Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Cartea cu Apolodor - Gellu Naum
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze

​Un om nelecuit - poveste chinezească

​Citește basmul chinezesc "Un om nelecuit" în care este vorba despre un tânăr pe nume Lan Yu Dșu ce se trăgea dintr-o familie de cărturari și moștenise de la aceștia pasiunea pentru carte. El citea în continuu și nu se îngrijea de nimic altceva. Ajunsese la două zeci de ani și încă nu era însurat. El urma sfatul tatălui său, de a citi cât mai mult pentru că și bogățiile și nevasta și-o va găsi în cărți. Tatăl său muri și el pentru a supraviețui începu să vândă din ogorul părintesc. Ajunse și la vârsta de treizeci de ani și oamenii începuseră să râdă de el pentru că nu era însurat.


Citește povestea chinezească "Un om nelecuit"
          Lan Yu Dșu se trăgea dintr-o veche familie de cărturari, care din tată în fiu iubea mai mult cartea decât orice alt bun.
          Tatăl său fusese logofăt, trăise cumpătat și retras, însă investise toate economiile în cărți. Patima asta o moștenise Yu Dșu și, cum el își iubea foarte mult părintele, și-a însușit povața acestuia. El lipi acest îndemn pe un perete dinaintea mesei de lucru și așa, oricât de des voia, putea citi cuvintele:

          Ca să câștigi mari avuții,
          N-ai nevoie de mănoase câmpii,
          În carte sunt mii de orezării
          Pentru ce să mai dorești palate?
          Castele de aur cartea îți scoate.
          Nu te întrista de sărăcia ta; 
          În carte vei afla cai și trăsură.
          Fii fără teamă că pețitoarea 
          Nu-ți poartă grijă de o soție,
          O vei găsi în carte, o făptură
          Asemenea scumpetului jad.
          De vrei să le capeți pe toate,
          La lumina clară a ferestrei tale,
          Cufundă-te în carte!

          Yu Dșu se îngropă în cărțile sale și uită lumea din afară, chiar și rudele și prietenii. După moartea tatălui său, trăia într-o sărăcie lucie, dar și mai pătimaș studia cărțile lui. Deși citise mult, la douăzeci de ani era încă un tânăr novice, un înstrăinat, nedumerit în fața vieții, un om care în nevoia sa nu știa să câștige nimica. În adevăr, nu avea vreo altă dorință și dacă veneau rudele sau prietenii, îi primea oarecum stânjenit și, după ultimele salutări, se furișa din nou spre cărțile sale.
          Una după alta vindea câte o bucată de ogor părintesc, numai cărțile îi erau preasfinte. Totuși nu putu să treacă nici examenul pregătitor.
          Odată, în timp ce citea la fereastră, se iscă din senin o furtună care-i smulse cartea din mână și i-o duse afară în grădină. Alergând după ea, Yu Dșu căzu într-o groapă. Când vru să iasă afară, descoperi, acoperită de bălării, o oală cu orez care fusese de mulți ani îngropată acolo. Ce-i drept, orezul era de nemâncat, dar pentru Yu Dșu însemna întărirea îndemnului înscris pe perete.
          La câtăva vreme, căutând o carte sus de tot, pe dulapul său, găsi acolo un mic tron al lui Buddha. Îl dete spre vânzare unui giuvaergiu, care, cu toată părerea de rău a lui Yu Dșu, constată că tronul ar fi numai aurit și-l refuză. Yu Dșu se gândi și se socoti dacă cu asta ar putea face o bucurie cuiva și-l dărui unui înalt dregător, fost prieten al tatălui său, care, așa de bucuros de această cinste, îi trimise trei sute de bucăți de aur și doi cai. Acum Yu Dșu era cu totul încredințat că îndemnul scris pe perete se împlinea, chiar dacă norocul venea pe ocolite.
          El era un om curat, tot ce-i pământesc nu-l atingea, totuși din ce în ce dorea și el o ființă care să-l înțeleagă. De aceea și mai mult se adâncea în cărțile sale, firește cu tăcuta dorință că s-ar putea ca o frumoasă zână să răsară din paginile vreunei cărți. Oamenii începură a-l batjocori, că la treizeci de ani el încă nu avea o soție.
          Pe timpul acela se zicea că de pe cer pierise steaua numită „Țesătoarea” . Râzând batjocoritor, oamenii îi spuneau:
          — Caută odată Țesătoarea în cartea ta! Poate că astfel îți va fi răsplătită credința.
          — Doi ani trecură, Yu Dșu era de treizeci și doi de ani, dar era încă un copil mare, mereu cuprins de dorul după ceva tainic și nepătruns. Așa, într-o noapte, obosit peste măsură, răsfoia el al nouălea volum din cartea „Han”. Când zări în paginile ei imaginea unei gingașe fete, murmură tremurând:
          — Să fie oare această arătare împlinirea dorinței mele?
          — O privea uimit și acum nu i se mai păreau ochii fără viață; sprâncenele se ridicau, iar când întoarse pagina, sta scris pe dosul figurii: „Țesătoarea”.
          — Așadar, ea a venit, aceea pe care o dorise! Puse chipul ei pe masă, nu mai citi și uită de mâncare și somn.
          — Necontenit privea în ochii ei și în cele din urmă, ca și cum ar fi biruit puterea ochilor săi, chipul începu a prinde viață, o mică zână se desprinse din pagină și se așeză surâzând pe carte. Uluit de fericire, Yu Dșu nu mai vedea aproape nimic. Se înclină respectuos dinaintea micuței făpturi și până să-și vie în fire, ea se săltă de o șchioapă și încet-încet se apropie de omul uluit, care se înclină din nou. Abia acum văzu el cât era de frumoasă, fără îndoială cea mai frumoasă de când lumea și pământul. În cele din urmă își luă curajul de a-i grăi:
          — Ești oare o zână? De unde vii? Cine ești?
          — Ea răspunse surâzând:


