Povești, povestiri și basme pentru copii
  • DESPRE SITE
  • CONFIDENȚIALITARE
  • CONTACT
  • Home
  • Autori
    • Publica-ti povestile
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
    • Povesti Crestine
    • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Ultimele
  • Povești pe țări
    • Povești rusești
    • Povesti vietnameze
    • Povesti indoneziene
    • Povesti indiene
    • Basme si Povesti Chinezesti
    • Basme si povesti japoneze
    • Povesti si Basme Turcesti
    • Basme si povesti engleze
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Fairy Tales
  • Rezumate povesti si basme
  • Audiobook-uri - Povesti si Basme in Format Audio
    • Povestea Porcului de Ion Creanga in format audio

​Zmeura de sub zăpadă - poveste japoneză pentru copii

​Citește povestea basm japonez pentru copii "Zmeura de sub zăpadă" despre o femeie japoneză care avea două fete. Pe cea mare o chema O-Cio și era fiica ei vitregă, iar pe cea mică o chema O-Hana și era fiica ei cea bună. Femeia avea grijă doar fiica ei O-Hana, iar pe cea vitregă o bătea și o punea să facă toate muncile. Își dorea să scape de ea dar încă nu putea. Într-o zi de iarnă, fata ei bună avu poftă de zmeură, iar femeia își trimise fata vitregă prin zăpadă, pe munți să caute zmeură, iar dacă nu găsește să nu se mai întoarcă acasă. O-Cio plecă cu coșul în mână prin zăpadă pe munte și începu să caute zmeură, dar de oboseală și de frig căzu în zăpadă. Lângă ea apăru un bătrân cu barba albă care o întrebă ce caută pe munte iarna, iar O-Cio îi povesti totul.


​Citește povestea japoneză "Zmeura de sub zăpadă"
​  Cândva într-un sat o femeie care avea două fete: cea mai mare, O-Cio, nu era copila ei bună, dar cea mai mică, O-Hana, era carne din carnea ei.
  Mama vitregă o îmbrăca pe O-Cio în zdrențe, iar pe fiica ei bună numai în rochii scumpe.
  Pe propria-i copilă o mângâia și o răsfăța, dar pe cealaltă o bătea și o punea la muncile cel mai grele. O-Tio căra apă, spăla rufe, gătea… Dar nimic nu era pe placul mașterei, care o ura de moarte pe O-Cio, gândindu-se întruna cum ar face să scape de ea.
  Într-o zi friguroasă de iarnă, mama vitregă și O-Hana se încălzeau la vatră. O-Hana, care se moleșise de atâta căldură, spuse deodată:
  — Vai ce cald mi s-a făcut! Tare aș vrea să mănânc ceva rece și bun.
  — Nu vrei puțină zăpadă?
  — Zăpada n-are niciun gust, iar eu vreau ceva rece și gustos.
O-Hana căzu pe gânduri și deodată bătu din palme:
  — Zmeură! Vreau zmeură! Zmeură coaptă, dulce și răcoroasă. 
O-Hana era tare încăpățânată. Dacă-și punea ceva în minte, nu se lăsa nicicum până nu-l avea. Începu să se văicărească:
  — Vreau zmeură! Dați-mi zmeură!
Văzând că nu-i chip s-o împace altfel, maică-sa strigă:
  — O-Cio! O-Cio, vino repede încoace!
O-Cio, care tocmai spăla rufe în curtea din dos, alergă la chemarea mamei, ștergându-și mâinile din fugă:
  — Pleacă îndată în munți și culege coșul ăsta plin cu zmeură! îi porunci mama vitregă. Dacă nu umpli bine coșul, nu cumva să mi te-arăți acasă!
  — Dar crește oare zmeură acum, în miezul iernii? întrebă sfioasă O-Cio.
  — Crește, nu crește, tu să ții minte: dacă te întorci cu mâinile goale, nu-ți mai dau drumul în casă.
  Mama vitregă o îmbrânci pe O-Cio afară și încuie ușa în urma ei.
