Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Cartea cu Apolodor - Gellu Naum
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze

​„Așa este!” - poveste chinezească

​Citește online povestea chinezească de citit pentru copii în română "„Așa este!”". Citește basmul chinezesc "„Așa este!”" în care este vorba despre un om bogat poreclit Ardei-iute și care era foarte zgârcit și hain la inimă. El avea un argat pe nume Ciau-ta, care într-o zi a căzut la pat, iar bogătașul era supărat că trebuie să-l hrănească deși acesta se îmbolnăvise.


Citește povestea chinezească "„Așa este!”"
​               Trăia odată un bogătaș poreclit „Ardei-iute”. Era un om tare zgârcit și hain. Ce mai, lumea spunea despre el că are suflet de câine. Și acest bogătaș avea un argat pe nume Ciau-ta, care nu era de prin partea locului. Venise din alt ținut și argățea la boier de vreo șase-șapte ani.
               Într-o zi, Ciau-ta se îmbolnăvi și căzu la pat.
               Bogătașul începu să-și facă fel de fel de socoteli: „Vasăzică, după ce că zace și nu muncește, mai trebuie să-l și hrănesc”.
               Până la urmă se hotărî să-l gonească din bătătură.
               Ciau-ta era un om cinstit și drept, muncise din răsputeri atâția ani, dându-și tot câștigul pe hrană și pe straie. Iar acum, la greu, rămăsese fără un sfanț.
               Porni la drum, târându-se ca vai de el, trăind din mila trecătorilor, și ajunse cu greu în satul lui. Acolo povesti rudelor sale ce i se întâmplase. De la rude aflară și sătenii.
               Ticăloșia lui Ardei-iute umplu de revoltă sufletele oamenilor.
               — Cerule, câtă nedreptate și lăcomie! se mirau toți. Cu ce-a greșit sărmanul Ciau-ta, să fie aruncat așa pe drumuri?
               Oamenii hotărâră că argatul trebuie să se răzbune pe boier. Dar cum? Ușor de zis, greu de făcut.
               Chibzuiră ei îndelung și până la urmă găsiră o cale.
               — Punem mână de la mână, vindem care ce poate și adunăm bani mulți. Mai întâi trebuie să-l vindecăm pe Ciau-ta. Pe urmă…
               Așa și făcură.
               După ce argatul se înzdrăveni de-a binelea, câțiva săteni merseră cu el la oraș și-i cumpărară haine frumoase, bogate, și o colivie cu un papagal. În scurt timp, învățară papagalul să spună numai aceste două vorbe: „Așa este”.
               — Las’ că-i venim noi de hac lui Ardei-iute! se bucurau sătenii.
               Lăsară să treacă vreun an. Apoi Ciau-ta își îmbrăcă straiele cele noi, se ferchezui, luă cu el colivia cu papagalul și se arătă la curtea bogătașului.
               — Mă ardea dorul de dumneata, stăpâne, îi spuse el. Nu te supăra, rogu-te, că am venit să te văd și să te întreb de sănătate.
               — O, dar ce înțolit ești! Se vede că nu-ți merg prost treburile. Pe unde ai umblat mai bine de-un an? Ce-i cutia aia pe care-o duci în mână?
               Boierul era uluit de schimbarea petrecută cu argatul său. Îl credea mort de mult și, când colo, uită-te la el! Nici nu mai știa cum să-l primească mai bine.
               — Vai de capul meu și de treburile mele! i-o întoarse Ciau-ta. Abia-mi câștig și eu câte ceva de-ale gurii. Dar, ce să-i faci, zâmbi el cu subînțeles, ridicând colivia și arătându-i boierului papagalul, așa mi-a fost mie dat pe lume.
               Ardei-iute nu înțelegea deocamdată nimic; care soartă, adică? De ce îi arată papagalul?
               Dar argatul se făcea că nu pricepe curiozitatea stăpânului. Cum îl întreba de papagal, cum aducea altă vorbă, ațâțându-i și mai mult nerăbdarea. În cele din urmă se lăsă înduplecat și-i povesti lui Ardei-iute, ca pe o mare taină pe care nu trebuie s-o mai afle nimeni:
               — În timp ce mergeam spre casă, bolnav și flămând ca vai de lume, mânat numai de dorința de a-mi da sufletul acolo unde mă născusem, adormii într-o noapte la marginea drumului. În vis, îmi apăru un moșneag cu barbă albă-albă și lungă. Acesta îmi spuse că undeva, într-o pădure, trăiește un papagal care poate descoperi comorile îngropate, poate găsi aurul și argintul ascuns în pământ. A doua zi m-am dus la locul cu pricina, am găsit papagalul, l-am adus acasă și am avut grijă de el. De-atunci, viața mea s-a schimbat. Am cu ce trăi, nu mai muncesc atâta, și nu că mă laud, dar am mai și pus câte ceva deoparte. De-atunci, nu ne-am mai despărțit niciodată, eu și papagalul meu, și suntem cei mai buni prieteni.                Țin foarte mult la el.
               Bogătașul asculta cu gura căscată. Dar parcă nu-i venea a crede.
               — Nu înghit eu povești d-astea! Dacă aș vedea cu ochii mei, aș mai zice. Dar, așa, numai după vorbe…
               Argatul o ținea una și bună că a spus adevărul, că lucrurile stau întocmai cum a povestit, boierul nu credea în ruptul capului, și tot așa până când se hotărâră să facă o încercare.
               Merseră amândoi pe drum, argatul ducând cu luare-aminte colivia, până ajunseră la o fântână. Ciau-ta dădu târcoale puțului, apoi se opri și ridică în dreptul obrazului colivia, întrebând:
               — Coco, frățioare, nu cumva e-ascuns pe-aci ceva argint?
               — Așa este! răspunse pasărea vorbitoare.
               Ciau-ta luă lopata, săpă puțin și ce să vezi? Dădu la iveală o oală cu arginți. Îi luară și porniră mai departe. Ajunseră la malul unei bălți.


