Povestea casei - poveste chinezească
Citește basmul chinezesc "Povestea casei" în care este vorba despre vremurile de demult când oamenii, păsările și animalele trăiau în peșteri. Într-o zi când a venit o ploaie mare cu piatră, toți erau afară și vânau, doar un flăcău, un tigru și un dragon s-au ascuns într-o peșteră. Când peștera s-a inundat, cei trei n-au mai găsit niciun loc să se ascundă. S-au hotărât ca împreună să construiască o casă și să locuiască toți trei în ea. Fiecare la rândul lui vroia să stea singur, dar nu știa cum să facă să-i dea afară pe ceilalți doi. Ei au făcut un rămășag, ca cel care îi face pe ceilalți doi să iasă afară din casă fără a folosi forța, să rămână să locuiască singur în ea.
Citește povestea chinezească "Povestea casei"
Toate acestea s-au întâmplat demult, demult și nici chiar străbunii noștri n-ar mai ști de ele. Atunci pretutindeni erau numai munți și dealuri după dealuri. Oamenii locuiau în peșteri și aveau ca prieteni păsările și animalele.
Într-o bună zi, oamenii, păsările și animalele au pornit împreună după hrană și au mers, au tot mers, până când au dat de o câmpie.
Deodată vremea s-a schimbat, s-a pornit furtuna și a început să cadă o grindină cât pumnul. Negăsind niciun adăpost, toți s-au ales cu capul spart și cu oasele rupte. Oamenii erau răniți, păsările cu penele jumulite, iar animalele cu blănurile crâmpoțite. Dintre toți cei care au stat în câmpie în timpul furtunii, numai un flăcău, un dragon și un tigru au scăpat teferi, pentru că s-au vârât într-o peșteră. Peștera s-a umplut repede cu apă și n-au mai găsit niciun loc ca să se ferească. Flăcăul, dragonul și tigrul s-au sfătuit ce s-au sfătuit și s-au hotărât să-și dureze singuri un adăpost - o casă - unde să se ascundă când vremuiește. Tigrul a adus fân, dragonul a adus bușteni, flăcăul a făcut un cuțit din piatră, o frânghie din cânepă, toți într-un gând și-o inimă au clădit o colibă trainică, bucurându-se că vor locui în ea. N-a trecut mult și dragonul s-a gândit că ar fi bine să rămână numai el în colibă. Tigrul avea aceleași gânduri, dar niciunul nu știa cum să-i dea afară pe ceilalți doi, de aceea adesea se certau pentru fleacuri și fiecare se simțea prost.
Într-o zi au luat o hotărâre - cel care va fi în stare să-i scoată pe ceilalți doi afară din casă, fără să facă uz de forță, va rămâne în casă. Tigrul a fugit primul afară, zicând:
Într-o bună zi, oamenii, păsările și animalele au pornit împreună după hrană și au mers, au tot mers, până când au dat de o câmpie.
Deodată vremea s-a schimbat, s-a pornit furtuna și a început să cadă o grindină cât pumnul. Negăsind niciun adăpost, toți s-au ales cu capul spart și cu oasele rupte. Oamenii erau răniți, păsările cu penele jumulite, iar animalele cu blănurile crâmpoțite. Dintre toți cei care au stat în câmpie în timpul furtunii, numai un flăcău, un dragon și un tigru au scăpat teferi, pentru că s-au vârât într-o peșteră. Peștera s-a umplut repede cu apă și n-au mai găsit niciun loc ca să se ferească. Flăcăul, dragonul și tigrul s-au sfătuit ce s-au sfătuit și s-au hotărât să-și dureze singuri un adăpost - o casă - unde să se ascundă când vremuiește. Tigrul a adus fân, dragonul a adus bușteni, flăcăul a făcut un cuțit din piatră, o frânghie din cânepă, toți într-un gând și-o inimă au clădit o colibă trainică, bucurându-se că vor locui în ea. N-a trecut mult și dragonul s-a gândit că ar fi bine să rămână numai el în colibă. Tigrul avea aceleași gânduri, dar niciunul nu știa cum să-i dea afară pe ceilalți doi, de aceea adesea se certau pentru fleacuri și fiecare se simțea prost.
