Răzbunarea iepurelui - două povești scurte chinezești cu același nume
Citește povestea chinezească în română "Răzbunarea iepurelui" în care este vorba despre un leu ;i un iepure care odată demult era vecini. Dar leul era un îngâmfat, lăudăros și îl supăra pe iepure. Iepurele nu a mai putut înghiți atâta mojicie și a plănuit să se răzbune pe leu. I-a spus că undeva este un alt animal ca el care se laudă că nu este altul mai puternic ca el și că dacă vreun alt animal are curajul să spună altfel, să vină la el să-și măsoare puterile. Când a auzit leul, i-a cerut iepurelui să-l ducă la acel animal ca să-și măsoare puterile. Au plecat împreună și iepurele șiret, l-a dus pe leu la o fântână și l-a pus să se uite în ea pentru a-și vedea rivalul.
Citește prima poveste chinezească "Răzbunarea iepurelui"
Odinioară iepurele și leul trăiau laolaltă. Cu toate că erau vecini, leul era foarte îngâmfat și tot timpul se lăuda că este puternic, disprețuia pe iepure, îl ocăra adesea și îl speria. Iepurele nu-l mai putea înghiți și atunci s-a gândit să se răzbune, zicându-i:
— Am întâlnit undeva un animal la fel ca tine, care mi-a spus: „Dacă este vreun animal mai curajos ca mine, cheamă-l să vină să ne luăm la întrecere, și dacă nu îndrăznește, atunci să mi se supună și să mă slujească”.
Aceste vorbe ar fi supărat pe oricine. Leul l-a întrebat pe iepure:
— Nu i-ai vorbit despre mine?
Iepurele i-a răspuns:
— Dacă nu-i pomeneam despre tine era mai bine. Mi-a vorbit de sus, a spus multe vorbe urâte și printre altele că nu te-ar lua nici ca slujitor.
Leul s-a înfuriat și-a întrebat în grabă:
— Unde-l găsesc?
Iepurele l-a dus pe leu dincolo de munte, apoi i-a arătat o fântână adâncă și i-a zis:
— Acolo este.
Leul a mers la fântână, s-a uitat mânios înăuntru și deodată a văzut că dușmanul seamănă leit cu el, are ochii holbați de furie. Leul a urlat o dată și dușmanul a urlat asemenea. Leului, de mânie, i s-a ridicat părul măciucă și dușmanului la fel. Leul își rânjea colții, cu labele îl amenința pe dușman, iar celălalt îl maimuțărea.
Nemaiputându-și stăpâni mânia, leul s-a săltat o dată și a sărit cu toată puterea în fântână.
Și astfel îngâmfatul a căzut în fântână și s-a înecat.
repovestire de Li Iu-Giu și Olga Stratulat
Povești nemuritoare nr. 8, Editura Ion Creangă, București, 1974
— Am întâlnit undeva un animal la fel ca tine, care mi-a spus: „Dacă este vreun animal mai curajos ca mine, cheamă-l să vină să ne luăm la întrecere, și dacă nu îndrăznește, atunci să mi se supună și să mă slujească”.
Aceste vorbe ar fi supărat pe oricine. Leul l-a întrebat pe iepure:
— Nu i-ai vorbit despre mine?
Iepurele i-a răspuns:
— Dacă nu-i pomeneam despre tine era mai bine. Mi-a vorbit de sus, a spus multe vorbe urâte și printre altele că nu te-ar lua nici ca slujitor.
Leul s-a înfuriat și-a întrebat în grabă:
— Unde-l găsesc?
Iepurele l-a dus pe leu dincolo de munte, apoi i-a arătat o fântână adâncă și i-a zis:
— Acolo este.
Leul a mers la fântână, s-a uitat mânios înăuntru și deodată a văzut că dușmanul seamănă leit cu el, are ochii holbați de furie. Leul a urlat o dată și dușmanul a urlat asemenea. Leului, de mânie, i s-a ridicat părul măciucă și dușmanului la fel. Leul își rânjea colții, cu labele îl amenința pe dușman, iar celălalt îl maimuțărea.
Nemaiputându-și stăpâni mânia, leul s-a săltat o dată și a sărit cu toată puterea în fântână.
Și astfel îngâmfatul a căzut în fântână și s-a înecat.
repovestire de Li Iu-Giu și Olga Stratulat
Povești nemuritoare nr. 8, Editura Ion Creangă, București, 1974
Sfârșit
Citește a doua poveste chinezească "Răzbunarea iepurelui"
Se povestește că trăiau odată, într-o pădure, un iepuraș și un leu care erau vecini. Leul era însă tare încrezut și se lăuda tot mereu cât este el de puternic, iar pe iepuraș nu putea să-l sufere; mereu îl jignea și îl băga în sperieți.
