Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Cartea cu Apolodor - Gellu Naum
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze

​Cele două fete „urâte” - poveste scurtă chinezească

​Citește online povestea chinezească de citit pentru copii în română "Cele două fete „urâte”". Citește basmul chinezesc "Cele două fete „urâte”" în care este vorba despre un bătrân pe nume Huan care a rămas văduv cu mult timp înainte și a fost nevoit să-și crească singur cele două fete. El își iubea foarte mult fetele și nu vroia să se despartă de ele nici în ruptul capului, de aceea spunea oricui întreba de ele că sunt cam urâțele. Le ținea mai mult în casă, dar fetele s-au mărit și le-a venit vremea de măritat.


Citește povestea chinezească "Cele două fete „urâte”"
Sărmanul moș Huan! Toată lumea îl compătimea. Și pe bună dreptate; în viața lui a avut parte de prea puține bucurii. Grijile și necazurile s-au ținut scai de el încă din tinerețe.
De fiecare dată când își aducea aminte cum și-a pierdut nevasta și a rămas cu cele două fete, îl podideau lacrimile; mezina nici nu mergea în picioare când a rămas fără mamă.
Moș Huan n-a mai adus în casă altă femeie și a devenit pentru cele două copile și mamă și tată. Și cât e de greu să crești doi copii! Mai ales pentru un tată. Dar moș Huan nu s-a plâns niciodată nimănui.
Când se întorcea de la câmp, îl mai oprea câte un cunoscut să-l întrebe:
— Се-ți mai fac copilele?
— Ce să facă, răspundea el, cresc, săracele, dar nu știu ce-o să mă fac cu ele, că-s cam urâțele!
Cam așa răspundea moș Huan celor ce-l întrebau de fiicele lui. Și se știe cum e în sat: gurile rele ale babelor fac imediat din țânțar, armăsar.
— Cele două fete sunt așa de urâte, că lui moș Huan îi e rușine să le lase să se uite peste gard, spuseră ele o vreme, și apoi îl lăsară în pace.
Moș Huan își văzuse de-acum cele două fete mărișoare, și le iubea ca pe lumina ochilor din cap. Mai degrabă și-ar fi dat viața, decât să se despartă de vreuna din ele. Tocmai dragostea aceasta nemărginită îl făcuse pe moș Huan să țină fetele închise în casă și să le ferească strașnic de ochii lumii.
Veni și vremea măritișului. Dar la poarta lui moș Huan nu bătu niciun pețitor. Și cum ar fi putut să bată cineva, când cei cu fete de măritat scorneau tot felul de vorbe?
— Muma pădurii e mai frumoasă decât fetele lui moș Huan, spuneau unii.
Iar o hârcă de babă se jură c-a văzut cu ochii ei pe cele două fete ale lui moș Huan.
— Una n-are dinți în gură; a doua e cocoșată și c-un ochi se uită la făină, iar cu celălalt la slănină. Mă rog, dacă le vezi, îți piere somnul, spunea ea, deși habar n-avea de înfățișarea celor două fete.
Despre urâțenia celor două fete ale lui moș Huan se dusese vestea până în satele cele mai îndepărtate.
Într-o bună zi, cineva bătu la poartă. Întâi încet, apoi tot mai tare. Cele două fete se tot ițeau pe după perdele, să vadă cine bate, dar moș Huan nu le lăsa.
— Să nu ieșiți decât după ce pleacă străinul! se răsti moșul și plecă spre poartă.
— Bună ziua, moșule, zise străinul.
— Bună să fie, precum ți-e inima și, deschizând poarta, moșul îl întrebă pe necunoscut: Ce treburi te aduc, tinere, pe la casa mea? N-ai putea veni altă dată, dacă nu-i zor?
— Ba-i zor, dar aici în drum nu-i loc nimerit pentru vorbă, îi răspunse străinul.
Moș Huan nu avu încotro și-l invită pe necunoscut în casă, cu gând să termine cât mai repede discuția cu el și să-i arate poarta pe unde venise.
De cum intră în casă, necunoscutul, care auzise și el atâtea despre fetele gazdei, nu-și putu stăpâni uimirea când văzu toate strălucind de curățenie, flori la ferestre și pe masă. Mă rog, toată casa arăta de-ți era mai mare dragul, dar fetele nu se vedeau nicăieri.
Moșul își dădu imediat seama cam ce căutau privirile tânărului, și se bucura în sinea lui că-și alungase fiicele în cămăruța din spate, fără să-și dea seama că ele auzeau totul și vedeau printr-o ferestruică ascunsă de-o perdea, ca și cum ar fi fost și ele în cameră.
— Nu prea am vreme de pierdut, mai ales că mâine mă duc la pădure, îl luă repede moșul pe tânăr, iscodindu-l totodată cu privirile lui reci.
Tânărul își dădu seama că moșul nu prea are chef să-l asculte, așa că se hotărî să spună totul deschis, de la bun început.
— Știu că ai două fete. Eu am venit să ți-o cer în căsătorie pe cea mare. N-am văzut-o, dar o iau de nevastă, oricum ar arăta.
— Mai întâi, am să-ți spun că fata mea e urâtă și n-o să-ți placă. Apoi, trebuie să știi că nici avere n-are și, după aceea, cum mi-aș da fata după unul pe care îl văd pentru prima oară în viața mea?


