Turta pictată - poveste scurtă chinezească
Citește basmul chinezesc în română "Turta pictată" în care este vorba despre doi bogătași foarte zgârciți ce semănau foarte mult între ei încât s-au făcut frați de cruce. Într-o zi, unul din frați a trebuit să plece și s-a gândit să treacă pe la fratele său să-și ia rămas bun. Dar cum tradiția era să nu te duci cu mâna goală și cum el era așa de zgârcit, a zis că ar fi bine să-i ducă un coș împletit din coceni de porumb. A intrat în curtea fratelui său dar nu era acasă decât soția acestuia. I-a înmânat cadoul spunând că trebuie sa plece, dar cum tradiția este să-i pui masa oaspetelui, cumnata nu știa cum să scape mai ieftin. Fiind și ea zgârcită, a luat tuș și a desenat pe masă o turtă mare cu susan și l-a invitat pe cumnatul ei să mănânce.
Citește povestea chinezească "Turta pictată"
Trăiau odată doi bogătași zgârciți, care semănau atât de mult între ei, încât au devenit și frați de cruce.
Într-o zi, fratele mai mic trebuind să plece la un drum mai lung, pentru negustorie, s-a gândit să treacă pe la fratele mai mare să-și ia rămas bun. A luat cu el un coș frumos împletit din coceni de porumb, pentru a i-l face cadou fratelui, la despărțire. În casa fratelui mai mare nu o găsi decât pe cumnată-sa, căreia îi zise:
— Vai, cumnată dragă, curând am să plec la un drum lung, așa că astăzi am venit la voi ca să-mi iau rămas bun de la tine și de la fratele mai mare. Îmi cer scuze însă că, neștiind ce vă trebuie, v-am adus o mică atenție în semn de despărțire: acest coș și vă rog frumos să-l primiți cu toată bucuria.
— Vai, frățioare, să cheltuiești atâția bani pentru noi, doar suntem rude?! Aș vrea să-ți mulțumesc în locul fratelui tău, care, regret că nu este azi acasă, să-ți mulțumească pentru cadoul frumos ce ni l-ai făcut…
Cumnata se gândea în sinea ei: „Indiferent ce mi-a adus, după tradiție, dar și în virtutea politeții eu trebuie să-l opresc la masă. Dar cu ce să-l tratez?” După ce chibzui un timp, își zise: „Ah, am găsit soluția!” și, bucuroasă, îi spuse cumnatului său:
— O, frățioare, de astăzi ne despărțim și nu se știe când ne vom mai revedea, așa că, te rog, nu pleca și fă-mi plăcerea de a rămâne la masă, chiar dacă fratele tău nu este acasă: nu mă poți refuza, nu-i așa?
Nu mai așteptă răspunsul omului și așeză repede masa, punând două perechi de bețișoare, două farfurii, iar în mijlocul mesei un platou mare. Scoase apoi o pensulă și o hârtie și pictă în tuș o turtă mare rotundă, cu mult susan.
Într-o zi, fratele mai mic trebuind să plece la un drum mai lung, pentru negustorie, s-a gândit să treacă pe la fratele mai mare să-și ia rămas bun. A luat cu el un coș frumos împletit din coceni de porumb, pentru a i-l face cadou fratelui, la despărțire. În casa fratelui mai mare nu o găsi decât pe cumnată-sa, căreia îi zise:
— Vai, cumnată dragă, curând am să plec la un drum lung, așa că astăzi am venit la voi ca să-mi iau rămas bun de la tine și de la fratele mai mare. Îmi cer scuze însă că, neștiind ce vă trebuie, v-am adus o mică atenție în semn de despărțire: acest coș și vă rog frumos să-l primiți cu toată bucuria.
— Vai, frățioare, să cheltuiești atâția bani pentru noi, doar suntem rude?! Aș vrea să-ți mulțumesc în locul fratelui tău, care, regret că nu este azi acasă, să-ți mulțumească pentru cadoul frumos ce ni l-ai făcut…
Cumnata se gândea în sinea ei: „Indiferent ce mi-a adus, după tradiție, dar și în virtutea politeții eu trebuie să-l opresc la masă. Dar cu ce să-l tratez?” După ce chibzui un timp, își zise: „Ah, am găsit soluția!” și, bucuroasă, îi spuse cumnatului său:
— O, frățioare, de astăzi ne despărțim și nu se știe când ne vom mai revedea, așa că, te rog, nu pleca și fă-mi plăcerea de a rămâne la masă, chiar dacă fratele tău nu este acasă: nu mă poți refuza, nu-i așa?
Nu mai așteptă răspunsul omului și așeză repede masa, punând două perechi de bețișoare, două farfurii, iar în mijlocul mesei un platou mare. Scoase apoi o pensulă și o hârtie și pictă în tuș o turtă mare rotundă, cu mult susan.
— Te rog, frate, spuse cumnata, servește cât e caldă și proaspătă, dacă se răcește nu va mai fi atât de gustoasă!
— Da, cumnată, spuse frățiorul, am să servesc cu plăcere.
Fratele se prefăcu și el că mănâncă, duse bețișoarele la gură și mestecă, savurând gustul turtei cu susan.
După un timp, păru că s-a săturat, se ridică de la masă și plecă, luându-și rămas bun de la cumnată-sa.
Nu trecu mult timp și se întoarse stăpânul casei. Soția sa îl întâmpină și-i spuse repede:
— Ghici, cine a trecut astăzi pe la noi? Fratele tău, care a venit să-și ia rămas bun de la noi și bineînțeles nu a venit cu mâna goală, a adus și un coș împletit din coceni de porumb.
Cum termină de spus, îi și arătă bărbatului darul primit de la fratele lui de cruce.
— Vai, nevastă, fratele a adus un cadou, tu nu l-ai oprit la masă?
— Cum de nu, l-am omenit cum se cuvine.
— Се-ați mâncat?
— Turtă, vezi bine, hai să-ți arăt!
Soțul se duse repede la masă și, văzând turta pictată în farfurie, oftă adânc, zicând:
— Dacă eram eu acasă, nu-i dădeam o turtă atât de mare și atât de frumoasă, în semn de despărțire!
Povești nemuritoare nr. 42, Editura Ion Creangă, București, 1998
— Da, cumnată, spuse frățiorul, am să servesc cu plăcere.
Fratele se prefăcu și el că mănâncă, duse bețișoarele la gură și mestecă, savurând gustul turtei cu susan.
După un timp, păru că s-a săturat, se ridică de la masă și plecă, luându-și rămas bun de la cumnată-sa.
Nu trecu mult timp și se întoarse stăpânul casei. Soția sa îl întâmpină și-i spuse repede:
— Ghici, cine a trecut astăzi pe la noi? Fratele tău, care a venit să-și ia rămas bun de la noi și bineînțeles nu a venit cu mâna goală, a adus și un coș împletit din coceni de porumb.
Cum termină de spus, îi și arătă bărbatului darul primit de la fratele lui de cruce.
— Vai, nevastă, fratele a adus un cadou, tu nu l-ai oprit la masă?
— Cum de nu, l-am omenit cum se cuvine.
— Се-ați mâncat?
— Turtă, vezi bine, hai să-ți arăt!
Soțul se duse repede la masă și, văzând turta pictată în farfurie, oftă adânc, zicând:
— Dacă eram eu acasă, nu-i dădeam o turtă atât de mare și atât de frumoasă, în semn de despărțire!
Povești nemuritoare nr. 42, Editura Ion Creangă, București, 1998
Sfârșit
