Găleata spartă - poveste scurtă chinezească cu tâlc - morală
Citește online povestea chinezească de citit pentru copii în română "Găleata spartă". Citește basmul chinezesc "Găleata spartă" în care este vorba despre un bătrân chinez ce își amenajase în spatele casei o grădină cu legume. Pentru că era secetă, bătrânul căra apă de la un izvor îndepărtat cu două găleți. Dar cum una din găleți era spartă, bătrânul ajungea cu ea goală pe jumătate. Văzând acest lucru, găleata s-a întristat și i-a spus omului s-o repare pentru a fi și ea perfectă ca cealaltă găleată.
Citește povestea chinezească "Găleata spartă"
La marginea unui sat trăia odată un chinez bătrân. Acesta își amenajase în spatele casei o frumoasă grădină cu legume. Dar cum zona era secetoasă, în fiecare zi, de dimineața până seara, bătrânul căra apă de la un izvor îndepărtat.
Apa era cărată cu două găleți puse pe umeri, numai că una din găleți era găurită. Așa că, până ajungea acasă, în găleata găurită mai rămânea apă doar pe jumătate.
Găleata găurită era tristă. Vroia să fie perfectă ca și cealaltă. După o îndelungată chibzuință îi zise bătrânului:
— Stăpâne, de ce nu mă repari, ca să fiu și eu la fel de folositoare ca și surata mea?
Bătrânul o întrebă la rândul lui:
— Ai observat straturile de flori care cresc pe marginea cărării pe care trecem în fiecare zi?
— Desigur!
— Și ți se par frumoase?
— Nemaipomenit de frumoase!
— Și cine crezi că le-a udat, ca să poate crește și înflori așa frumos? Tu le-ai udat! Cu ce mi-aș mai înfrumuseța casa dacă te-aș repara?
Găleata a înțeles că bătrânul a transformat defectul ei într-o calitate și toată tristețea ei se transformă în bucurie, știindu-se pe deplin folositoare.
Apa era cărată cu două găleți puse pe umeri, numai că una din găleți era găurită. Așa că, până ajungea acasă, în găleata găurită mai rămânea apă doar pe jumătate.
Găleata găurită era tristă. Vroia să fie perfectă ca și cealaltă. După o îndelungată chibzuință îi zise bătrânului:
— Stăpâne, de ce nu mă repari, ca să fiu și eu la fel de folositoare ca și surata mea?
Bătrânul o întrebă la rândul lui:
— Ai observat straturile de flori care cresc pe marginea cărării pe care trecem în fiecare zi?
— Desigur!
— Și ți se par frumoase?
— Nemaipomenit de frumoase!
— Și cine crezi că le-a udat, ca să poate crește și înflori așa frumos? Tu le-ai udat! Cu ce mi-aș mai înfrumuseța casa dacă te-aș repara?
Găleata a înțeles că bătrânul a transformat defectul ei într-o calitate și toată tristețea ei se transformă în bucurie, știindu-se pe deplin folositoare.
Sfârșit
