Broasca din Kyoto și broasca din Osaka - poveste japoneză
Citește basmul japonez "Broasca din Kyoto și broasca din Osaka" în care este vorba despre o broască ce trăia într-o fântână din orașul japonez Kyoto. Într-o vară, a fost căldură mare și nu a mai plouat de mult, astfel că secaseră toate bălțile și chiar fântâna în care trăia broasca. Ea se hotărăște să plece în orașul Osaka care credea ea că este aproape și auzise că acolo este marea. În același timp, în Osaka trăia într-o baltă cu lotuși o broască singuratică și cum balta ei secase și ea, se hotărî să plece în capitala Kyoto, unde credea că îi va fi mai bine. Cele două broaște plecară în același timp și pe la jumătatea drumului se întâlniră și făcură cunoștință.
Citește povestea japoneză "Broasca din Kyoto și broasca din Osaka"
S-a întâmplat odată să fie o vară neobișnuit de fierbinte. Soarele dogorea de dimineața până seara, iar ploaie nu dădea niciun strop. Seceta pârjolea totul. Se uscă până și fântâna, cea veche din Kyoto, în adâncul căreia trăia o broască.
Se gândi ea broasca, se tot gândi ce să facă: până la urmă hotărî să se mute într-un loc mai prielnic.
„Am auzit că Osaka e un oraș vesel și însuflețit, își zise ea. Acolo marea e la doi pași. Grozav aș vrea să văd și eu marea!”
Și broasca din Kyoto o porni la drum către Osaka.
Dar vezi că și în Osaka domnea o secetă la fel de cumplită. Secase până și balta cu lotuși în care trăia o broască singuratecă. Zile în șir, sărmana broască privea cerul fără urmă de nor, iar în cele din urmă își zise înciudată:
„Nici vorbă să mai rămân aici, în Osaka. Ce-ar fi să mă duc la Kyoto! E doar capitala Japoniei (1), acolo trăiește însuși Fiul Cerului. De bună seamă, o să am ce vedea pe-acolo!”
Și broasca din Osaka porni fără zăbavă înspre Kyoto. Între Kyoto și Osaka sunt pe puțin zece ri.
Amândouă broaștele, ca și cum s-ar fi vorbit, o porniseră la drum dis-de-dimineață, aproape în aceeași clipă: una de la Kyoto către Osaka, cealaltă din Osaka înspre Kyoto. Săltau pe drum cu mare vrednicie…
Multă vreme țopăiră broaștele astfel, iar către amiază nu mai puteau de oboseală și de foame. Razele fierbinți le frigeau spatele și abia își mai târau lăbuțele. În sfârșit, cu chiu, cu vai ajunseră în munți, iar aici, într-un defileu, se întâlniră.
E de spus că muntele Tennozan se află chiar la jumătate calea între Osaka și Kyoto.
Broaștele își dădură binețe una alteia și făcură cunoștință. Broasca din Kyoto începu să-i spună celei din Osaka despre minunățiile din capitală. Cea din Osaka, la rândul ei, îi istorisi o mulțime de lucruri despre frumosul ei oraș. Broasca din Kyoto se întristă nespus aflând că nici în Osaka n-a plouat demult. Broasca din Osaka fu de asemenea mâhnită auzind că și în capitală bântuie seceta. Hotărâră însă amândouă să se încredințeze cu ochii lor dacă este într-adevăr așa.
Se gândi ea broasca, se tot gândi ce să facă: până la urmă hotărî să se mute într-un loc mai prielnic.
„Am auzit că Osaka e un oraș vesel și însuflețit, își zise ea. Acolo marea e la doi pași. Grozav aș vrea să văd și eu marea!”
Și broasca din Kyoto o porni la drum către Osaka.
Dar vezi că și în Osaka domnea o secetă la fel de cumplită. Secase până și balta cu lotuși în care trăia o broască singuratecă. Zile în șir, sărmana broască privea cerul fără urmă de nor, iar în cele din urmă își zise înciudată:
„Nici vorbă să mai rămân aici, în Osaka. Ce-ar fi să mă duc la Kyoto! E doar capitala Japoniei (1), acolo trăiește însuși Fiul Cerului. De bună seamă, o să am ce vedea pe-acolo!”
Și broasca din Osaka porni fără zăbavă înspre Kyoto. Între Kyoto și Osaka sunt pe puțin zece ri.
Amândouă broaștele, ca și cum s-ar fi vorbit, o porniseră la drum dis-de-dimineață, aproape în aceeași clipă: una de la Kyoto către Osaka, cealaltă din Osaka înspre Kyoto. Săltau pe drum cu mare vrednicie…
Multă vreme țopăiră broaștele astfel, iar către amiază nu mai puteau de oboseală și de foame. Razele fierbinți le frigeau spatele și abia își mai târau lăbuțele. În sfârșit, cu chiu, cu vai ajunseră în munți, iar aici, într-un defileu, se întâlniră.
E de spus că muntele Tennozan se află chiar la jumătate calea între Osaka și Kyoto.
Broaștele își dădură binețe una alteia și făcură cunoștință. Broasca din Kyoto începu să-i spună celei din Osaka despre minunățiile din capitală. Cea din Osaka, la rândul ei, îi istorisi o mulțime de lucruri despre frumosul ei oraș. Broasca din Kyoto se întristă nespus aflând că nici în Osaka n-a plouat demult. Broasca din Osaka fu de asemenea mâhnită auzind că și în capitală bântuie seceta. Hotărâră însă amândouă să se încredințeze cu ochii lor dacă este într-adevăr așa.
