Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories
  • Basme si povesti engleze

​Phoenixul cu două capete - poveste chinezească

​Citește basmul chinezesc "Phoenixul cu două capete" în care este vorba despre doi tineri ce erau foarte buni prieteni. Ei s-au hotărât să trăiască împreună și să facă toate lucrurile în doi. După o vreme, unul dintre ei s-a îmbolnăvit și a murit, iar de îndurerare și supărate, celălalt a murit și el la scurt timp. După moarte, cei doi s-au transformat într-o pasăre pasăre Phoenix cu două capete, care avea patru picioare, patru aripi, dar un singur, trup. Astfel ei au rămas împreună și după moare. Într-o zi, un vânător zări pasărea în pădure și de milă nu trase cu arma, însă povesti în sat și până la urmă vorba ajunse și la împărat. Acesta dădu ordin să fie prinsă pasărea și să fie adusă la palat.


Citește povestea chinezească "Phoenixul cu două capete"
​          Odată, trăiau doi tineri. Cum erau de-o seamă și buni prieteni, se hotărâseră să-și trăiască viața împreună, să muncească laolaltă și să împartă tot ce aveau pe din două. Dacă vreo împrejurare îi despărțea, își duceau dorul și abia așteptau să se revadă. Dar după o vreme, unul dintre ei s-a îmbolnăvit și a murit. Celălalt a fost atât de îndurerat, încât a căzut la pat și în scurtă vreme a murit și el. După moarte, cei doi prieteni s-au transformat într-o pasăre Phoenix  cu două capete, care avea patru picioare, patru aripi, dar un singur, trup. Astfel prietenia lor nedespărțită a continuat și oriunde se duceau erau împreună. Cât era ziulica de mare umblau prin pădure și ciuguleau semințe și fructe.
          Un vânător, umblând el prin pădure, a zărit Phoenixul cu două capete, care tocmai ciugulea niște fructe într-un pom și a observat cum unul din capete, după ce găsea fructe coapte, nu le mânca de unul singur, ci lăsa și pentru celălalt. Văzând că țin așa de mult unul la altul nu s-a mai îndurat să împuște această pasăre ciudată.
          Când s-a întors acasă, a povestit la toată lumea cele văzute și astfel povestea Phoenixului cu două capete s-a răspândit până departe. Așa se face că până la urmă a aflat și împăratul, care a trimis un maestru de vânătoare în pădure să prindă Phoenixul.
          După ce a umblat zile în șir prin pădure, în sfârșit, într-o dimineață a descoperit Phoenixul cu două capete tocmai când ciugulea fructe.
          A ridicat pușca și a ochit, însă când era gata să tragă, Phoenixul cu două capete a zburat pe alt pom. Demnitarul curții a ochit din nou, dar pasărea a zburat iar. Povestea s-a repetat de câteva ori și maestrul de vânătoare nu mai știa ce să facă. Când s-a înnoptat, nemaiavând încotro, resemnat și abătut, a pornit-o spre casă, cu pușca pe umăr. Pe drum, tot frământându-se ce să facă, până la urmă i-a venit o idee. S-a apucat să împletească lațuri multe și înainte de a se lumina de ziuă a pornit-o spre pădure și a pus lațurile pe crengile pomilor cu fructe. Abia s-a crăpat de ziuă și într-adevăr Phoenixul cu două capete a venit după hrană.
          Dar vai! Piciorul i-a fost prins într-un laț și n-a mai putut să zboare.
          Curteanul a luat Phoenixul și l-a dus împăratului, care a dat ordin să fie pus într-o colivie aurită și să i se dea apă îndulcită și cele mai alese fructe și semințe.
          Și așa, chiar și acum, când Phoenixul era ținut în colivie, cele două capete se iubeau ca și mai înainte. Când mâncau - mâncau împreună, când beau, beau împreună.
          Împăratul, văzând cât se iubesc, a început să le pizmuiască tot mai mult și s-a gândit să le despartă, să fie doi phönicși. De aceea dădea numai unui cap de mâncare, lăsându-l pe celălalt nehrănit. Cel căruia i se dădea să mănânce, văzând că celălalt nu mănâncă, nu mânca nici el nimic, cu toate că era silit în fel și chip.
          Atunci împăratul s-a mâniat că Phoenixul nu-l ascultă și a pus să se bată gongul pentru adunarea curtenilor.
          Când s-au strâns toți curtenii la palat, împăratul grăi:
          — Care dintre voi va putea să despartă cele două capete ale acestui Phoenix, încât să se transforme în doi phönicși, acela va primi jumătate din împărăție.


