-a bucurat și a spus:
— Pe muntele Țin sunt multe femei deștepte. E luna februarie și trebuie să înflorească florile. 
Apoi și-a mișcat evantaiul și tot muntele s-a înroșit de atâtea flori care străluceau de-ți luau ochii. Cei trei copii s-au minunat văzând atâtea flori și pe crengile uscate, și-n crăpăturile stâncilor, și-n pădurea de brazi, peste tot erau numai flori roșii și proaspete. Și-a cules fiecare câte un buchet și au plecat bucuroși acasă.
Începând de atunci, în fiecare an, în luna februarie, când zăpada încă nu s-a topit, copacii încă n-au înmugurit, pe muntele Țin florile înfloresc colorând cu roșeața lor stâncile și apa din izvoare. Localnicii au numit aceste flori „bujori de munte”.

repovestire de Eufrosina Dorobanțu 
Povești nemuritoare nr. 20, Editura Ion Creangă, București, 1977
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești chinezești

Arborele de ceai verde
„Așa este!”
Aupan și San-lu
Avandi istețul
Banditul și Cotonogeală
Barca de trestie
Bărbatul cel tont
Bătrânul grădinar și Zâna Florilor
Bățul cu cap de taur
Bâta răzbunării
Bivolul isteț
Boierul cu nasul lung
Bujorul de munte
Calul pierdut
Călugărul pedepsit
Călugărul și școlarul
Cântecul de dragoste
Ceaiul „Fântâna Dragonului”
Cel mai frumos bărbat
Cele două curcubeie
Cele două fete „urâte”
Cele douăsprezece luni
Cinci ouă tari
Cine are burta spartă?
Cocorii
Cocostârcul galben
Comoara
Copilul din lemn de scorțișoară
Corabia prețioasă
Coșul cu cicade
Crapul fermecat
Cum a fost furată vaca
Cum a fost pedepsită cumătră vulpe
Cum a făcut rost A-san de bunătăți pentru anul nou
Cum s-a sfădit pasărea cu peștele
Cum s-a tras cu arcul în lună
Curcubeul în cinci culori
Darul vulpii
De ce răsare soarele când cântă cocoșul
Doi frați și aurul
Domnul Dung-со și lupul
Două răspunsuri la o întrebare
Duhul fructului de ginkgo
Duhul scorpionului
Fata din tablou
Feciorul și fantoma
Femeia cea frumoasă
Femeia și maimuțele
Fetele din oglinzi
Floarea Țan Tzî
Frații Liu
Fricosul
Friptura lui Su Tungpo
Găleata spartă
Ghitara
Gluma proastă
Grădina zeiței de jad
Iepurele biruitor
Iepurele judecător
Iubitorul florilor
Izvorul tigrilor
Îmblânzirea apei de către Gun și Yu
Împăratul care călătorea prin munți
În căutarea soarelui
În orchestra imperială
Între cincizeci și o sută de pași
Înșelătorul pedepsit
Înțeleptul din O Me San
Judecata evantaielor
Lăcomia maimuței
Leac pentru nemurire
Legenda zilei îndrăgostiților din China
Locuința din gura tigrului
Lupul care nu mănâncă oi
Lupul, vulpea și iepurele
Maimuțele și castanele
Maimuțele și lăcustele
Maimuțele și lăcustele
Malî și fiul ei caută soarele
Mamă de vânzare
Marele zid Chinezesc
Mânzul
Melodia păsării Foenix
Metamorfoza
Mireasa de lut
Mireasa zeului stăpân al Râului Galben
Monumentul cu prunișor
Muntele de aramă
Muntele Zânei Cocorilor
Nandi
Negustorul și șarpele
Nu știe să frigă carnea…
Nurorile din oglinzi
O călătorie ciudată
Omul de piatră
Pasărea de aur și duhul pădurii
Pasărea Fericirii
Pasărea Foenix
Păstorul A Ni-gi
Păsările nevăzute
Penelul fermecat
Peștele cumetrei Sung
Phoenixul cu două capete
Piatra lui Hai Li-pu
Piatra lunii
Pisica și râsul
Pisica, tigrul și șoarecele
Plăcinta
Podul așteptării
Podul pisicii
Porcul alb
​Poveste fără sfârșit
​Povestea casei
Povestea despre Regele cerealelor și cele cinci cereale
Povestea izvorului roșu
Povestea Privighetorii
Povestea vânătorului
Praful de aur
Prefectul județului a desenat un tigru
Prima impresie
Prințesa și păstorul
Prostul lacom
Purtând măgarul pe umeri
Răspunsul potrivit
Răzbunarea iepurelui
Rândunica gureșă
Scoica și barza
Spintecătorul de dragoni
Spiritul vulpii
Sticluța de jad
Surorile gemene
Șase frați
Șiretenia câinelui
Șoarecele de munte și șoarecele de oraș
Șoricelul de aur
Tabloul cel din mătase țesut
Tabloul fermecat
Tabloul fermecat - altă versiune
Tânărul împărat și fata înțeleaptă
Templul din nori
Tigru care caută un maestru
Tigrul îngâmfat
Tigrul și broasca
Tigrul și vulpea
Tigrul și șopârla
Traista cu minuni
Trei frați
Trei-Tăișuri
Turta pictată
Un ajutor dat la timp
Un om nelecuit
Un schimb bun
Un tratament eficace
Unchiașul cu toba de aramă
Vasele Carului Mare
Vasul fermecat
Viteazul Balin
Voi muri cu numai două zile înainte de moartea dumneavoastră
Voinicul și tigrii
Vulpea și broasca țestoasă
Vulpea, maimuța, iepurele și calul
Vulturul și pustiul
Zeița care-și caută bărbatul
Zeița florii de păr
Zgârcitul și cei trei calici
Zoreaua nestemată

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.