          — Mă cheamă Yen Ju-Yu. Tu m-ai atras. Poate să treacă o mie de ani înainte de a mai găsi un om așa de neprihănit cum ești tu, care să creadă celor bătrâni, ca și tine.
          — Yu Dșu era ca într-un vis de fericire, căci frumoasa fată nu-l mai părăsi. Adesea Ju-Yu îl ruga să înceteze cu cititul, totuși puterea ei nu era așa grozavă ca a cărților. Chiar și mustrările ei, că alții și-au trecut examenele de primăvară și toamnă, nu foloseau deloc.
          — Citește mai puțin, e mai bine chiar și pentru examenul tău. Încetează cu cititul, altminteri trebuie să plec!
          — Scurt timp ocoli cărțile, apoi iarăși îi veniră în minte. Zăpăcit de atâta învățătură, într-o bună zi, Yu Dșu își puse cartea deoparte, ca să se bucure de ochii frumoasei sale. Dar nu o mai găsi nicăieri; ea pierise. Jalnic o striga pe nume. Niciun răspuns. Ce să facă? Luă volumul în care o zărise întâia dată și o găsi la locul ei. Dezmierdător și rugător o strigă el pe nume, totuși ochii ei rămaseră nemișcați. Cu lacrimi în ochi, Yu Dșu îngenunche. Atunci ea veni înspre dânsul și-i zise:
          — Dacă tu iubești cărțile mai mult decât pe mine și nu mă asculți, trebuie iar să plec și nu mă mai pot întoarce, ascultă-mă!
          — Și ca să-l vindece de patima lui, juca mereu cu dânsul șah. Yu Dșu o făcea de dragul ei, totuși fără bucurie. Cum rămânea singur, apuca pe ascuns cărțile lui. Într-o zi îl prinse pe neașteptate citind, cu toate că-și ascunse repede cartea. Fără vorbă, ea dispăru. Nenorocit și în spaima morții, luă iarăși cartea cu poza Țesătoarei, dar chipul ei nu mai era acolo. Zilele treceau. Jeluindu-se, răsfoia cartea. Cu totul pocăit striga:
          — Ju-Yu! Ju-Yu! Hai, vino! Vino! Te iubesc mai mult decât iubesc cărțile mele! Nu pot viețui fără tine! Întoarce-te încă o dată! De-acum te voi asculta numai pe tine!
          — Atunci ea apăru surâzătoare dinaintea lui. Jucară din nou șah. Yu Dșu era vesel că, în a treia zi, chiar câștigă două partide. După trei zile ea-l învăță să asculte muzică, și după cinci zile îl înlănțui așa de tare, că el nu se mai gândi deloc la cărțile sale. Când băgă de seamă progresele lui, fu foarte fericită.
          — Ju-Yu urzea mai departe firele spre a-l lecui de patima lui. Ei beau adesea împreună un păhăruț de vin, sporovăind veseli.
          — Într-o zi stăteau veseli la masă, când Yu Dșu privi la dalba lui zână deosebit de drăgăstos și deodată o întrebă:
          — Dar noi de ce nu avem niciun copil? Iubirea noastră e așa de mare, că nu pot să mi-o închipui mai mare și se zice că dacă un bărbat și o femeie se iubesc ca noi, vine și binecuvântarea unui copil.
