Povești, povestiri și basme pentru copii
  • DESPRE SITE
  • CONFIDENȚIALITARE
  • CONTACT
  • Home
  • Autori
    • Publica-ti povestile
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
    • Povesti Crestine
    • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Ultimele
  • Povești pe țări
    • Povești rusești
    • Povesti vietnameze
    • Povesti indoneziene
    • Povesti indiene
    • Basme si Povesti Chinezesti
    • Basme si povesti japoneze
    • Povesti si Basme Turcesti
    • Basme si povesti engleze
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Fairy Tales
  • Rezumate povesti si basme
  • Audiobook-uri - Povesti si Basme in Format Audio
    • Povestea Porcului de Ion Creanga in format audio

​Negustorul și șarpele - poveste chinezească

Citește povestea chinezească în română "Negustorul și șarpele". Citește basmul chinezesc "Negustorul și șarpele" în care este vorba despre timpurile când nu existau piețe și oamenii cumpărau marfă de la un negustor pe nume Pîn. El era foarte bun la suflet și îi lăsa pe oameni să caute prin marfă chiar dacă nu cumpărau nimic. Într-o zi,  Pîn văzu niște copii care băteau un șarpe și aproape îl omorâseră. Omului i se făcu milă de șarpe și îl cumpără de la copii, apoi îl luă acasă și începu să-l hrănească. Trecură zece ani și șarpele se făcu mare cât lada în care îl căra mereu negustorul. Pîn abia mai căra lada în care era șarpele și într-o zi îl eliberă punându-l să promită că nu va ataca niciodată oameni. Trecură câțiva ani și în sat începu să se întâmple lucruri ciudate.


Citește povestea chinezească "Negustorul și șarpele"
​          La cincizeci de li spre apus de Datuncen se află un munte înalt, iar în el este o peșteră, pe care localnicii o numesc: „Peștera dragonului din Iașmo”. În peșteră se află un templu, iar în el se zărește statuia unui zeu într-un halat lung, cu o scurtă vătuită și cu pantofi în picioare. Pe umăr are o desagă, iar în față o tobă mică, așa cum au negustorii ambulanți, ca să cheme cumpărătorii.
          „Oare așa arată zeii la înfățișare?” se întreabă cel care vede statuia.
          Apoi află ce s-a întâmplat demult. Pe atunci, prin acele locuri nu erau piețe și femeile cumpărau ață, ace, sare, făină și alte mărfuri de la negustorul ambulant Pîn.
          Pîn era un om bun, nu vindea scump și nu se supăra când cumpărătorii scormoneau mult timp marfa și apoi plecau fără să cumpere ceva. Când sosea în sat, începea să bată toba, femeile și fetele îl înconjurau într-o clipă. Soțiile și fiicele țăranilor se bucurau totdeauna de venirea lui Pîn.
          Odată, când el ieșea dintr-o trecătoare, văzu un grup de copii, care înconjuraseră un șarpe mic și-l loveau unii cu bățul, alții cu piciorul.                     Șarpele se strânsese ghem și nu se mișca. Bătrânului negustor ambulant i se făcu milă și le spuse copiilor:
          — Nu chinuiți șarpele! Este tare mic și n-a făcut nimănui niciun rău. Nu-l omorâți degeaba!
          Dar copiii nu vrură să-l asculte. Atunci Pîn le spuse:
          — Haideți să facem așa: vindeți-mi mie șarpele și eu vă voi da bani cu care vă veți cumpăra un pepene verde. Vă învoiți?
          Copiii luară banii și fugiră, lăsându-i șarpele. Negustorul ambulant ridică o rămurică, o despică, apucă apoi cu ea șarpele și-l puse în lada în care purta marfa. Din ziua aceea, Pîn începu să hrănească șarpele și-l purta peste tot cu el.
          Nici nu simți cum au trecut zece ani și micul șarpe se făcuse acum șarpe mare, trupul lui era de grosimea unei cești și se lungise, așa că lada în care stătea nu mai putea fi închisă bine, aproape tot timpul avea capacul deschis.
          Pîn umbla ca și mai înainte prin sate, urca în munți, cobora în văi, dar acum îi era din ce în ce mai greu să poarte lada cu șarpele. Într-o zi, lăsă jos lada, o deschise și-i spuse șarpelui:
          — De acum înainte nu mai pot avea grijă de tine. Ai crescut mare și poți să te hrănești singur. Îți dau drumul, dar să nu te atingi niciodată de oameni. Promite-mi!
          Șarpele încuviință din cap.
          — Atunci du-te! îi spuse negustorul ambulant.
          Nici nu apucă să clipească, și șarpele ieși din ladă și repede, repede se făcu nevăzut.
          Au mai trecut câțiva ani. Și iată, în munți, deodată începu să se petreacă lucruri ciudate. Ziua, în amiaza mare dispăreau oamenii care mergeau în munți după vreascuri.