Atunci un curtean, a pășit înainte și a spus:
— Dacă Maria ta se va ține de cuvânt eu sunt gata să încerc, însă trebuie să-mi îngăduiți să iau Phoenixul acasă și într-o lună, fără îndoială, voi putea îndeplini dorința Luminăției tale.
Împăratul i-a dat îngăduința și a făgăduit că-l va răsplăti pe curtean așa cum spusese.
Curteanul, cum a ajuns acasă, a pus colivia sub streașină și a început să hrănească cu multă grijă Phoenixul. Toată ziua stătea lângă colivie și urmărea cum ciugulesc cele două capete, gândindu-se mereu cum să facă să le despartă și să dobândească jumătate din împărăție.
Observându-le cu atenție zile de-a rândul, a descoperit că uneori cele două capete se întorceau în direcții opuse, și s-a gândit să folosească acest prilej pentru ca să-i despartă.
A doua zi, cum a văzut că cele două capete se întorc, depărtându-se unul de altul, s-a dus imediat spre unul din capete și i-a șoptit încetișor: „Șu, șu, șu”. Apoi repede a intrat în casă. Celălalt cap când s-a întors a întrebat:
— Ce ți-a spus curteanul?
Capul căruia îi șoptise curteanul a răspuns: „A spus ceva ce nici eu nu știu”.
Și a doua zi, și a treia zi, curteanul de îndată ce vedea că cele două capete ale Phoenixului se întorc se apropia de capul cu care vorbise prima dată și-i șoptea la ureche:
„Șu, șu, șu!” Și imediat intra în casă.
Celălalt cap se întorcea mereu și întreba: „Ce ți-a spus curteanul? Spune-mi să știu și eu”.
Cel care auzise șoaptele curteanului nu știa ce să-i spună, căci nu înțelegea nici el nimic, și de aceea răspundea:
„A spus ceva ce nici eu nu știu”.
Până la urmă prietenul său drag, plin de îndoială, i-a răspuns:
„Sunt sigur că vrea să mă ucidă! De ce nu ești sincer cu mine?”
În zilele următoare curteanul s-a purtat la fel. Capul căruia curteanul nu-i vorbea întreba întruna:
„Ce ți-a spus curteanul?”
Însă răspunsul pe care putea să-l dea prietenul său era același:
„A spus ceva ce nici eu nu știu!”
Au continuat așa multe zile la rând și cel ce n-auzea șoaptele curteanului își pierdea din ce în ce mai mult încrederea în prietenul său drag și a început să se certe cu el din ce în ce mai mult.
În cele din urmă, s-au certat rău de tot, s-au smucit din toate puterile și partea de mijloc care-i unea s-a desfăcut. Phoenixul cu două capete s-a transformat în doi phönicși. Curteanul, văzând că a izbutit să-i despartă, nebun de bucurie, a alergat la palat, să-i spună împăratului și să-i ceară ca răsplată jumătate din împărăție.
Dar împăratul, se vede, nu era dornic să se țină de cuvânt și i-a spus doar atât:
„Nu trebuia să te grăbești”
A mai încercat de atunci curteanul să-i amintească împăratului de făgăduială, dar acesta schimba vorba și până la urmă nu s-a ales cu nimic.

repovestită de Li-Yu-Giu
Povești nemuritoare nr. 28, Editura Ion Creangă, București, 1988

  Pasărea Phoenix (grecescul Φοῖνιξ, phoínix, uneori Phönix) este o pasăre mitică longevivă, care posedă proprietatea de autoincendiere periodică și regenerarea din propria cenușă. Alte surse presupun de asemenea că pasărea moare și se descompune înainte de a renaște. Este considerată a fi o pasăre oraculară.
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești chinezești