Într-o zi au luat o hotărâre - cel care va fi în stare să-i scoată pe ceilalți doi afară din casă, fără să facă uz de forță, va rămâne în casă. Tigrul a fugit primul afară, zicând:
— Am să urlu, am să dau din coadă, am să stârnesc vântul și o să vedeți dacă n-o să vă speriați!
Cum a terminat de vorbit, a strigat din toate puterile, iar ecoul a răsunat atât de tare în munți și-n văi, încât te asurzea. În clipa în care a dat din coadă, pietrele și nisipurile s-au clintit, iar vârfurile munților se clătinau atât de tare, de credeai că se vor prăbuși. Omul și dragonul, de spaimă, s-au ghemuit într-un colț al casei, nu îndrăzneau să facă nicio mișcare, darmite să mai iasă afară. Tigrul, văzând că nu-i poate scoate din cuib, s-a întors în casă. Al doilea care a arătat ce poate a fost dragonul. A fugit afară și a strigat cât a putut de tare:
— Voi aduce fulgerul, ploaia cu găleata și tunetele, și am să văd dacă vă speriați sau nu!
Acestea fiind zise, a chemat norii plumburii și într-o clipă s-a revărsat o ploaie cu găleata, cu fulgere și trăsnete peste munți și văi, care lua totul în cale.
Omul și tigrul s-au ascuns în casă, răsuflarea li s-a tăiat de spaimă și niciunul nu îndrăznea să iasă afară.
Dragonul, văzând că nu-i poate clinti, s-a întors în casă. Tigrul și dragonul nu mai pridideau lăudându-și puterile și priceperea. Ultimul la rând a fost flăcăul. A fugit în spatele casei și a vorbit molcom:
— N-am să strig, n-am să dau din coadă, n-am să stârnesc vântul și furtuna, nu voi aduce fulgerul și trăsnetul, mă voi folosi doar de puțin jar.
După ce vorbi astfel a și luat puțin jar și a aprins coliba. Dragonul și tigrul au ieșit în mare grabă afară din casă. Tigrul a fugit în codri iar dragonul s-a ascuns în fundul mării. Flăcăul îndată a stins focul și a reclădit coliba.
De atunci oamenii locuiesc în case.
repovestită de Li-Yu-Giu
Povești nemuritoare nr. 28, Editura Ion Creangă, București, 1988
Cum a terminat de vorbit, a strigat din toate puterile, iar ecoul a răsunat atât de tare în munți și-n văi, încât te asurzea. În clipa în care a dat din coadă, pietrele și nisipurile s-au clintit, iar vârfurile munților se clătinau atât de tare, de credeai că se vor prăbuși. Omul și dragonul, de spaimă, s-au ghemuit într-un colț al casei, nu îndrăzneau să facă nicio mișcare, darmite să mai iasă afară. Tigrul, văzând că nu-i poate scoate din cuib, s-a întors în casă. Al doilea care a arătat ce poate a fost dragonul. A fugit afară și a strigat cât a putut de tare:
— Voi aduce fulgerul, ploaia cu găleata și tunetele, și am să văd dacă vă speriați sau nu!
Acestea fiind zise, a chemat norii plumburii și într-o clipă s-a revărsat o ploaie cu găleata, cu fulgere și trăsnete peste munți și văi, care lua totul în cale.
Omul și tigrul s-au ascuns în casă, răsuflarea li s-a tăiat de spaimă și niciunul nu îndrăznea să iasă afară.
Dragonul, văzând că nu-i poate clinti, s-a întors în casă. Tigrul și dragonul nu mai pridideau lăudându-și puterile și priceperea. Ultimul la rând a fost flăcăul. A fugit în spatele casei și a vorbit molcom:
— N-am să strig, n-am să dau din coadă, n-am să stârnesc vântul și furtuna, nu voi aduce fulgerul și trăsnetul, mă voi folosi doar de puțin jar.
După ce vorbi astfel a și luat puțin jar și a aprins coliba. Dragonul și tigrul au ieșit în mare grabă afară din casă. Tigrul a fugit în codri iar dragonul s-a ascuns în fundul mării. Flăcăul îndată a stins focul și a reclădit coliba.
De atunci oamenii locuiesc în case.
repovestită de Li-Yu-Giu
Povești nemuritoare nr. 28, Editura Ion Creangă, București, 1988
Sfârșit
