Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories

​Prințesa și păstorul - poveste chinezească

​Citește povestea chinezească "Prințesa și păstorul" în care este vorba despre un păstor ce cânta foarte frumos din fluier. Cântecul lui este auzit de o prințesă ce se plimba prin grădină și a rămas fermecată de melodie. Prințesa a trimis o slujnică să-l caute pe cel care cântă și i-a dat poruncă să-l aducă la palat. Ea l-a îmbrăcat în haine alese de semăna acum cu un prinț și nu cu un păstor și l-a dus în camera ei. Împăratul a simțit că este ceva ciudat cu singura lui fiică și a pus pe cineva s-o urmărească. Când a aflat ce se petrece, împăratul a dat poruncă să fie prins păstorul și să fie aruncat în mare.  Prințesa a început să plângă când l-a văzut legat, dar păstorul i-a spus să nu mai fie tristă pentru că se va întoarce la ea călare pe un cal înaripat.


Citește povestea chinezească "Prințesa și păstorul"
          Trăia odată un păstor care zicea așa de frumos din fluier, că i se dusese vestea peste mări și țări.
          Tot pe atunci trăia și o prințesă frumoasă ca cioplită în marmură albă.
          Într-o zi, plimbându-se prin grădina palatului, prințesa a auzit un viers încântător, care a pironit-o locului. Era fluierul păstorului. Prințesa și-a chemat îndată slujnica și i-a spus:
          — Ascultă viersul ăsta fermecat; du-te de iscodește și vezi cine cântă.
          La înapoiere, slujnica i-a spus prințesei:
          — Nu e niciun viers fermecat, cântă un păstor din fluier.
          Stând ele așa de vorbă, s-a auzit iarăși melodia fermecată. Atunci prințesa a trimis slujnica să-l caute și să-l aducă pe păstor.
          Slujnica a plecat îndată și i-a spus păstorului că are poruncă să-l ducă în fața prințesei.
          Păstorul, ascultând porunca, s-a înfățișat îndată la palat. Bucuroasă, prințesa l-a poftit în casă, l-a împodobit cu veșminte scumpe, încât semăna cu un adevărat prinț și l-a oprit la palat fără știrea tatălui.
          După o vreme, împăratului i s-a părut ceva ciudat la singura lui fiică și a dat poruncă unui slujbaș s-o urmărească. Acestuia nu i-a fost greu să bage de seamă ce se întâmplă și i-a dus vestea împăratului cum că în camera prințesei se află un păstor în straie de prinț, nu se știe de unde venit. Auzind, împăratul s-a speriat foarte tare și a poruncit ca, în aceeași seară chiar, păstorul să fie legat și aruncat în mare. Cine ar fi putut să se împotrivească poruncilor împăratului! Păstorul a fost legat fedeleș, când a venit prințesa plângând.
          Gata să fie dus, păstorul i-a spus acesteia:
          — Nu fi tristă, prințesă, la anul, în cea de-a treia lună, voi sosi pe un cal înaripat să te iau cu mine!
          Dar nici n-a apucat să-și termine vorba, că a fost smuls de lângă prințesă. El însă nu s-a pierdut cu firea și și-a amintit că atunci când prințesa l-a împodobit cu veșmintele alese, parcă i-a strecurat ceva în buzunar și i-a spus că atunci când va fi în pericol să se folosească de acel lucru. Și a început să se zbată până și-a eliberat o mână și a scos din buzunar un galben de aur. S-a gândit ce s-a gândit, apoi a dat aurul ostașilor care-l duceau, zicându-le:
          — Mie nu-mi mai este de niciun folos aurul acesta. Luați-l voi!
          Văzând aurul, soldații s-au mai înmuiat, precum spune proverbul: „Chiar dacă vrei să omori în bătaie o vacă, las-o mai întâi să bea apă”.
          — Eu mă aflu în pragul morții, împliniți-mi ultima rugăminte, rogu-vă! a zis păstorul.
          Apoi i-a rugat să-l dezlege înainte de a-l arunca în apă, iar aceștia i-au îndeplinit voința.
          Fiind aruncat în apă, el nu s-a înecat și a început să plutească până ce a ajuns la o mică insulă. Dar pe această insulă nu se afla picior de om sau de animal. Totul era acoperit cu o iarbă măruntă și arbuști. Nici vorbă de hrană sau altceva. S-a căutat din nou prin buzunare și a mai găsit un ac și ață. A îndoit vârful acului întocmai ca un cârlig, a trecut ața prin urechile acului, și așa și-a făcut o undiță cu care a început să pescuiască. A pescuit o grămadă de pește, apoi a strâns vreascuri, a aprins un foc și a fript peștele. De atunci s-a hrănit mereu cu pește, așteptând să treacă vreo barcă, dar nu se ivea nimic. Până ce într-o zi s-a ivit plutind pe apă un cuib de pasăre care se apropia din ce în ce de insulă. Când a ajuns la mal, păstorul a văzut în cuib doi pui de cocor.
          I-a luat pe insulă și a început să-i hrănească cu pește.