​          Atunci zece flăcăi tineri și voinici, înarmați cu secere, târnăcoape și lopeți, plecară în cercetare. Se întoarse numai unul, dar și acela fără încălțări, așa de tare fugise. Privirea lui era tulbure, nu putea să spună niciun cuvânt. Consătenii îl stropiră cu apă rece, și-i turnară în gură o fiertură, ca să-l pună pe picioare. Trecură câteva ore până се-și veni în fire și putu să le spună ce i se întâmplase:
          — Nici n-am trecut bine de jumătatea drumului, când în fața noastră a apărut un șarpe alb lung și, cât ai clipi, a înghițit nouă din cei zece care plecasem. Din fericire, eu, fiind iute de picior, am scăpat, altfel aș fi avut aceeași soartă.
          Țăranii, auzind povestea flăcăului, înghețară de spaimă. Și-au amintit atunci că demult, când încă erau copii, negustorul ambulant Pîn cumpărase de la ei, pentru câțiva bănuți, un șarpe mic alb. Oare nu-i acela șarpele monstru de acum, care mănâncă oameni? Cu siguranță că da. Bătrânul Pîn atrăsese așadar nenorocirea asupra oamenilor.
          Cuvintele țăranilor ajunseră până la urechile negustorului ambulant, care, fără să spună cuiva vreun cuvânt, porni în munți să caute șarpele. Trei zile umblă prin munți, dar nu dădu de șarpe. Se întoarse în sat, își rase părul din cap și se spălă.
          Luă cu el ceva de mâncare, își bătu ținte în tălpile încălțărilor și plecă iarăși în căutarea șarpelui, jurând să nu se întoarcă până nu-l va omorî.
          Urcă el pe munte și merse ce merse, dar nu întâlni șarpele. În a cincea zi, vârfurile țintelor de aramă din talpă luceau de parcă ar fi fost bobițe de aur, de-atâta ros; pantalonii și scurta vătuită, tot agățându-se de tufe și ghimpi, se făcuseră zdrențe; ochii, de atâta sforțare, i se înroșiseră; părul i se încâlcise. Pîn abia-abia își mai târa picioarele, dar tot timpul își șoptea: „Până când nu voi omorî șarpele, n-am dreptul să mor, până când nu voi omorî șarpele, n-am dreptul să mor”…
          Deodată auzi: „Sss-sss-sss”. Pîn se uită cu atenție în jur. La doi pași de el, în iarba deasă, stătea șarpele alb, cu capul ridicat.
          Câteva secunde se uită la om; recunoscându-și vechiul stăpân, șarpele își trase capul repede și se târî în altă parte. Pîn își încordă ultimele puteri și alergă după el. Din vale în vale, de pe o stâncă pe alta, sus-jos, înapoi și din nou înainte, șarpele fugea de fostul său stăpân.
          Soarele coborâse de mult dincolo de munți și luna își revărsa razele pe pământ, dar Pîn urmărea continuu monstrul.
          Iată însă că șarpele ajunse în cele din urmă lângă o peșteră mare și dispăru în ea. Pîn se duse după el. Umblă prin toate ascunzișurile peșterii și descoperi o crăpătură între două pietre. „Acolo o fi intrat șarpele”, își spuse Pîn în sinea lui și încercă s-o lărgească. Își zgârie rău mâinile, își rupse unghiile, dar crăpătura nu se mări. Ce să facă? Rămase mult timp pe gânduri. În sfârșit, strângând din dinți, își spuse hotărât: „Întrucât n-am reușit să omor șarpele, cu corpul meu voi astupa crăpătura asta, ca el să nu mai aibă pe unde ieși vreodată să atace oamenii”.
          Așa și făcu. De atunci, nimeni nu l-a mai întâlnit pe negustorul ambulant Pîn. Dar legenda despre el a trecut de la bunici la nepoți și amintirea despre curajosul negustor ambulant trăiește și azi printre oameni, de mulți, mulți ani.
          Iată de ce oamenii au ridicat în peștera dragonului din Iașmo un templu, în care au pus statuia lui Pîn.
          Și în fiecare an, țăranii din satele de munte din împrejurimi se adună în acest templu, ca printr-un cuvânt bun să amintească tuturor de negustorul Pîn, care și-a dat viața ca să-i salveze pe oameni de urgia șarpelui.