          — Ea-i răspunse cu bunăvoință:
          — Dacă iubirea ta față de mine ți-este așa de mare, și această dorință va fi împlinită.
          — Și surâse în taină.
          — Când iubirii lor le-a fost dăruit un copil, bucuria lui Yu Dșu nu mai cunoscu margini. El povestea tuturor despre fericirea lor. Totuși, Ju-Yu îl dojenea cu blândețe să nu mai pomenească despre asta. El răspundea copilăros:
          — Așa de puțin se înțeleg oamenii unul cu altul, ca ei mereu să-și ascundă simțămintele?
          — Doi ani trăiră toți trei într-o armonie deplină. Totuși Ju-Yu simțea că, de la o vreme, Yu Dșu era cuprins din nou de patima de a petrece tot timpul cu cărțile. Cu inima grea ea-i zise:
          — E timpul să plec.
          — Ca un trăsnet îi căzură aceste cuvinte și, pierzându-și cumpătul, îi aminti de copilul lor.
          — Ju-Yu tăcu multă vreme, apoi zise:
          — Este un mijloc să mă reții. Jertfește toate cărțile tale, arde-le!
          — Yu Dșu clătină din cap, dar Ju-Yu continuă și mai stăruitor:
          — Știu că asta-i cea mai mare jertfă ce-mi poți aduce, dar fă-o! Alungă-ți patima, altminteri trebuie să plec. De trei ori am descătușat lanțurile mele, de trei ori am venit la tine. A patra oară sunt fără putere.
          — Yu Dșu auzea bine cuvintele ei, dar gândurile-i erau sub farmecul cărților.
          — Cu tristețe luă seama Ju-Yu că trecerea ce o avea pe lângă dânsul încetase. Pe tăcute, părăsi bărbat și copil.
          — Când Yu Dșu și-aminti de dânsa, dispăruse. El o chema, o striga. Niciun răspuns. A scos afară volumul în care odinioară îi găsise imaginea. Înfiorat răsfoia paginile, fără a mai da de ea. Atunci abia știu că era plecată pentru totdeauna de lângă el și fiul lor. Câteva zile, Yu Dșu rătăci cu gândul aiurea, apoi, în speranța că ea totuși își va afla drumul spre ei, jertfi cea mai mare parte din cărți. Dar Ju-Yu nu se mai întoarse.
          — Zdrobit de durere, suspinând, se aruncă la pământ lângă fiul său și se jelui:
          — Eu, nebunul, pentru ce nu mi-am putut înfrâna dragostea pătimașă pentru cărți? Pentru că trebuia să sacrific totul, ca să ajung în urmă la înțelepciune? Din vina mea pierdui pe mama ta prea de timpuriu, dar vreau să fiu statornic alăturea de tine. Niciodată să nu devii robul cărților, ca mine! Te povățuiesc cum să te poți jertfi la timpul cuvenit, fiindcă tu trebuie să înveți a iubi mai presus de orice oamenii! Trebuie să te plimbi fericit în lumina soarelui de aur! Trebuie să te bucuri de pădure și de flori și împreună să ne ridicăm ochii spre stele, ca s-o descoperim în strălucirea lor pe „Țesătoarea”, mama ta.