Vorbele moșneagului nu-l descumpăniră pe tânăr, care răspunse pe loc:
— Nu umblu nici după frumusețe, nici după avere. Și acum îți voi depăna firul vieții mele. Am rămas orfan de mic copil, m-am hrănit cu pâinea amară a străinilor. Neamurile apropiate mi-au luat toată averea și până de curând mă știam cel mai sărac om din lume. De asta nici nu m-am însurat. Niciun gospodar n-a vrut să-și dea fata după un om sărac, deși eram frumos și chipeș la trup. „Dacă bogătașii nu vor să-și lase fetele să se mărite cu un sărac, o fată de-a lui moș Huan pe care nu-l prea încurcă averile, ca și pe mine, tot o să iau eu, fie ea oricât de urâtă”, mi-am spus. Și uite, pentru asta am venit la matale, moș Huan, încheie el.
Neastâmpăratele de fete auziră toată discuția. Cea mai mare se roși puțin, căci îl îndrăgise pe flăcău de cum îl văzuse intrând în casă.
La drept vorbind, nici lui moș Huan nu-i displăcu tânărul, dar tot încerca să-l facă să plece și să-i lase fata în pace.
— Fata mea nu vrea cu niciun chip să plece de la casa părintească și, vezi bine, căsuța ni-i cam mică, spuse moș Huan.
— O să facem una nouă alături, răspunse tânărul.
— N-avem pământ și nici cu ce l-am putea munci, nu se lăsă moșul.
— Nu vor fi oameni mai fericiți decât noi, îi întoarse răspunsul tânărul pețitor. Fără să știe careva, continuă el, înainte de a muri, mama a lăsat în păstrare, la cel mai bătrân om din sat, un diamant de o mare valoare, cu condiția să mi-l dea în ziua nunții. Vezi, așadar, că vom fi și bogați.
Moșul își dădea seama că nu-l mai poate alunga pe tânăr și făcu ultima încercare:
— Să zicem că ți-aș da fata, zise el, trecându-și palmele peste barba lungă și privind șiret chipul tânărului, dar vezi că nu-i acasă și n-ai s-o poți vedea decât în ziua nunții.
— Tare îndărătnic mai ești, moșule, dar fie cum zici. Fata tot ai să mi-o dai însă de nevastă.
Și uite așa, nu avu încotro moș Huan și trebui să-și pregătească fata cea mare de nuntă.
Veni și ziua sorocită. Pas să mai încapi în ograda lui moș Huan, sau măcar în uliță. Tot satul se adunase acolo, vorbindu-se că acum moș Huan n-o să mai aibă încotro și o să scoată la vedere pe cele două fete.
Când sosi mirele, apăru pe prispa casei și moș Huan cu fetele lui. Cea mare era în găteli de mireasă, iar cea mică era îmbrăcată cu o rochie înflorată.
Toți cei de față rămaseră muți de admirație.
Frumusețea celor două fete întrecea orice închipuire.
Tânărul mire se zăpăci cu totul când își văzu aleasa și ar fi rămas de bună seamă împietrit locului dacă mulțimea nu l-ar fi împins spre prispă cu urări de fericire și chiote de veselie. Și avu loc o nuntă ca-n povești.
Moș Huan n-a avut parte să bea în tihnă măcar un pahar cu vin. Pețitorii, unul după altul, veneau să i-o ceară pe mezină în căsătorie, așa că moșul trebui în cele din urmă să aleagă unul dintre ei și la o săptămână avu iar nuntă mare în bătătură.
Asta-i povestea despre cele două fete ale lui moș Huan. Și cam de pe atunci a rămas printre flăcăi vorba: „Mă duc în pețit, poate găsesc și eu vreo urâtă de-a lui moș Huan”.

repovestită de Li Yu-Gi
Povești nemuritoare nr. 18 (1975) și 38 (1997), Editura Ion Creangă, București
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești chinezești