Arborele de ceai verde
„Așa este!”
Aupan și San-lu
Avandi istețul
Banditul și Cotonogeală
Barca de trestie
Bărbatul cel tont
Bătrânul grădinar și Zâna Florilor
Bățul cu cap de taur
Bâta răzbunării
Bivolul isteț
Boierul cu nasul lung
Bujorul de munte
Calul pierdut
Călugărul pedepsit
Călugărul și școlarul
Cântecul de dragoste
Ceaiul „Fântâna Dragonului”
Cel mai frumos bărbat
Cele două curcubeie
Cele două fete „urâte”
Cele douăsprezece luni
Cinci ouă tari
Cine are burta spartă?
Cocorii
Cocostârcul galben
Comoara
Copilul din lemn de scorțișoară
Corabia prețioasă
Coșul cu cicade
Crapul fermecat
Cum a fost furată vaca
Cum a fost pedepsită cumătră vulpe
Cum a făcut rost A-san de bunătăți pentru anul nou
Cum s-a sfădit pasărea cu peștele
Cum s-a tras cu arcul în lună
Curcubeul în cinci culori
Darul vulpii
De ce răsare soarele când cântă cocoșul
Doi frați și aurul
Domnul Dung-со și lupul
Două răspunsuri la o întrebare
Duhul fructului de ginkgo
Duhul scorpionului
Fata din tablou
Feciorul și fantoma
Femeia cea frumoasă
Femeia și maimuțele
Fetele din oglinzi
Floarea Țan Tzî
Frații Liu
Fricosul
Friptura lui Su Tungpo
Găleata spartă
Ghitara
Gluma proastă
Grădina zeiței de jad
Iepurele biruitor
Iepurele judecător
Iubitorul florilor
Izvorul tigrilor
Îmblânzirea apei de către Gun și Yu
Împăratul care călătorea prin munți
În căutarea soarelui
În orchestra imperială
Între cincizeci și o sută de pași
Înșelătorul pedepsit
Înțeleptul din O Me San
Judecata evantaielor
Lăcomia maimuței
Leac pentru nemurire
Legenda zilei îndrăgostiților din China
Locuința din gura tigrului
Lupul care nu mănâncă oi
Lupul, vulpea și iepurele
Maimuțele și castanele
Maimuțele și lăcustele
Maimuțele și lăcustele
Malî și fiul ei caută soarele
Mamă de vânzare
Marele zid Chinezesc
Mânzul
Melodia păsării Foenix
Metamorfoza
Mireasa de lut
Mireasa zeului stăpân al Râului Galben
Monumentul cu prunișor
Muntele de aramă
Muntele Zânei Cocorilor
Nandi
Negustorul și șarpele
Nu știe să frigă carnea…
Nurorile din oglinzi
O călătorie ciudată
Omul de piatră
Pasărea de aur și duhul pădurii
Pasărea Fericirii
Pasărea Foenix
Păstorul A Ni-gi
Păsările nevăzute
Penelul fermecat
Peștele cumetrei Sung
Phoenixul cu două capete
Piatra lui Hai Li-pu
Piatra lunii
Pisica și râsul
Pisica, tigrul și șoarecele
Plăcinta
Podul așteptării
Podul pisicii
Porcul alb
​Poveste fără sfârșit
​Povestea casei
Povestea despre Regele cerealelor și cele cinci cereale
Povestea izvorului roșu
Povestea Privighetorii
Povestea vânătorului
Praful de aur
Prefectul județului a desenat un tigru
Prima impresie
Prințesa și păstorul
Prostul lacom
Purtând măgarul pe umeri
Răspunsul potrivit
Răzbunarea iepurelui
Rândunica gureșă
Scoica și barza
Spintecătorul de dragoni
Spiritul vulpii
Sticluța de jad
Surorile gemene
Șase frați
Șiretenia câinelui
Șoarecele de munte și șoarecele de oraș
Șoricelul de aur
Tabloul cel din mătase țesut
Tabloul fermecat
Tabloul fermecat - altă versiune
Tânărul împărat și fata înțeleaptă
Templul din nori
Tigru care caută un maestru
Tigrul îngâmfat
Tigrul și broasca
Tigrul și vulpea
Tigrul și șopârla
Traista cu minuni
Trei frați
Trei-Tăișuri
Turta pictată
Un ajutor dat la timp
Un om nelecuit
Un schimb bun
Un tratament eficace
Unchiașul cu toba de aramă
Vasele Carului Mare
Vasul fermecat
Viteazul Balin
Voi muri cu numai două zile înainte de moartea dumneavoastră
Voinicul și tigrii
Vulpea și broasca țestoasă
Vulpea, maimuța, iepurele și calul
Vulturul și pustiul
Zeița care-și caută bărbatul
Zeița florii de păr
Zgârcitul și cei trei calici
Zoreaua nestemată

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.