repovestită de Iulia Murnu
Povești nemuritoare nr. 25 (1983) și 31 (1997), Editura Ion Creangă, București

Unele tradiții asiatice văd steaua strălucitoare Vega ca fiind Țesătoarea - Prințesa care se căsătorește cu  Păstorul, steaua Altair.
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești chinezești

Arborele de ceai verde
„Așa este!”
Aupan și San-lu
Avandi istețul
Banditul și Cotonogeală
Barca de trestie
Bărbatul cel tont
Bătrânul grădinar și Zâna Florilor
Bățul cu cap de taur
Bâta răzbunării
Bivolul isteț
Boierul cu nasul lung
Bujorul de munte
Calul pierdut
Călugărul pedepsit
Călugărul și școlarul
Cântecul de dragoste
Ceaiul „Fântâna Dragonului”
Cel mai frumos bărbat
Cele două curcubeie
Cele două fete „urâte”
Cele douăsprezece luni
Cinci ouă tari
Cine are burta spartă?
Cocorii
Cocostârcul galben
Comoara
Copilul din lemn de scorțișoară
Corabia prețioasă
Coșul cu cicade
Crapul fermecat
Cum a fost furată vaca
Cum a fost pedepsită cumătră vulpe
Cum a făcut rost A-san de bunătăți pentru anul nou
Cum s-a sfădit pasărea cu peștele
Cum s-a tras cu arcul în lună
Curcubeul în cinci culori
Darul vulpii
De ce răsare soarele când cântă cocoșul
Doi frați și aurul
Domnul Dung-со și lupul
Două răspunsuri la o întrebare
Duhul fructului de ginkgo
Duhul scorpionului
Fata din tablou
Feciorul și fantoma
Femeia cea frumoasă
Femeia și maimuțele
Fetele din oglinzi
Floarea Țan Tzî
Frații Liu
Fricosul
Friptura lui Su Tungpo
Găleata spartă
Ghitara
Gluma proastă
Grădina zeiței de jad
Iepurele biruitor
Iepurele judecător
Iubitorul florilor
Izvorul tigrilor
Îmblânzirea apei de către Gun și Yu
Împăratul care călătorea prin munți
În căutarea soarelui
În orchestra imperială
Între cincizeci și o sută de pași
Înșelătorul pedepsit
Înțeleptul din O Me San
Judecata evantaielor
Lăcomia maimuței
Leac pentru nemurire
Legenda zilei îndrăgostiților din China
Locuința din gura tigrului
Lupul care nu mănâncă oi
Lupul, vulpea și iepurele
Maimuțele și castanele
Maimuțele și lăcustele
Maimuțele și lăcustele
Malî și fiul ei caută soarele
Mamă de vânzare
Marele zid Chinezesc
Mânzul
Melodia păsării Foenix
Metamorfoza
Mireasa de lut
Mireasa zeului stăpân al Râului Galben
Monumentul cu prunișor
Muntele de aramă
Muntele Zânei Cocorilor
Nandi
Negustorul și șarpele
Nu știe să frigă carnea…
Nurorile din oglinzi
O călătorie ciudată
Omul de piatră
Pasărea de aur și duhul pădurii
Pasărea Fericirii
Pasărea Foenix
Păstorul A Ni-gi
Păsările nevăzute
Penelul fermecat
Peștele cumetrei Sung
Phoenixul cu două capete
Piatra lui Hai Li-pu
Piatra lunii
Pisica și râsul
Pisica, tigrul și șoarecele
Plăcinta
Podul așteptării
Podul pisicii
Porcul alb
​Poveste fără sfârșit
​Povestea casei
Povestea despre Regele cerealelor și cele cinci cereale
Povestea izvorului roșu
Povestea Privighetorii
Povestea vânătorului
Praful de aur
Prefectul județului a desenat un tigru
Prima impresie
Prințesa și păstorul
Prostul lacom
Purtând măgarul pe umeri
Răspunsul potrivit
Răzbunarea iepurelui
Rândunica gureșă
Scoica și barza
Spintecătorul de dragoni
Spiritul vulpii
Sticluța de jad
Surorile gemene
Șase frați
Șiretenia câinelui
Șoarecele de munte și șoarecele de oraș
Șoricelul de aur
Tabloul cel din mătase țesut
Tabloul fermecat
Tabloul fermecat - altă versiune
Tânărul împărat și fata înțeleaptă
Templul din nori
Tigru care caută un maestru
Tigrul îngâmfat
Tigrul și broasca
Tigrul și vulpea
Tigrul și șopârla
Traista cu minuni
Trei frați
Trei-Tăișuri
Turta pictată
Un ajutor dat la timp
Un om nelecuit
Un schimb bun
Un tratament eficace
Unchiașul cu toba de aramă
Vasele Carului Mare
Vasul fermecat
Viteazul Balin
Voi muri cu numai două zile înainte de moartea dumneavoastră
Voinicul și tigrii
Vulpea și broasca țestoasă
Vulpea, maimuța, iepurele și calul
Vulturul și pustiul
Zeița care-și caută bărbatul
Zeița florii de păr
Zgârcitul și cei trei calici
Zoreaua nestemată

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.