Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Cartea cu Apolodor - Gellu Naum
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze

​Cântecul de dragoste - poveste scurtă chinezească

​Citește online povestea chinezească de citit pentru copii în română "Cântecul de dragoste". Citește basmul chinezesc "Cântecul de dragoste" în care este vorba despre o femeie bătrână și săracă din vremuri vechi, ce avea un fecior și vroia să facă din acesta un om adevărat. El era cinstit și muncitor și în fiecare dimineață pleca în munți pentru a aduce rogoz, pe care îl dădea apoi oamenilor în schimbul unei bucăți de hrană sau a unui pumn de orez pe care apoi îl ducea mamei lui.


Citește povestea chinezească "Cântecul de dragoste"
Frumoase sunt cântecele de dragoste ale populației miao... Cine însă a dat viață cântecelor acestora de dragoste?
Cu mulți ani în urmă trăia într-un sat o văduvă bătrână și săracă. Nu avea nici un sprijin în afară de feciorul ei, care se numea Sian Vin. Din acest băiat bătrâna dorea să facă om. Aceasta era grija ei de căpetenie. De mic îl crescuse văduva cu chin, nu rareori cu lacrimi și cu străduințe până la sânge. Dar nu în zadar. Sian Vin se făcuse un flăcău voinic și cinstit. Nu era zi în care tânărul să nu se ducă în munți după rogoz, pe care apoi îl dădea altor oameni, în schimbul unei bucăți de hrană sau a unui pumn de orez cu care își hrănea mama.
Și, în drumețiile sale pe potecile munților și prin văile adânci și prăpăstioase, iar uneori acoperite cu arbori gârboviți sau cu lăstari, Sian Vin auzea neîncetat sunetele naturii: ciripitul păsărilor, vuietul vântului, murmurul izvoarelor sau urletul fiarelor sălbatice. Oricine înțelege că nu toate aceste sunete îi mângâiau urechea; că unele erau plăcute și alintătoare, iar altele înspăimântătoare. Sian Vin a ațintit urechea cu mare luare-aminte la cântecele frumoase ale naturii, ocolindu-le pe cele urâte. Dar nu numai că le asculta, încerca să le învețe, să le rostească întocmai. Nu era ușor defel, dar nici nu a fost fără putință.
Curând a început să cânte și el precum viețuitoarele, vânturile și apele munților. De atunci cântecele îl însoțeau ca niște prieteni nedespărțiți în căutarea rogozului pentru foc. Și din zi în zi, Sian Vin cânta tot mai frumos, tot mai puternic și tot mai mult.
De la o vreme, oamenii din jur auziră cântecele flăcăului și le auziră cu bucurie, clipe în șir. Se întâmplă ca aceleași cântece mișcătoare în frumusețe să-și taie drum și spre inima unei fete de boier. Dar tristă era soarta fetei; ea asculta cântecele din camera ei unde fusese închisă cu lacăte peste lacăte. Între pereții odăii, biata fată se chinuia cosând tot timpul, țesând și brodând. Când auzea de departe și stins cântecele atât de frumoase, viața ei i se părea chinuitoare fără de margini și înăbușitoare. Ca o pasăre în colivie se zbătea sărmana fată. Iar cântecele ca vulturul cel sprinten, pătrundeau zidurile și ușile, și ajungeau la fata care cosea, țesea și broda. 
Și fata le dădea voie să intre în casă ca să se mângâie cu ele. Uneori melodiile, curate ca apa râului răcoros, îi aduceau jale; alteori, aprinse ca jăratecul, îi aprindeau inima. Iar acolo, în inimă, ardea și dragostea fetei pentru cel care le cânta. Cine era acela însă? se întreba fata de după zidurile și ușile grele. Nu putea să-l vadă la chip pe Sian Vin...
Și într-o zi, cântecele se auziră mai aproape ca niciodată. Oare visa fata? Oare pentru ce le dorea atât de mult? Nu era un vis, cântecele erau aproape, aproape... Chiar în curtea tatălui ei, de acolo veneau. Boierul îl chemase pe Sian Vin să-i cânte. Și flăcăul sosise pe prispa casei.
Auzindu-i cântecul atât de frumos, fata ieși într-o încăpere de unde putea să privească spre prispă. Dorea cu orice chip să-l vadă. Dar, în clipa când fata apăru, tocmai atunci boierul asculta cu înmărmurire cântecul flăcăului Sian Vin, atunci și chiar atunci, melodia se frânse; tânărul amuți ca de o minune. Fața îi ardea ca focul, ochii i se aprindeau de emoție. O văzuse pe fată... O văzuse pe fata care stătea încuiată și glasul său se frânse ca și al unei păsări măiestre, care presimte primejdia. Se uitară și se uitară unul la altul și nu mai conteneau. Parcă aveau să-și spună o poveste fără sfârșit. O poveste frumoasă și caldă ca privirea lor, ca soarele și ca luna, și dulce ca șopotul pârâiașelor.


