Trei frați - poveste scurtă chinezească
Citește basmul chinezesc în română "Trei frați" în care este vorba despre trei frați chinezi ce locuiau într-o casă în fața căreia era un copac foarte mare de santal. Capacul era găunos la mijloc și prin el mișunau furnicile. Arsese la jumătate și stătea să cadă. Într-o zi, pe lângă copac a trecut fratele cel mare, s-a uitat la el și s-a gândit că copacul va cădea, dar s-a gândit că vor rezolva problema frații săi mai mici. A trecut apoi și fratele mijlociu, și de asemenea, și el s-a gândit că frații lui vor rezolva problema. Când a trecut cel mic, același lucru l-a gândit și el. Seara s-a stârnit o furtună mare care a făcut copacul să se frângă și să cadă peste casă, lăsându-i pe cei trei frați uzi din cap până în picioare și fără acoperiș deasupra capului.
Citește povestea chinezească "Trei frați"
Într-o casă stăteau trei frați. În fața casei creștea un copac de santal, înalt de treizeci de metri, gata-gata să se prăbușească. Trunchiul copacului era găunos. Înăuntrul lui mișunau furnici albe. Rădăcina copacului arsese până la jumătate și se îngălbenise.
Fratele cel mare a trecut pe lângă copac și după ce i-a aruncat o privire a zis: „Acest copac mare în curând se va prăbuși, va distruge casa noastră și ne va omorî! Las' că frații mei vor face cum e bine”.
Și a plecat.
Cel mijlociu a trecut pe lângă copac și, după ce i-a aruncat o privire, a zis: „Acest copac în curând se va prăbuși, va distruge casa noastră și ne va omorî! Las' că fratele cel mare și cel mic vor ști ce să facă!”
Și a plecat și el.
Mezinul, trecând pe lângă copac ca și ceilalți, și-a zis în sinea lui: „Las' că frații mei mai mari vor face ce vor crede de cuviință!”
Și și-a văzut de drum.
Zilele se scurgeau una după alta. Într-o seară friguroasă se stârni furtuna, se auzi un trosnet și copacul se prăbuși. Casa se făcu țăndări.
Cei trei frați, tremurând din toate mădularele, scăpară cu viață, dar cu hainele ude leoarcă, cu fețele pământii, cu casa distrusă, uitându-se unul la altul. Înțeleseră acum, dar era prea târziu…
repovestire de Li Iu-Giu și Olga Stratulat
Povești nemuritoare nr. 8, Editura Ion Creangă, București, 1974
Fratele cel mare a trecut pe lângă copac și după ce i-a aruncat o privire a zis: „Acest copac mare în curând se va prăbuși, va distruge casa noastră și ne va omorî! Las' că frații mei vor face cum e bine”.
Și a plecat.
Cel mijlociu a trecut pe lângă copac și, după ce i-a aruncat o privire, a zis: „Acest copac în curând se va prăbuși, va distruge casa noastră și ne va omorî! Las' că fratele cel mare și cel mic vor ști ce să facă!”
Și a plecat și el.
Mezinul, trecând pe lângă copac ca și ceilalți, și-a zis în sinea lui: „Las' că frații mei mai mari vor face ce vor crede de cuviință!”
Și și-a văzut de drum.
Zilele se scurgeau una după alta. Într-o seară friguroasă se stârni furtuna, se auzi un trosnet și copacul se prăbuși. Casa se făcu țăndări.
Cei trei frați, tremurând din toate mădularele, scăpară cu viață, dar cu hainele ude leoarcă, cu fețele pământii, cu casa distrusă, uitându-se unul la altul. Înțeleseră acum, dar era prea târziu…
repovestire de Li Iu-Giu și Olga Stratulat
Povești nemuritoare nr. 8, Editura Ion Creangă, București, 1974
Sfârșit