Chiar că iepurașul nu mai putea să îndure o astfel de viață și își puse în gând, pe bună dreptate, să se răzbune pe leu.
Astfel că, într-o bună zi, se duse la vecinul său leul și îi grăi astfel:
— Vai, onoratul meu frate mai mare, ce întâmplare, închipuiți-vă! Tocmai m-am întâlnit cu cineva care seamănă aidoma cu domnia-voastră și care mi-a vorbit în felul următor: „Hei, tu, iepurașule, există cineva care îndrăznește să se măsoare cu mine? Dacă există, cheamă-l să vină numaidecât să-și măsoare puterile cu mine. Dacă nu îndrăznește nimeni, atunci trebuie să vă supuneți cu toții mie și să-mi dați ascultare! Sunteți toți niște neisprăviți, buni de dispreț și a căror viață nu face nici doi bani!”
— Nu i-ai vorbit despre mine? întrebă leul înfuriat la culme.
— Cum să nu, dar era mai bine să nu-i fi spus nimic! De cum i-am povestit despre domnia-voastră, a pufnit disprețuitor și a început să înșire o mulțime de vorbe urâte. Și, pe lângă toate acestea, ce credeți că a putut să spună?! A spus că, dacă vă supuneți lui, nu vă mai cere nimic altceva.
— Unde este? Spune-mi de îndată unde se află individul ăla? răcni leul turbat de furie.
Atunci iepurașul îl duse pe leu la poalele dealului și îi arătă de departe o fântână tare adâncă, spunându-i:
— Este acolo înăuntru.
Leul alergă la fântână înfuriat și aruncă o privire spre adânc. Într-adevăr, acolo era un dușman aidoma lui, care se holba și el înfuriat.
Leul răcni la el o dată; dușmanul, și el răcni o dată la leu. În culmea turbării, leul își zbârli coama; dușmanul din fântână își zbârli și el coama. Leul își scoase ghearele și își rânji colții, ca să-l înspăimânte pe dușman; acela, își scoase și el ghearele și își rânji colții, ca să-l înspăimânte pe leu.
Aflându-se în culmea furiei, leul își încordă labele și întreg trupul și se azvârli cu toată puterea în fântână, ca să-l nimicească pe „vrăjmașul” său.
Și, astfel, datorită istețimii iepurașului, leul cel încrezut și rău pieri înecându-se în fântână.
Poveste repovestită de Vaida-Hu Munhuan și Cristina I. Meiță
Chiar că iepurașul nu mai putea să îndure o astfel de viață și își puse în gând, pe bună dreptate, să se răzbune pe leu.
Astfel că, într-o bună zi, se duse la vecinul său leul și îi grăi astfel:
— Vai, onoratul meu frate mai mare, ce întâmplare, închipuiți-vă! Tocmai m-am întâlnit cu cineva care seamănă aidoma cu domnia-voastră și care mi-a vorbit în felul următor: „Hei, tu, iepurașule, există cineva care îndrăznește să se măsoare cu mine? Dacă există, cheamă-l să vină numaidecât să-și măsoare puterile cu mine. Dacă nu îndrăznește nimeni, atunci trebuie să vă supuneți cu toții mie și să-mi dați ascultare! Sunteți toți niște neisprăviți, buni de dispreț și a căror viață nu face nici doi bani!”
— Nu i-ai vorbit despre mine? întrebă leul înfuriat la culme.
— Cum să nu, dar era mai bine să nu-i fi spus nimic! De cum i-am povestit despre domnia-voastră, a pufnit disprețuitor și a început să înșire o mulțime de vorbe urâte. Și, pe lângă toate acestea, ce credeți că a putut să spună?! A spus că, dacă vă supuneți lui, nu vă mai cere nimic altceva.
— Unde este? Spune-mi de îndată unde se află individul ăla? răcni leul turbat de furie.
Atunci iepurașul îl duse pe leu la poalele dealului și îi arătă de departe o fântână tare adâncă, spunându-i:
— Este acolo înăuntru.
Leul alergă la fântână înfuriat și aruncă o privire spre adânc. Într-adevăr, acolo era un dușman aidoma lui, care se holba și el înfuriat.
Leul răcni la el o dată; dușmanul, și el răcni o dată la leu. În culmea turbării, leul își zbârli coama; dușmanul din fântână își zbârli și el coama. Leul își scoase ghearele și își rânji colții, ca să-l înspăimânte pe dușman; acela, își scoase și el ghearele și își rânji colții, ca să-l înspăimânte pe leu.
Aflându-se în culmea furiei, leul își încordă labele și întreg trupul și se azvârli cu toată puterea în fântână, ca să-l nimicească pe „vrăjmașul” său.
Și, astfel, datorită istețimii iepurașului, leul cel încrezut și rău pieri înecându-se în fântână.
Poveste repovestită de Vaida-Hu Munhuan și Cristina I. Meiță
Sfârșit