Povești nemuritoare nr. 38, Editura Ion Creangă, București, 1997
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești chinezești

Arborele de ceai verde
„Așa este!”
Aupan și San-lu
Avandi istețul
Banditul și Cotonogeală
Barca de trestie
Bărbatul cel tont
Bătrânul grădinar și Zâna Florilor
Bățul cu cap de taur
Bâta răzbunării
Bivolul isteț
Boierul cu nasul lung
Bujorul de munte
Calul pierdut
Călugărul pedepsit
Călugărul și școlarul
Cântecul de dragoste
Ceaiul „Fântâna Dragonului”
Cel mai frumos bărbat
Cele două curcubeie
Cele două fete „urâte”
Cele douăsprezece luni
Cinci ouă tari
Cine are burta spartă?
Cocorii
Cocostârcul galben
Comoara
Copilul din lemn de scorțișoară
Corabia prețioasă
Coșul cu cicade
Crapul fermecat
Cum a fost furată vaca
Cum a fost pedepsită cumătră vulpe
Cum a făcut rost A-san de bunătăți pentru anul nou
Cum s-a sfădit pasărea cu peștele
Cum s-a tras cu arcul în lună
Curcubeul în cinci culori
Darul vulpii
De ce răsare soarele când cântă cocoșul
Doi frați și aurul
Domnul Dung-со și lupul
Două răspunsuri la o întrebare
Duhul fructului de ginkgo
Duhul scorpionului
Fata din tablou
Feciorul și fantoma
Femeia cea frumoasă
Femeia și maimuțele
Fetele din oglinzi
Floarea Țan Tzî
Frații Liu
Fricosul
Friptura lui Su Tungpo
Găleata spartă
Ghitara
Gluma proastă
Grădina zeiței de jad
Iepurele biruitor
Iepurele judecător
Iubitorul florilor
Izvorul tigrilor
Îmblânzirea apei de către Gun și Yu
Împăratul care călătorea prin munți
În căutarea soarelui
În orchestra imperială
Între cincizeci și o sută de pași
Înșelătorul pedepsit
Înțeleptul din O Me San
Judecata evantaielor
Lăcomia maimuței
Leac pentru nemurire
Legenda zilei îndrăgostiților din China
Locuința din gura tigrului
Lupul care nu mănâncă oi
Lupul, vulpea și iepurele
Maimuțele și castanele
Maimuțele și lăcustele
Maimuțele și lăcustele
Malî și fiul ei caută soarele
Mamă de vânzare
Marele zid Chinezesc
Mânzul
Melodia păsării Foenix
Metamorfoza
Mireasa de lut
Mireasa zeului stăpân al Râului Galben
Monumentul cu prunișor
Muntele de aramă
Muntele Zânei Cocorilor
Nandi
Negustorul și șarpele
Nu știe să frigă carnea…
Nurorile din oglinzi
O călătorie ciudată
Omul de piatră
Pasărea de aur și duhul pădurii
Pasărea Fericirii
Pasărea Foenix
Păstorul A Ni-gi
Păsările nevăzute
Penelul fermecat
Peștele cumetrei Sung
Phoenixul cu două capete
Piatra lui Hai Li-pu
Piatra lunii
Pisica și râsul
Pisica, tigrul și șoarecele
Plăcinta
Podul așteptării
Podul pisicii
Porcul alb
​Poveste fără sfârșit
​Povestea casei
Povestea despre Regele cerealelor și cele cinci cereale
Povestea izvorului roșu
Povestea Privighetorii
Povestea vânătorului
Praful de aur
Prefectul județului a desenat un tigru
Prima impresie
Prințesa și păstorul
Prostul lacom
Purtând măgarul pe umeri
Răspunsul potrivit
Răzbunarea iepurelui
Rândunica gureșă
Scoica și barza
Spintecătorul de dragoni
Spiritul vulpii
Sticluța de jad
Surorile gemene
Șase frați
Șiretenia câinelui
Șoarecele de munte și șoarecele de oraș
Șoricelul de aur
Tabloul cel din mătase țesut
Tabloul fermecat
Tabloul fermecat - altă versiune
Tânărul împărat și fata înțeleaptă
Templul din nori
Tigru care caută un maestru
Tigrul îngâmfat
Tigrul și broasca
Tigrul și vulpea
Tigrul și șopârla
Traista cu minuni
Trei frați
Trei-Tăișuri
Turta pictată
Un ajutor dat la timp
Un om nelecuit
Un schimb bun
Un tratament eficace
Unchiașul cu toba de aramă
Vasele Carului Mare
Vasul fermecat
Viteazul Balin
Voi muri cu numai două zile înainte de moartea dumneavoastră
Voinicul și tigrii
Vulpea și broasca țestoasă
Vulpea, maimuța, iepurele și calul
Vulturul și pustiul
Zeița care-și caută bărbatul
Zeița florii de păr
Zgârcitul și cei trei calici
Zoreaua nestemată

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.