Tigru care caută un maestru - poveste chinezească
Citește basmul chinezesc "Tigru care caută un maestru" în care este vorba despre un tigru foarte mare și greoi care nu reușea să vâneze nimic. Într-o zi când a ieșit din peștera lui, a văzut un pisoi care se juca și sărea cu o ușurință care l-a făcut invidios pe tigru. I-a cerut pisoiului să-l învețe și pe el să se miște și să sară așa de ușor și pisoiul s-a lăsat convins și a acceptat deși se temea că odată și odată tigru va încerca să-l mănânce. Când îl învăță tot ce știa, mai puțin un lucru, îi spuse tigrului că l-a învățat tot, iar tigrul a și încercat să-l prindă. Dar pisoiul nu-l învățase și cum să se urce în copac.
Citește povestea chinezească "Tigru care caută un maestru"
Demult, demult, într-un munte uriaș, se afla ascuns un tigru mare și atât de greoi, încât nu putea face nicio mișcare. Cu toate că era foarte puternic nu găsea nimic de hrană.
Într-o zi, când a ieșit din vizuina sa după demâncare, s-a întâlnit cu un pisoi, care venea din muntele vecin. Văzând că pisoiul se mișcă atât de ușor, se gândi:
„Ce bine ar fi dacă m-aș putea urca pe munți cum se urcă pisoiul.” Și l-a rugat pe acesta:
— Maestre pisoi, vrei să mă înveți să urc munții și să trec prăpăstiile?
Pisoiul știa de mult că tigrul este rău și se gândea că și-ar pune viața în primejdie, învățându-l. Dând din cap a spus:
— Bine! Dar mă tem că atunci când vei ști acest lucru te vei schimba.
Tigrul i-a făcut multe temenele, rugându-l încă o dată pe pisoi:
— Maestre pisoi, dacă vei încuviința, am să-ți fiu întotdeauna recunoscător. De azi înainte, dacă te necăjește cineva, am să te apăr cu prețul vieții mele.
Pisoiul, păcălit de tigru, a înclinat capul și a zis înduplecat:
— Bine, dacă mă asiguri că după ce te voi învăța n-ai să-mi răsplătești binele cu răul, te ajut.
Tigrul, bucuros, a dat din coadă, a îngenuncheat și a zis:
— Într-o zi am să știu să urc munții, să trec peste prăpăstii, să vânez și atunci n-am să uit ajutorul maestrului. Dacă eu am să greșesc față de maestru câtuși de puțin, să cad în prăpastie și să mă fac praf!
De atunci tigrul l-a recunoscut pe pisoi ca maestru.
Uitând de oboseală, pisoiul își învăța ucenicul din zori și până-n noapte. N-a trecut mult și ucenicul a învățat aproape tot, nu a învățat doar un singur lucru.
Dar Tigrul era foarte mulțumit, crezând că știa totul. Într o zi, când a venit din nou să ia lecții de la pisoi, privi fix la corpul durduliu al acestuia, lăsându-i gura apă. Pisoiul a ghicit gândul tigrului, dar a mai vrut să-l încerce încă o dată și a zis:
— Te-am învățat tot ce știu, acum poți să pleci.
Într-o zi, când a ieșit din vizuina sa după demâncare, s-a întâlnit cu un pisoi, care venea din muntele vecin. Văzând că pisoiul se mișcă atât de ușor, se gândi:
„Ce bine ar fi dacă m-aș putea urca pe munți cum se urcă pisoiul.” Și l-a rugat pe acesta:
— Maestre pisoi, vrei să mă înveți să urc munții și să trec prăpăstiile?
Pisoiul știa de mult că tigrul este rău și se gândea că și-ar pune viața în primejdie, învățându-l. Dând din cap a spus:
— Bine! Dar mă tem că atunci când vei ști acest lucru te vei schimba.
Tigrul i-a făcut multe temenele, rugându-l încă o dată pe pisoi:
— Maestre pisoi, dacă vei încuviința, am să-ți fiu întotdeauna recunoscător. De azi înainte, dacă te necăjește cineva, am să te apăr cu prețul vieții mele.
Pisoiul, păcălit de tigru, a înclinat capul și a zis înduplecat:
— Bine, dacă mă asiguri că după ce te voi învăța n-ai să-mi răsplătești binele cu răul, te ajut.