— Ia să mă-uit eu de-aici, din vârful muntelui, către Kyoto, spuse cea din Osaka.
— Iar eu o să privesc înspre Osaka, răspunse cealaltă. Doresc atât de mult să văd marea!
Și amândouă broaștele se ridicară pe lăbuțele dindărăt, holbându-se curioase cu ochii lor căscați. Broasca din Kyoto se străduia să vadă cât mai bine Osaka, cea din Osaka nu mai putea de nerăbdare să vadă capitala.
Deodată, broasca din Kyoto strigă supărată:
— Ia te uită! Acest prea lăudat oraș Osaka seamănă ca două picături de apă cu Kyoto. Să crezi în pălăvrăgelile unora: „Acolo e marea, acolo e marea!” Păi marea nici nu se zărește!
Broasca din Osaka strigă și ea dezamăgită:
— Câte mai născocesc unii! Îmi tot împuiau urechile: „Ehei, Kyoto, ehei, capitala!” Iar eu îmi închipuiam că pe-acolo sunt grădini minunate și case nemaivăzute… Nici pomeneală de așa ceva. Kyoto nu e decât un al doilea Osaka. Dacă orașul Kyoto seamănă atât de mult cu Osaka, păi nici nu merită să-l mai vezi
— Dacă Osaka seamănă leit cu Kyoto, la ce bun atâta osteneală?
Amândouă broaștele hotărâră că n-are niciun rost să-și mai urmeze calea. Mult mai înțelept ca broasca din Kyoto să se întoarcă în fântâna ei, iar cea din Osaka să pornească așijderi cât locul de baștină, își luară rămas bun și porniră țopăind, fiecare pe drumul ei.
Atâta doar, că broasca din Kyoto nu văzuse Osaka, ci chiar orașul ei, din care abia plecase. Iar cea din Osaka, tot așa, nu văzuse capitala, ci chiar așezarea ei natală.
Se știe că la broaște ochii sunt împlântați cam către spate. Ridicându-se pe lăbuțele dinapoi, e de la sine înțeles că nu priviseră înainte, ci în urmă.
Întorcându-se acasă, în fântâna ei, broasca din Kyoto începu să le povestească suratelor:
— Nu există niciun fel de mare pe lume! Toate nu sunt decât scorneli.
Iar broasca din Osaka, după ce se întoarse în balta cu lotuși, își văzu de-ale ei și adeseori le spunea micilor broscuțe:
— Nu vă luați după minciuni. Kyoto e aidoma cu Osaka al nostru. O fi el capitala Japoniei, dar degeaba i-a mers faima. Nu e decât un orășel prăfuit.
1 Kyoto a fost capitala Japoniei între anii 794 și 1868.
— Iar eu o să privesc înspre Osaka, răspunse cealaltă. Doresc atât de mult să văd marea!
Și amândouă broaștele se ridicară pe lăbuțele dindărăt, holbându-se curioase cu ochii lor căscați. Broasca din Kyoto se străduia să vadă cât mai bine Osaka, cea din Osaka nu mai putea de nerăbdare să vadă capitala.
Deodată, broasca din Kyoto strigă supărată:
— Ia te uită! Acest prea lăudat oraș Osaka seamănă ca două picături de apă cu Kyoto. Să crezi în pălăvrăgelile unora: „Acolo e marea, acolo e marea!” Păi marea nici nu se zărește!
Broasca din Osaka strigă și ea dezamăgită:
— Câte mai născocesc unii! Îmi tot împuiau urechile: „Ehei, Kyoto, ehei, capitala!” Iar eu îmi închipuiam că pe-acolo sunt grădini minunate și case nemaivăzute… Nici pomeneală de așa ceva. Kyoto nu e decât un al doilea Osaka. Dacă orașul Kyoto seamănă atât de mult cu Osaka, păi nici nu merită să-l mai vezi
— Dacă Osaka seamănă leit cu Kyoto, la ce bun atâta osteneală?
Amândouă broaștele hotărâră că n-are niciun rost să-și mai urmeze calea. Mult mai înțelept ca broasca din Kyoto să se întoarcă în fântâna ei, iar cea din Osaka să pornească așijderi cât locul de baștină, își luară rămas bun și porniră țopăind, fiecare pe drumul ei.
Atâta doar, că broasca din Kyoto nu văzuse Osaka, ci chiar orașul ei, din care abia plecase. Iar cea din Osaka, tot așa, nu văzuse capitala, ci chiar așezarea ei natală.
Se știe că la broaște ochii sunt împlântați cam către spate. Ridicându-se pe lăbuțele dinapoi, e de la sine înțeles că nu priviseră înainte, ci în urmă.
Întorcându-se acasă, în fântâna ei, broasca din Kyoto începu să le povestească suratelor:
— Nu există niciun fel de mare pe lume! Toate nu sunt decât scorneli.
Iar broasca din Osaka, după ce se întoarse în balta cu lotuși, își văzu de-ale ei și adeseori le spunea micilor broscuțe:
— Nu vă luați după minciuni. Kyoto e aidoma cu Osaka al nostru. O fi el capitala Japoniei, dar degeaba i-a mers faima. Nu e decât un orășel prăfuit.
1 Kyoto a fost capitala Japoniei între anii 794 și 1868.
Sfârșit
Citește mai multe basme și povești japoneze
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