               — Nu cumva s-o fi aflând îngropat ре-aici ceva aur, Coco, frățioare? întrebă din nou Ciau-ta.
               — Așa este!
               Săpând, argatul dădu la iveală, sub privirile lacome ale boierului, o grămadă de monede de aur. Boierul nu se mai putu stăpâni:
               — Ascultă, Ciau-ta, îi zise, îți dau oricât, numai vinde-mi mie papagalul acesta!
               Argatul îi răspunse că i l-ar vinde cu dragă inimă, dar nu se poate despărți de el nici în ruptul capului. „Las’ că mi-l vinzi tu până la urmă”, își zise boierul în gând, în timp ce se întorceau acasă.
               A doua zi, la conac se încinse o petrecere în toată legea. Masă bogată, băutură, lăutari, invitați tot unul și unul - bogătașii din sat și rudele de la oraș ale lui Ardei-iute. În toiul mesei, boierul povesti musafirilor că e pe cale să facă o afacere grozavă: și le spuse asta în așa fel, de parcă vânzarea ar fi fost deja hotărâtă:
               — N-o să aibă ce face Ciau-ta. O să se rușineze față cu atâta lume și o să accepte.
               Bineînțeles, toți oaspeții săriră care mai de care să-l felicite pe Ardei-iute. Acesta ciocni cu toți, mai bău două-trei pahare, apoi se adresă lui Ciau-ta în gura mare, dinadins ca să-l audă toți:
               — Îți dau pe el oricât îmi ceri. Nici nu mă uit la preț.
               Ciau-ta se prefăcu oarecum încurcat și-i răspunse:
               — Cum aș putea să-l refuz pe omul care mi-a fost stăpân vreme de aproape șapte ani? Mai ales în fața atâtor cinstite fețe? Dar acest papagal e cea mai mare comoară a mea. Nu m-am despărțit de el nici zi, nici noapte, de când îl am. Dacă domnia-voastră ține cu tot dinadinsul, eu vi-l vând. Numai să-mi dați pe el prețul cuvenit.
               Oaspeții și rudele boierului săriră care mai de care să-l convingă pe argat.
               Ardei-iute își frecă mâinile și rânjea cu gura până la urechi. Nevasta veni lângă el și-i șopti la ureche:
               — Comoară ca acest papagal nu mai găsești alta pe lume. Fă în așa fel ca să se învoiască! Dă-i de la bun început toată averea: pământ, casă, livadă, tot. Numai de s-ar învoi.
               Bogătașul nu avea alta în cap decât să pună mâna pe papagalul năzdrăvan. Chemă notari și martori, întocmiră actele de vânzare și le semnară cu toții, punând degetul. Averea lui Ardei-iute aparținea de-acum lui Ciau-ta, iar papagalul intră în stăpânirea boierului. Acesta fu felicitat de toți oaspeții, care nu știau cum să-l mai lingușească, doar avea să devină, de-acuma înainte, și mai bogat. Fericit la culme, Ardei-iute luă colivia cu papagalul și porni, urmat de oamenii lui, de rude și de prieteni. Sărea și alerga, bucuros că de-acum se va umple de aur și argint. Ajunseră la malul unei ape. Ardei-iute întrebă papagalul:
               — Frățioare, e ре-aici ceva argint îngropat?
               — Așa este!
               Săpară tot malul. Săpară și în apă. Căutară zile și nopți. Nu găsiră nici urmă de arginți.
               Plecară mai departe. Ajunseră, istoviți și supărați, la poalele unui deal.
               — Se află ascuns ре-aici ceva aur?
               — Așa este!
               Săpară ei ce săpară, dar nu găsiră nimic. Era și de înțeles: dacă nu pusese nimeni, de unde să fie? Ardei-iute își dădu abia acum seama că mâncase o păcăleală grozavă.
               — Papagalule, nu cumva m-ai păcălit?
               — Așa este!
               În culmea disperării, cu ochii injectați și cu obrazul verde-vânăt de furie, Ardei-iute trânti colivia de pământ, cu toată puterea.
               — Ai să mă bagi în pământ de supărare, pasăre spurcată!
               Papagalul reuși să iasă nevătămat dintre sfărâmăturile coliviei și se cocoță pe creanga unui copac.
               — Așa este! îi răspunse el cu glas strident, în timp се-și scutura penele ciufulite.