​          Păstorul se împrietenise cu cei doi pui și își duceau zilele împreună. Puișorii au crescut, ajungând niște cocori așa de mari, cum nu se mai văzuseră. În fiecare zi ei zburau departe de insulă și se întorceau la apusul soarelui.
          Într-o zi, cocorii nu s-au mai întors la timp. Păstorul i-a așteptat ce i-a așteptat, dar când își pierduse orice nădejde i-a văzut venind. Și, minune, unul din ei avea în cioc un fluier de jad! Păstorul l-a luat și a început să cânte. Auzind cântecul, cei doi cocori și-au ridicat aripile și au început să joace.
          Într-o altă seară, cocorii s-au întors din depărtări, s-au lăsat în fața păstorului, ca și cum l-ar fi îmbiat să încalece. Acesta a întrebat:
          — Să încalec pe spatele vostru?
          Iar cocorii au dat din cap în semn de învoială. A încălecat pe unul din ei și amândoi cocorii s-au înălțat în văzduh. În seara aceea luna avea o lumină palidă. Cocorii au zburat peste 3000 li  de mare, peste 3000 li de deșert, peste 3000 li de munte și apoi au început să se rotească deasupra unui palat și l-au lăsat jos pe păstor. Când s-a uitat în jurul lui, păstorul a văzut că se afla chiar în curtea palatului prințesei, dar cocorii își luaseră din nou zborul.
          Tocmai atunci a ieșit din palat prințesa și, când a dat cu ochii de păstor, l-a îmbiat să intre înăuntru și i-a zis:
          — Cu părere de rău trebuie să-ți spun că pe lumea asta noi doi nu putem să fim împreună. Nu pot să mă opun poruncii tatălui meu; mâine e ziua sorocită de împărat să mă mărit cu altul.
          Apoi i-a povestit visul ce-l avusese cu o noapte mai înainte:
          — Ieri noapte, am visat că erai călare pe un cocor și, cântând din fluierul de jad, ai căzut din înaltul cerului în brațele mele. Îndată m-am trezit și m-am dumirit că n-a fost decât un vis. Aș fi dorit atât de mult să fie adevărat.
          Apoi i-a cerut fluierul de jad, pe care păstorul i l-a dăruit cu bucurie. Luând fluierul, prințesa a zis:
          — Mâine să vii la nunta mea și atunci vei înțelege multe ciudățenii din lumea asta. Și acum nu trebuie să mai rămâi aici. Pleacă mai repede!
          A doua zi, păstorul s-a dus la nunta prințesei, ascunzându-se printre nuntași.
          Ginerele aranjase un mare ospăț în cinstea miresei, la care invitase toți marii demnitari. Au început să bată tobele, s-a înfățișat mireasa, însoțită de o slujnică de încredere, au fost aprinse mirodenii și închinate pahare în cinstea mirilor.
          În acest timp, mireasa a scos fluierul de jad și a zis:
          — Bărbatul meu trebuie să știe să cânte din acest fluier și aș vrea să încerce în fața tuturor.
          Slujnica a dat fluierul mirelui, care l-a dus la gură și a început să sufle în el. Dar oricât ar fi suflat, fluierul nu scotea niciun sunet.
          Prințesa a dat din cap și a zis:
          — Acesta este un fluier fermecat. Dacă nu scoate niciun sunet înseamnă că mare urgie se va abate nu numai asupra acestei familii, ci asupra întregii țări. De aceea, poftesc pe toți bărbații să încerce, pe rând, să cânte din el.
          Dar niciunul nu a fost în stare să scoată măcar un sunet din fluier. La urmă i-a venit rândul și păstorului. Și, cum a suflat în el, cum fluierul a început să cânte. Atunci prințesa a zis:
          — Acest păstor, deși are hainele ferfeniță, este bărbatul meu.
          Toată lumea s-a ridicat uimită.
          Auzind, împăratul a dat poruncă să i se taie capul păstorului. Dar în acea clipă, cei doi cocori s-au lăsat din văzduh: pe unul a încălecat păstorul și pe celălalt prințesa și apoi s-au înălțat din nou în slăvile cerului. Și au trăit în fericire până la adânci bătrâneți.

repovestită de Eufrosina Dorobanțu
Povești nemuritoare nr. 30 (1990) și 42 (1998), Editura Ion Creangă, București

  Un li - 0,500 km.
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești chinezești