Tigrul, bucuros, a dat din coadă, a îngenuncheat și a zis:
— Într-o zi am să știu să urc munții, să trec peste prăpăstii, să vânez și atunci n-am să uit ajutorul maestrului. Dacă eu am să greșesc față de maestru câtuși de puțin, să cad în prăpastie și să mă fac praf!
De atunci tigrul l-a recunoscut pe pisoi ca maestru.
Uitând de oboseală, pisoiul își învăța ucenicul din zori și până-n noapte. N-a trecut mult și ucenicul a învățat aproape tot, nu a învățat doar un singur lucru.
Dar Tigrul era foarte mulțumit, crezând că știa totul. Într o zi, când a venit din nou să ia lecții de la pisoi, privi fix la corpul durduliu al acestuia, lăsându-i gura apă. Pisoiul a ghicit gândul tigrului, dar a mai vrut să-l încerce încă o dată și a zis:
— Te-am învățat tot ce știu, acum poți să pleci.
Tigrul, auzind că pisoiul l-a învățat tot, s-a bucurat tare și s-a gândit în ascuns: „Pisoiule, de data asta nu-mi scapi!”
Dar se temea că n-a auzit bine și l-a întrebat încă o dată:
— Maestre pisoi, este adevărat că m-ați învățat tot ce știți?
Pisoiul i-a răspuns:
— Da, te-am învățat tot!
Tigrul a găsit un șiretlic, a clipit din ochi și a zis:
— Maestre pisoi, ia uită-te ce este în pom!
Pisoiul abia a întors capul și tigrul și-a arătat colții, a ridicat ghearele și a sărit. S-a auzit un zgomot: pisoiul se cățărase în pom.
Pisoiul, cu ochii holbați, i-a zis:
— Bine, dacă asta este recunoștința ta, și jurământul tău. Noroc că nu te-am învățat să te sui în pom; dacă te-aș fi învățat și acest lucru, mă tem că de mult aș fi fost gustarea ta.
Tigrul, neavând încotro, a făcut mai multe sărituri ca să ajungă în pom, dar n-a reușit; a mai încercat cu colții să străpungă trunchiul gros al pomului, dar tot n-a izbutit.
Pisoiul sărea din pom în pom. Câteodată se așeza pe crengi și-și mângâia mustața, privind la tigru.
Tigrul, stând jos și turbând de mânie, nu știa ce să mai facă. A văzut cum de sub ochii lui pisoiul a dispărut în munți, de nu i se mai vedea nici urma.
Toate gândurile rele ale tigrului s-au spulberat atunci și dintr-o săritură a ajuns în inima munților.
repovestire de Li Iu Giu și Olga Stratulat
Povești nemuritoare nr. 8, Editura Ion Creangă, București, 1974
Dar se temea că n-a auzit bine și l-a întrebat încă o dată:
— Maestre pisoi, este adevărat că m-ați învățat tot ce știți?
Pisoiul i-a răspuns:
— Da, te-am învățat tot!
Tigrul a găsit un șiretlic, a clipit din ochi și a zis:
— Maestre pisoi, ia uită-te ce este în pom!
Pisoiul abia a întors capul și tigrul și-a arătat colții, a ridicat ghearele și a sărit. S-a auzit un zgomot: pisoiul se cățărase în pom.
Pisoiul, cu ochii holbați, i-a zis:
— Bine, dacă asta este recunoștința ta, și jurământul tău. Noroc că nu te-am învățat să te sui în pom; dacă te-aș fi învățat și acest lucru, mă tem că de mult aș fi fost gustarea ta.
Tigrul, neavând încotro, a făcut mai multe sărituri ca să ajungă în pom, dar n-a reușit; a mai încercat cu colții să străpungă trunchiul gros al pomului, dar tot n-a izbutit.
Pisoiul sărea din pom în pom. Câteodată se așeza pe crengi și-și mângâia mustața, privind la tigru.
Tigrul, stând jos și turbând de mânie, nu știa ce să mai facă. A văzut cum de sub ochii lui pisoiul a dispărut în munți, de nu i se mai vedea nici urma.
Toate gândurile rele ale tigrului s-au spulberat atunci și dintr-o săritură a ajuns în inima munților.
repovestire de Li Iu Giu și Olga Stratulat
Povești nemuritoare nr. 8, Editura Ion Creangă, București, 1974
Sfârșit