repovestită de Li Yu-Gi
Povești nemuritoare nr. 18 (1975) și 38 (1997), Editura Ion Creangă, București
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești chinezești

Arborele de ceai verde
„Așa este!”
Aupan și San-lu
Avandi istețul
Banditul și Cotonogeală
Barca de trestie
Bărbatul cel tont
Bătrânul grădinar și Zâna Florilor
Bățul cu cap de taur
Bâta răzbunării
Bivolul isteț
Boierul cu nasul lung
Bujorul de munte
Calul pierdut
Călugărul pedepsit
Călugărul și școlarul
Cântecul de dragoste
Ceaiul „Fântâna Dragonului”
Cel mai frumos bărbat
Cele două curcubeie
Cele două fete „urâte”
Cele douăsprezece luni
Cinci ouă tari
Cine are burta spartă?
Cocorii
Cocostârcul galben
Comoara
Copilul din lemn de scorțișoară
Corabia prețioasă
Coșul cu cicade
Crapul fermecat
Cum a fost furată vaca
Cum a fost pedepsită cumătră vulpe
Cum a făcut rost A-san de bunătăți pentru anul nou
Cum s-a sfădit pasărea cu peștele
Cum s-a tras cu arcul în lună
Curcubeul în cinci culori
Darul vulpii
De ce răsare soarele când cântă cocoșul
Doi frați și aurul
Domnul Dung-со și lupul
Două răspunsuri la o întrebare
Duhul fructului de ginkgo
Duhul scorpionului
Fata din tablou
Feciorul și fantoma
Femeia cea frumoasă
Femeia și maimuțele
Fetele din oglinzi
Floarea Țan Tzî
Frații Liu
Fricosul
Friptura lui Su Tungpo
Găleata spartă
Ghitara
Gluma proastă
Grădina zeiței de jad
Iepurele biruitor
Iepurele judecător
Iubitorul florilor
Izvorul tigrilor
Îmblânzirea apei de către Gun și Yu
Împăratul care călătorea prin munți
În căutarea soarelui
În orchestra imperială
Între cincizeci și o sută de pași
Înșelătorul pedepsit
Înțeleptul din O Me San
Judecata evantaielor
Lăcomia maimuței
Leac pentru nemurire
Legenda zilei îndrăgostiților din China
Locuința din gura tigrului
Lupul care nu mănâncă oi
Lupul, vulpea și iepurele
Maimuțele și castanele
Maimuțele și lăcustele
Maimuțele și lăcustele
Malî și fiul ei caută soarele
Mamă de vânzare
Marele zid Chinezesc
Mânzul
Melodia păsării Foenix
Metamorfoza
Mireasa de lut
Mireasa zeului stăpân al Râului Galben
Monumentul cu prunișor
Muntele de aramă
Muntele Zânei Cocorilor
Nandi
Negustorul și șarpele
Nu știe să frigă carnea…
Nurorile din oglinzi
O călătorie ciudată
Omul de piatră
Pasărea de aur și duhul pădurii
Pasărea Fericirii
Pasărea Foenix
Păstorul A Ni-gi
Păsările nevăzute
Penelul fermecat
Peștele cumetrei Sung
Phoenixul cu două capete
Piatra lui Hai Li-pu
Piatra lunii
Pisica și râsul
Pisica, tigrul și șoarecele
Plăcinta
Podul așteptării
Podul pisicii
Porcul alb
​Poveste fără sfârșit
​Povestea casei
Povestea despre Regele cerealelor și cele cinci cereale
Povestea izvorului roșu
Povestea Privighetorii
Povestea vânătorului
Praful de aur
Prefectul județului a desenat un tigru
Prima impresie
Prințesa și păstorul
Prostul lacom
Purtând măgarul pe umeri
Răspunsul potrivit
Răzbunarea iepurelui
Rândunica gureșă
Scoica și barza
Spintecătorul de dragoni
Spiritul vulpii
Sticluța de jad
Surorile gemene
Șase frați
Șiretenia câinelui
Șoarecele de munte și șoarecele de oraș
Șoricelul de aur
Tabloul cel din mătase țesut
Tabloul fermecat
Tabloul fermecat - altă versiune
Tânărul împărat și fata înțeleaptă
Templul din nori
Tigru care caută un maestru
Tigrul îngâmfat
Tigrul și broasca
Tigrul și vulpea
Tigrul și șopârla
Traista cu minuni
Trei frați
Trei-Tăișuri
Turta pictată
Un ajutor dat la timp
Un om nelecuit
Un schimb bun
Un tratament eficace
Unchiașul cu toba de aramă
Vasele Carului Mare
Vasul fermecat
Viteazul Balin
Voi muri cu numai două zile înainte de moartea dumneavoastră
Voinicul și tigrii
Vulpea și broasca țestoasă
Vulpea, maimuța, iepurele și calul
Vulturul și pustiul
Zeița care-și caută bărbatul
Zeița florii de păr
Zgârcitul și cei trei calici
Zoreaua nestemată

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.