  Fata își puse sandalele de paie în picioarele goale, dar încotro să apuce nici ea nu știa. Iarna în munți nu crește zmeură. Dar nici cu mama vitregă nu te poți pune…
  Stătu ea ce stătu pe gânduri, dar până la urmă luă coșul și o porni spre munți. Era liniște. Ningea cu fulgi mari. Copacii păreau și mai înalți, sub căciulile lor de zăpadă.
  O-Cio căuta într-una zmeură pe sub zăpada rece și se gândea:
  „Pare-se că mamei mele vitrege i s-a urât să mă vadă trăind pe lume, de aceea m-a trimis aici, ca să pier. Poate că e mai bine să îngheț aici, sub zăpadă. Poate că atunci mă voi întâlni cu măicuța mea adevărată și voi îndeplini dorințele.”
  Pe fată o podidi plânsul.
  Rătăci astfel multă vreme, în neștire, fără să-și mai aleagă drumul. Urca povârnișurile împleticindu-se și cobora la vale cufundându-se în troiene. După o vreme, răpusă oboseală și de frig, se poticni și căzu. În scurtă vreme zăpada o acoperi, înălțând deasupra moviliță albă.
  Deodată, auzi ca prin vis cum o strigă cineva.
  O-Cio deschise ochii și zări chipul unui moșneag cu barbă albă, aplecat asupra ei.
  — Spune-mi, O-Cio, ce-ai căutat aici pe frigul ăsta?
  — Mama mi-a poruncit să adun zmeură coaptă, răspunse fata abia mișcându-și buzele înghețate. Dacă nu găsesc, nu mă mai pot întoarce acasă.
  — Dar ea nu știe oare că iarna nu crește zmeură? Bine, adaugă moșneagul, nu mai fi tristă. Ridică-te și vino cu mine.
  O-Cio se ridică anevoie de jos. Deodată simți că i s-a făcut cald, iar oboseala îi pieri ca prin farmec.
  Unchiașul pășea voinicește prin zăpadă, iar O-Cio alerga în urma lui. Deodată minune! Înaintea ei se întindea o cărare de nea, bine bătătorită, la capătul căreia văzu o serie de tufe de zmeură.


​  — Iată, acolo e zmeură coaptă câtă vrei, spuse moșul. Culege cât poftești, apoi du-te acasă.
  Tufele acelea din luminiș erau încărcate cu boabe roșii de zmeură. Moșul se făcuse nevăzut.
  „Vai! Se minună O-Cio. Se vede treaba că a fost zeul ocrotitor al acestui munte, dacă mi-a venit în ajutor.”
  Apoi își împreună mâinile ca pentru rugăciune și se înclină adânc. Umplu repede coșul cu zmeură și alergă spre casă.
  — Unde-ai găsit atâta zmeură? se miră mama vitregă, care pesemne trăgea nădejde că n-o va mai vedea niciodată.
  Bucuroasă, O-Hana se așeză lângă vatră și începu să mănânce repede, boabă cu boabă, alintată:
  — Vai ce gustoasă e! Ce înmiresmată e! Se topește în gură, nu alta!
  — Ia dă-mi și mie vreo câteva!
  Mama vitregă gustă și plescăi din limbă. Lui O-Cio nu-i dădură nici măcar o boabă. Dar fetei nu-i trecu prin minte să se supere. Nu prea era ea obișnuită cu bunătățile. Curând o cuprinse osteneala. Se așeză lângă vatră și ațipi.
  Deodată, mama vitregă se îndreptă spre ea și, bătând tare din picior, îi strigă:
  — O-Cio! O-Cio! Scoală-te!
  Zgâlțâind-o de umeri, îi spuse apoi:
  — O-Hana nu mai vrea zmeură roșie. Vrea zmeură liliachie!
Pleacă degrabă în munți și adună un coș de zmeură liliachie. O-Cio se sperie:
  — Dar afară e noapte, iar zmeură liliachie nici nu se află pe lume. Rogu-te, nu mă alunga!