Arborele de ceai verde
„Așa este!”
Aupan și San-lu
Avandi istețul
Banditul și Cotonogeală
Barca de trestie
Bărbatul cel tont
Bătrânul grădinar și Zâna Florilor
Bățul cu cap de taur
Bâta răzbunării
Bivolul isteț
Boierul cu nasul lung
Bujorul de munte
Calul pierdut
Călugărul pedepsit
Călugărul și școlarul
Cântecul de dragoste
Ceaiul „Fântâna Dragonului”
Cel mai frumos bărbat
Cele două curcubeie
Cele două fete „urâte”
Cele douăsprezece luni
Cinci ouă tari
Cine are burta spartă?
Cocorii
Cocostârcul galben
Comoara
Copilul din lemn de scorțișoară
Corabia prețioasă
Coșul cu cicade
Crapul fermecat
Cum a fost furată vaca
Cum a fost pedepsită cumătră vulpe
Cum a făcut rost A-san de bunătăți pentru anul nou
Cum s-a sfădit pasărea cu peștele
Cum s-a tras cu arcul în lună
Curcubeul în cinci culori
Darul vulpii
De ce răsare soarele când cântă cocoșul
Doi frați și aurul
Domnul Dung-со și lupul
Două răspunsuri la o întrebare
Duhul fructului de ginkgo
Duhul scorpionului
Fata din tablou
Feciorul și fantoma
Femeia cea frumoasă
Femeia și maimuțele
Fetele din oglinzi
Floarea Țan Tzî
Frații Liu
Fricosul
Friptura lui Su Tungpo
Găleata spartă
Ghitara
Gluma proastă
Grădina zeiței de jad
Iepurele biruitor
Iepurele judecător
Iubitorul florilor
Izvorul tigrilor
Îmblânzirea apei de către Gun și Yu
Împăratul care călătorea prin munți
În căutarea soarelui
În orchestra imperială
Între cincizeci și o sută de pași
Înșelătorul pedepsit
Înțeleptul din O Me San
Judecata evantaielor
Lăcomia maimuței
Leac pentru nemurire
Legenda zilei îndrăgostiților din China
Locuința din gura tigrului
Lupul care nu mănâncă oi
Lupul, vulpea și iepurele
Maimuțele și castanele
Maimuțele și lăcustele
Maimuțele și lăcustele
Malî și fiul ei caută soarele
Mamă de vânzare
Marele zid Chinezesc
Mânzul
Melodia păsării Foenix
Metamorfoza
Mireasa de lut
Mireasa zeului stăpân al Râului Galben
Monumentul cu prunișor
Muntele de aramă
Muntele Zânei Cocorilor
Nandi
Negustorul și șarpele
Nu știe să frigă carnea…
Nurorile din oglinzi
O călătorie ciudată
Omul de piatră
Pasărea de aur și duhul pădurii
Pasărea Fericirii
Pasărea Foenix
Păstorul A Ni-gi
Păsările nevăzute
Penelul fermecat
Peștele cumetrei Sung
Phoenixul cu două capete
Piatra lui Hai Li-pu
Piatra lunii
Pisica și râsul
Pisica, tigrul și șoarecele
Plăcinta
Podul așteptării
Podul pisicii
Porcul alb
​Poveste fără sfârșit
​Povestea casei
Povestea despre Regele cerealelor și cele cinci cereale
Povestea izvorului roșu
Povestea Privighetorii
Povestea vânătorului
Praful de aur
Prefectul județului a desenat un tigru
Prima impresie
Prințesa și păstorul
Prostul lacom
Purtând măgarul pe umeri
Răspunsul potrivit
Răzbunarea iepurelui
Rândunica gureșă
Scoica și barza
Spintecătorul de dragoni
Spiritul vulpii
Sticluța de jad
Surorile gemene
Șase frați
Șiretenia câinelui
Șoarecele de munte și șoarecele de oraș
Șoricelul de aur
Tabloul cel din mătase țesut
Tabloul fermecat
Tabloul fermecat - altă versiune
Tânărul împărat și fata înțeleaptă
Templul din nori
Tigru care caută un maestru
Tigrul îngâmfat
Tigrul și broasca
Tigrul și vulpea
Tigrul și șopârla
Traista cu minuni
Trei frați
Trei-Tăișuri
Turta pictată
Un ajutor dat la timp
Un om nelecuit
Un schimb bun
Un tratament eficace
Unchiașul cu toba de aramă
Vasele Carului Mare
Vasul fermecat
Viteazul Balin
Voi muri cu numai două zile înainte de moartea dumneavoastră
Voinicul și tigrii
Vulpea și broasca țestoasă
Vulpea, maimuța, iepurele și calul
Vulturul și pustiul
Zeița care-și caută bărbatul
Zeița florii de păr
Zgârcitul și cei trei calici
Zoreaua nestemată

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.