Arborele de ceai verde
„Așa este!”
Aupan și San-lu
Avandi istețul
Banditul și Cotonogeală
Barca de trestie
Bărbatul cel tont
Bătrânul grădinar și Zâna Florilor
Bățul cu cap de taur
Bâta răzbunării
Bivolul isteț
Boierul cu nasul lung
Bujorul de munte
Calul pierdut
Călugărul pedepsit
Călugărul și școlarul
Cântecul de dragoste
Ceaiul „Fântâna Dragonului”
Cel mai frumos bărbat
Cele două curcubeie
Cele două fete „urâte”
Cele douăsprezece luni
Cinci ouă tari
Cine are burta spartă?
Cocorii
Cocostârcul galben
Comoara
Copilul din lemn de scorțișoară
Corabia prețioasă
Coșul cu cicade
Crapul fermecat
Cum a fost furată vaca
Cum a fost pedepsită cumătră vulpe
Cum a făcut rost A-san de bunătăți pentru anul nou
Cum s-a sfădit pasărea cu peștele
Cum s-a tras cu arcul în lună
Curcubeul în cinci culori
Darul vulpii
De ce răsare soarele când cântă cocoșul
Doi frați și aurul
Domnul Dung-со și lupul
Două răspunsuri la o întrebare
Duhul fructului de ginkgo
Duhul scorpionului
Fata din tablou
Feciorul și fantoma
Femeia cea frumoasă
Femeia și maimuțele
Fetele din oglinzi
Floarea Țan Tzî
Frații Liu
Fricosul
Friptura lui Su Tungpo
Găleata spartă
Ghitara
Gluma proastă
Grădina zeiței de jad
Iepurele biruitor
Iepurele judecător
Iubitorul florilor
Izvorul tigrilor
Îmblânzirea apei de către Gun și Yu
Împăratul care călătorea prin munți
În căutarea soarelui
În orchestra imperială
Între cincizeci și o sută de pași
Înșelătorul pedepsit
Înțeleptul din O Me San
Judecata evantaielor
Lăcomia maimuței
Leac pentru nemurire
Legenda zilei îndrăgostiților din China
Locuința din gura tigrului
Lupul care nu mănâncă oi
Lupul, vulpea și iepurele
Maimuțele și castanele
Maimuțele și lăcustele
Maimuțele și lăcustele
Malî și fiul ei caută soarele
Mamă de vânzare
Marele zid Chinezesc
Mânzul
Melodia păsării Foenix
Metamorfoza
Mireasa de lut
Mireasa zeului stăpân al Râului Galben
Monumentul cu prunișor
Muntele de aramă
Muntele Zânei Cocorilor
Nandi
Negustorul și șarpele
Nu știe să frigă carnea…
Nurorile din oglinzi
O călătorie ciudată
Omul de piatră
Pasărea de aur și duhul pădurii
Pasărea Fericirii
Pasărea Foenix
Păstorul A Ni-gi
Păsările nevăzute
Penelul fermecat
Peștele cumetrei Sung
Phoenixul cu două capete
Piatra lui Hai Li-pu
Piatra lunii
Pisica și râsul
Pisica, tigrul și șoarecele
Plăcinta
Podul așteptării
Podul pisicii
Porcul alb
​Poveste fără sfârșit
​Povestea casei
Povestea despre Regele cerealelor și cele cinci cereale
Povestea izvorului roșu
Povestea Privighetorii
Povestea vânătorului
Praful de aur
Prefectul județului a desenat un tigru
Prima impresie
Prințesa și păstorul
Prostul lacom
Purtând măgarul pe umeri
Răspunsul potrivit
Răzbunarea iepurelui
Rândunica gureșă
Scoica și barza
Spintecătorul de dragoni
Spiritul vulpii
Sticluța de jad
Surorile gemene
Șase frați
Șiretenia câinelui
Șoarecele de munte și șoarecele de oraș
Șoricelul de aur
Tabloul cel din mătase țesut
Tabloul fermecat
Tabloul fermecat - altă versiune
Tânărul împărat și fata înțeleaptă
Templul din nori
Tigru care caută un maestru
Tigrul îngâmfat
Tigrul și broasca
Tigrul și vulpea
Tigrul și șopârla
Traista cu minuni
Trei frați
Trei-Tăișuri
Turta pictată
Un ajutor dat la timp
Un om nelecuit
Un schimb bun
Un tratament eficace
Unchiașul cu toba de aramă
Vasele Carului Mare
Vasul fermecat
Viteazul Balin
Voi muri cu numai două zile înainte de moartea dumneavoastră
Voinicul și tigrii
Vulpea și broasca țestoasă
Vulpea, maimuța, iepurele și calul
Vulturul și pustiul
Zeița care-și caută bărbatul
Zeița florii de păr
Zgârcitul și cei trei calici
Zoreaua nestemată

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.