Când boierul văzu de ce se oprise Sian Vin din cântec, pricepu că în ochii tinerilor se țese o taină și îndată o trimise pe fată în odaia ei, iar pe băiat îl alungă din casă. Astfel, abia se văzură, că se și despărțiră pentru totdeauna.
De atunci înainte, săraca fată împletea și cosea în sigurătatea camerei ei, alegea cusături cu lacrimi, iar băiatul colinda munții, colinda și se însoțea numai de cântecele de jale, cânta cu alean dragostea lui. Zilele se scurgeau și tinerii nu s-au mai văzut la chip. De aceea flăcăul o rugă pe mama lui să meargă la boier și să-i mărturisească dorul lui pentru fata închisă în odaie. Mama știa bine că ceea ce o rugase fiul ei era ca și când ar fi trimis-o să scoată apă din piatră seacă; dar în dragostea ei de mamă, și mai ales când îl văzu pe Sian Vin că slăbește de la o zi la alta, își luă inima în dinți și se duse la boier. Auzindu-i jalea, boierul fără suflet a scos-o în brânci pe poartă pe biata bătrână. Întoarsă acasă, mama povesti feciorului cele întâmplate, cu ochii șiroind de lacrimi, rugându-l să nu se mai gândească la fata boierului...
Și, cum Sian Vin își iubea mama ca pe ceva sfânt, nu a ieșit din vorba ei, a încetat să mai cânte cântecele lui de dragoste. Dar inima care nu cântă începe să se umple de amarul tăcerii. Și se umplu cât se umplu, până ce Sian se îmbolnăvi și, de atâta amar și tristețe, pieri. Cu câteva clipe înainte de a se stinge, îi spuse mamei lui dragi: „Eu voi muri, măicuță, dar inima mea va trăi mereu, ea nu va muri niciodată. După ce eu voi închide ochii, ia inima mea și să o porți prin lume... S-o duci și s-o tot duci prin lume...” Atâta apucă să zică Sian Vin, că viața i se curmă ca firul de ață care plesnește.
Când se hotărî să-l îngroape, mama auzi cântecul atât de cunoscut, care răsuna din inima flăcăului. Acum mama își dete seama că inima lui Sian nu murise, că ea nu va muri, că va cânta mereu cum spusese fiul ei înainte de a se stinge.
Începu să umble din sat în sat cu inima vie a fiului, inima ce înălța cântece de dragoste, care își făceau loc pretutindeni. Cânta inima mai ales un cântec de iubire al lui Sian Vin pentru fata încuiată în odaie. Cine asculta acest cântec nu putea să-și oprească lacrimile, atât de sfâșietor și de frumos era. Și trecură anii, nu unul, nici trei, zece ani se scurseră de când bătrâna colinda satele, cu inima lui Sian Vin. Dar, când mama știa a cui este inima care înduioșa atâtea alte inimi, și mereu știa a cui este, lacrimile o podideau tot mai cu durere și tot mai cu amar. Câte lacrimi însă poate să plângă fără să-și veștejească vederea? De atâta plâns, bătrâna a orbit într-o zi...
Dar chiar fără să vadă drumul, mergea pe el tot mai departe, ducând cântecele de dragoste în lume. Și oamenii din ținutul acela, care se numesc miao, auzeau și se minunau. Numai fata închisă în odaia ei, departe, nu a mai putut auzi frumoasele cântece... Și, ca și flăcăul, fără aceste cântece, biata și nenorocita fată trecuse și ea de mult, cu inima frântă de durere, pe celălalt tărâm...
...Pe pământ rămăseseră numai cântecele lor de dragoste, ca să le cânte alți tineri și să fie fericiți... Și cântecele acelea s-au răspândit și se răspândesc pretutindeni și astăzi.

