Calul pierdut - poveste scurtă chinezească
Citește online povestea chinezească de citit pentru copii în română "Calul pierdut". Citește basmul chinezesc "Calul pierdut" în care este vorba despre un țăran din nordul Chinei ce avea un cal minunat. Lumea din alte sate venea să-l admire și toți îi spuneau țăranului cât de norocos este. El însă considera că orice noroc poate fi și un blestem și după vorbele lui așa s-a întâmplat, calul a fugit de acasă într-o zi. Oamenii au venit din nou la el și i-au spus că este un mare ghinion. Însă după câteva zile calul s-a întors acasă și a adus cu el 21 de cai sălbatici, care după legea de atunci, au devenit ai lui.
Citește povestea chinezească "Calul pierdut"
Demult, într-un sat din nordul Chinei, trăia un om care avea un cal minunat. Așa frumos era calul său, că oamenii veneau de la mari depărtări doar să-l admire. Îi spuneau mereu ce binecuvântat este că-l are.
— Se prea poate, răspundea el, dar ceea ce pare o binecuvântare poate fi și un blestem.
Într-o zi, calul a fugit. A dispărut pur și simplu. Oamenii veneau acum să-l compătimească pentru ghinionul său.
— Așa o fi. Dar ce pare un blestem poate fi și o binecuvântare, spuse el.
Câteva săptămâni mai târziu, calul s-a întors. Și nu era singur. Îl urmau 21 de cai sălbatici. După legea pământului, aceștia deveneau proprietatea lui. Avea, acum, o mulțime de cai.
Vecinii veniră din nou să-l felicite pentru norocul ce dăduse peste el.
— Cu adevărat, ești binecuvântat!
— Se prea poate, dar ceea ce pare o binecuvântare poate fi și un blestem.
Imediat după aceea, fiul său, unicul său fiu, a-ncercat să călărească unul dintre caii sălbatici. Calul l-a azvârlit cât colo, iar acesta și-a rupt piciorul. Din nou sosiră vecinii, de data aceasta să-i spună ce rău le pare. Cu siguranță că trebuie să fi fost blestemat în vreun fel.
— Se prea poate, a răspuns el, dar ceea ce pare a fi un blestem poate fi și o binecuvântare.
O săptămână mai târziu, regele ținutului trecu prin sat, luând pe fiecare tânăr apt de luptă la război împotriva locuitorilor din nord. A fost un război îngrozitor. Toți cei plecați din sat au fost uciși. Doar fiul omului nostru a supraviețuit, datorită piciorului său rupt.
De atunci și până azi, în sat exista o vorbă: „Ce pare a fi o binecuvântare poate fi un blestem, iar ce pare un blestem, poate fi o binecuvântare.”
— Se prea poate, răspundea el, dar ceea ce pare o binecuvântare poate fi și un blestem.
Într-o zi, calul a fugit. A dispărut pur și simplu. Oamenii veneau acum să-l compătimească pentru ghinionul său.
— Așa o fi. Dar ce pare un blestem poate fi și o binecuvântare, spuse el.
Câteva săptămâni mai târziu, calul s-a întors. Și nu era singur. Îl urmau 21 de cai sălbatici. După legea pământului, aceștia deveneau proprietatea lui. Avea, acum, o mulțime de cai.
Vecinii veniră din nou să-l felicite pentru norocul ce dăduse peste el.
— Cu adevărat, ești binecuvântat!
— Se prea poate, dar ceea ce pare o binecuvântare poate fi și un blestem.
Imediat după aceea, fiul său, unicul său fiu, a-ncercat să călărească unul dintre caii sălbatici. Calul l-a azvârlit cât colo, iar acesta și-a rupt piciorul. Din nou sosiră vecinii, de data aceasta să-i spună ce rău le pare. Cu siguranță că trebuie să fi fost blestemat în vreun fel.
— Se prea poate, a răspuns el, dar ceea ce pare a fi un blestem poate fi și o binecuvântare.
O săptămână mai târziu, regele ținutului trecu prin sat, luând pe fiecare tânăr apt de luptă la război împotriva locuitorilor din nord. A fost un război îngrozitor. Toți cei plecați din sat au fost uciși. Doar fiul omului nostru a supraviețuit, datorită piciorului său rupt.
De atunci și până azi, în sat exista o vorbă: „Ce pare a fi o binecuvântare poate fi un blestem, iar ce pare un blestem, poate fi o binecuvântare.”
Sfârșit