  — Ce tot îndrugi acolo? Ești datoare să faci orice pentru sora ta mai mică. Cum ai găsit zmeură roșie, o să găsești și liliachie. Dar nu cumva să te întorci cu mâinile goale că-i vai de tine!
  O îmbrânci fără milă pe fată și încuie ușa în urma ei.
  O-Cio porni către munți. Făcea un pas, se oprea, mai făcea unul, apoi iar se oprea și plângea cu amar. Totul era alb în jur, în munți căzuse zăpadă multă. I se părea că visează. Nu cumva tot în vis culesese coșul acela cu zmeură?
  Se lăsă întunericul. Undeva se auzeau lupii urlând. Tremurând din tot trupul, O-Cio se lipi de un copac.
  Deodată auzi o chemare înceată și ca din pământ se ivi înaintea ei bătrânul cu barbă albă.
  — Spune, O-Cio, mamei tale i-a plăcut zmeura? întrebă el cu blândețe.
O-Cio se uită la el și izbucnind în plâns, șopti printre suspine:
  — De astă dată mama vitregă mi-a poruncit să-i aduc zmeură liliachie… Moșneagul se împurpură de furie. Ochii îi străluciră:
  — Mi-a fost milă de tine, și de aceea te-am ajutat să culegi zmeură roșie. Dar femeia asta e mai rea și mai nesocotită decât credeam eu. Fie, am s-o învăț minte! Vino după mine…
  Moșul porni înainte cu pași repezi. Coborî iute ca vântul povârnișul unei văi adânci, iar fata fugea, abia ținându-se pe urmele lui.
  — Privește, O-Cio! Iată zmeura liliachie!
  O-Cio se uită și mai să nu-și creadă ochilor. Zăpada din jur ardea cu flăcări violete. Pretutindeni se vedeau boabe mari și strălucitoare de zmeură liliachie. O-Cio, culese cu teamă câteva boabe. Nici pe fundul coșului boabele nu-și pierdeau lumina lor liliachie.
  O-Cio umplu coșul și fugi cât o țineau picioarele spre casă. Munții se dădură la o parte să-i facă loc. Într-o clipă rămaseră departe, în urmă, și O-Cio se pomeni în pragul casei. Privind coșul cu zmeură ca pe ceva înspăimântător, strigă cât putu de tare:
  — Mamă, deschide! Am găsit zmeură liliachie!
  — Ia te uită! Zmeură liliachie! se miră mama vitregă nevenindu-i să creadă.
  Pasămite. Crezuse că pe O-Cio au mâncat-o lupii și când colo nu numai că ea se întorsese vie și nevătămată, dar adusese și un coș cu zmeură: zmeură liliachie, cum nu se mai află pe lume!
  Deschise ușa, lăsând-o pe fată să intre.
  O-Hana se apucă să înfulece la zmeură:
  — Vai ce bună e, ce gustoasă e! Gustă și tu măicuță… Cred că nici zeii nu mănâncă asemenea fructe dulci și înmiresmate.
  Își umplură amândouă gura. Cuprinsă de teamă, O-Cio încercă să le oprească pe soră și pe mamă:
  — Măicuță, surioară, prea sunt frumoase fructele astea, prea luminează ciudat… Mi-e teamă că nu e lucru curat, nu mai mâncați din ele!
  Dar O-Hana strigă la ea:
  — Tu, una, cred că te-ai săturat mâncând dintr-astea, acolo, în pădure. Dar pesemne că nu ți-a ajuns, și-ai vrea să le mănânci și pe-ale noastre! Ba mai puneți pofta-n cui!
  Luându-se după O-Hana, mama vitregă o alungă pe fată din odaie și nu-i dădu să guste nici măcar o boabă.
  Dar n-apucară mama vitregă și O-Hana să sfârșească de mâncat zmeura, că începură deodată să devină liliachii, tot mai liliachii, iar către ziuă muriră amândouă.
  Când îi veni vremea, O-Cio se mărită și avu doi copii. Multă zmeură roșie, coaptă, culegea copiii de prin munți, însă pe timp de iarnă nimeni n-a mai găsit zmeură coaptă sub zăpadă.
​Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești japoneze

Acul viu, acul mort și carul zburător
Ba-i așa, ba nu-i așa...
Balaurul cu opt capete
Bătrâna țesătoare
Bătrânul care îndrăgea cimiliturile
Broasca din Kyoto și broasca din Osaka
Buda de lemn și Buda de aur
Bufnița vopsitoare
Bursucul amator de stihuri
Caisul înflorit
Capul de schimb
Casa privighetorilor
Castelul împăratului furnicilor
Castelul reginei pisicilor
Căciula „Urechi-Agere”
Cântărețul cu urechile smulse
Căpcăunul și cocoșul
Ceainicul magic
Cearta
Cei 47 de Ronini
Cel mai mare mincinos
Cele două broaște
Cele zece căni de vin
Cenușarul
Chiar dacă zboară, tot pari sunt!
Cinci tani de pământ
Clopotul încins
Comoara cea mai de preț
Corabia fantomă
Culmea zgârceniei
Cum a căzut întâia zăpadă
Cum a plecat nevasta de acasă
Cum a răsplătit cocorul binele făcut
Cum s-a dus miriapodul după doctor
Cum s-au schimbat plăcintele în broaște
Cumplita dihanie Plici-Plici
Darul fecioarei lacului
De ce e marea sărată
De ce n-are caracatița oase
Doi leneși
Dragonul albastru și dragonul galben
Dragostea lui Gompachi și a lui Komurasaki
Evantaiul lui Tengu
Fantoma de la templu
Feciorașul-Melc
Ficatul maimuței
Frumoasa din oglindă
Frumoasa din tablou
Gemenai
Ghiveciul cu crizanteme albe
Gombei-Păsărarul
Gura lumii
Hainul
Hei, crabule Koso-Koso!
Imprudența
Issun-Boshi
Izvorul Tinereții
În căutarea crizantemei de aur
Întâmplările lui Iuriwaka
Învârte-te, bob de mazăre!
Kendzo Biruitorul
Kintaro
Lăstarul de salcie
Luna pe ram
Lupta dintre maimuță și rac
Mincinosul
Momotaro
Morișca năzdrăvană
Nara-Nashi
Nemaipomenita călătorie a lui Torayan-Gură-Cască
O lecție de dragoste
Ochii șerpoaicei
Omul care a înflorit pomii
Omul care nu voia să moară
Oyasute-Yama
Paiul cu noroc
Paiul din plapumă
Pățania iepurelui alb
Pânza albită sub clar de lună
Pânza măiastră de cocor
Pescarul și fiica regelui mării
Pinul lipicios
Piulița fermecată
Podul care șoptește
Povestea celor doi frați
Povestea frumoasei Hacikazuki
​Povestea gândacilor aurii
Povestea unei pisici și a artei sale
Predicatorul și sluga
Preotul și învățăcelul
Preotul, Doctorul și dansatorul pe sârmă în iad
Prințesa lunii
Racul-de-mare și corbul
Saburo - Strachină - Spartă
Samurai pe negândite
Samuraiul cel mândru
Să n-audă porumbeii
Scheletul care dansează
Sculptorul și șopârla
Scobitoarele buclucașe
Soarele și Ciocârlia
Soția Vulpe
Spiridușii cu nasuri lungi
Stăpâna cea lacomă
Ștergarul negru
Take-Trai
Taro cel de foc
Taro leneșul
Trei comori
Tăria dragostei de mamă
Tânguirea păpușilor
Țara oamenilor cu un singur ochi
Țăranul cel cumsecade
Ulciorul fermecat
Ultimul braț al caracatiței
Ultimul cântec
Un nume lung
Unchiașul făcător de minuni
Unde-i capătul lumii?
Uraganul și butoaiele
Urashima Taro
Visul triunghiular
Vrabia cu limba tăiată
Vulpea-Ceainic
Vulpea albă
Zăpăcitul
Zâna și pământeanul
Zmeura de sub zăpadă


Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.