în românește de Victor Vișinescu
Povești nemuritoare, nr. 13, Editura Ion Creangă, București, 1975
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești chinezești

Arborele de ceai verde
„Așa este!”
Aupan și San-lu
Avandi istețul
Banditul și Cotonogeală
Barca de trestie
Bărbatul cel tont
Bătrânul grădinar și Zâna Florilor
Bățul cu cap de taur
Bâta răzbunării
Bivolul isteț
Boierul cu nasul lung
Bujorul de munte
Calul pierdut
Călugărul pedepsit
Călugărul și școlarul
Cântecul de dragoste
Ceaiul „Fântâna Dragonului”
Cel mai frumos bărbat
Cele două curcubeie
Cele două fete „urâte”
Cele douăsprezece luni
Cinci ouă tari
Cine are burta spartă?
Cocorii
Cocostârcul galben
Comoara
Copilul din lemn de scorțișoară
Corabia prețioasă
Coșul cu cicade
Crapul fermecat
Cum a fost furată vaca
Cum a fost pedepsită cumătră vulpe
Cum a făcut rost A-san de bunătăți pentru anul nou
Cum s-a sfădit pasărea cu peștele
Cum s-a tras cu arcul în lună
Curcubeul în cinci culori
Darul vulpii
De ce răsare soarele când cântă cocoșul
Doi frați și aurul
Domnul Dung-со și lupul
Două răspunsuri la o întrebare
Duhul fructului de ginkgo
Duhul scorpionului
Fata din tablou
Feciorul și fantoma
Femeia cea frumoasă
Femeia și maimuțele
Fetele din oglinzi
Floarea Țan Tzî
Frații Liu
Fricosul
Friptura lui Su Tungpo
Găleata spartă
Ghitara
Gluma proastă
Grădina zeiței de jad
Iepurele biruitor
Iepurele judecător
Iubitorul florilor
Izvorul tigrilor
Îmblânzirea apei de către Gun și Yu
Împăratul care călătorea prin munți
În căutarea soarelui
În orchestra imperială
Între cincizeci și o sută de pași
Înșelătorul pedepsit
Înțeleptul din O Me San
Judecata evantaielor
Lăcomia maimuței
Leac pentru nemurire
Legenda zilei îndrăgostiților din China
Locuința din gura tigrului
Lupul care nu mănâncă oi
Lupul, vulpea și iepurele
Maimuțele și castanele
Maimuțele și lăcustele
Maimuțele și lăcustele
Malî și fiul ei caută soarele
Mamă de vânzare
Marele zid Chinezesc
Mânzul
Melodia păsării Foenix
Metamorfoza
Mireasa de lut
Mireasa zeului stăpân al Râului Galben
Monumentul cu prunișor
Muntele de aramă
Muntele Zânei Cocorilor
Nandi
Negustorul și șarpele
Nu știe să frigă carnea…
Nurorile din oglinzi
O călătorie ciudată
Omul de piatră
Pasărea de aur și duhul pădurii
Pasărea Fericirii
Pasărea Foenix
Păstorul A Ni-gi
Păsările nevăzute
Penelul fermecat
Peștele cumetrei Sung
Phoenixul cu două capete
Piatra lui Hai Li-pu
Piatra lunii
Pisica și râsul
Pisica, tigrul și șoarecele
Plăcinta
Podul așteptării
Podul pisicii
Porcul alb
​Poveste fără sfârșit
​Povestea casei
Povestea despre Regele cerealelor și cele cinci cereale
Povestea izvorului roșu
Povestea Privighetorii
Povestea vânătorului
Praful de aur
Prefectul județului a desenat un tigru
Prima impresie
Prințesa și păstorul
Prostul lacom
Purtând măgarul pe umeri
Răspunsul potrivit
Răzbunarea iepurelui
Rândunica gureșă
Scoica și barza
Spintecătorul de dragoni
Spiritul vulpii
Sticluța de jad
Surorile gemene
Șase frați
Șiretenia câinelui
Șoarecele de munte și șoarecele de oraș
Șoricelul de aur
Tabloul cel din mătase țesut
Tabloul fermecat
Tabloul fermecat - altă versiune
Tânărul împărat și fata înțeleaptă
Templul din nori
Tigru care caută un maestru
Tigrul îngâmfat
Tigrul și broasca
Tigrul și vulpea
Tigrul și șopârla
Traista cu minuni
Trei frați
Trei-Tăișuri
Turta pictată
Un ajutor dat la timp
Un om nelecuit
Un schimb bun
Un tratament eficace
Unchiașul cu toba de aramă
Vasele Carului Mare
Vasul fermecat
Viteazul Balin
Voi muri cu numai două zile înainte de moartea dumneavoastră
Voinicul și tigrii
Vulpea și broasca țestoasă
Vulpea, maimuța, iepurele și calul
Vulturul și pustiul
Zeița care-și caută bărbatul
Zeița florii de păr
Zgârcitul și cei trei calici
Zoreaua nestemată

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.