Ghiveciul cu crizanteme albe - poveste scurtă japoneză
Citește basmul japonez pentru copii în limba română "Ghiveciul cu crizanteme albe" despre un prinț bogat și atotputernic care avea o femeie gingașă și plină de însușiri alese. El o iubea foarte mult, dar într-o zi a fost fermecat de o femeie pe care a adus-o la palat și de atunci a început să-și ignore complet soția. Soția rămăsese singură și își alunga durerea cântând la citeră și cânta așa de frumos încât sunetele frumoase au ajuns la urechile ibovnicei, care plină de invidie a trimis un slujitor să-i ceară citera. Soția îndurerată i-a dat citera, dar mai avea un alt instrument la care a început să cânte la fel de frumos. Ibovnica plină de ură a trimis un slujitor și i-a luat și acel instrument.
Citește povestea japoneză "Ghiveciul cu crizanteme albe"
Demult, în vremuri uitate, trăia un prinț bogat și atotputernic.
Prințul avea o soție gingașă, plină de însușiri alese, pe care însă o dădu cu totul uitării, din clipa când, robit de farmecele altei femei, și-o aduse în palat, ca ibovnică. Zile și nopți de-a rândul prințul nu mai ieșea din odăile iubitei, desfătându-se fără griji, în vreme ce soția părăsită își înăbușea durerea. Singura alinare a bietei femei era o citeră 1 străveche, la care cânta de dimineața până seara.
Dar iată că, într-o zi, pizmașa ibovnică trimise un slujitor la soția prințului, să-i dea citera. Fără împotrivire, mută și întristată, soția se despărți de citera-i dragă. Îi rămăsese un instrument umil, dar cu sunet dulce, tânguios. Începu din nou să cânte. Cânta atât de frumos, cu atâta patimă și mâhnire, cu atâta înfocare și duioșie, încât ar fi tulburat inima cea mai aspră.
Ajungându-i la urechi zvonul depărtat al strunelor, ibovnica fu iarăși cuprinsă de ciudă și trimise un slujitor să ceară șamisenul 2. Femeia își stăpâni durerea și dădu șamisenul fără un cuvânt.
În singurătatea ei îi mai rămăsese totuși o mângâiere tainică: un ghiveci cu crizanteme albe ca zăpezile dintâi. Din zori până seara privea luminoasele flori, martore tăcute ale tristeții ei, și lacrimile i se rostogoleau pe obraji ca mărgăritarele.
Dar după puțină vreme se înfățișă din nou trimisul ibovnicei:
— Stăpâna mea dorește să aibă ghiveciul cu crizanteme albe.
— Prea bine. Iată florile. Dar mai așteaptă puțin…
Și luând condeiul scrise aceste stihuri:
M-am despărţit de citeră mea dragă;
Ți-am dat șamisenul: e al tău.
Iubitul ţi l-am dat fără să murmur…
De-o crizantemă cum să-mi pară rău?”
Citind stihurile pline de durere și noblețe, ibovnica fu adânc tulburată și înțelese toată josnicia purtării ei. Cuprinsă de rușine, plecă pe furiș din palat și dispăru pentru totdeauna. Iar inima prințului se întoarse din nou la adevărata și credincioasa lui iubire.
1 Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin ciupirea cu o lamă de os sau de metal.
2 Șamisen - Instrument muzical cu trei strune, cu rezonator rotund, și gât lung. Se cântă la acest instrument cu ajutorul unei pene. A apărut în Japonia mult mai târziu decât koto și a fost foarte răspândit în orașe. Gheișele, de obicei, se acompaniază la șamisen.
Prințul avea o soție gingașă, plină de însușiri alese, pe care însă o dădu cu totul uitării, din clipa când, robit de farmecele altei femei, și-o aduse în palat, ca ibovnică. Zile și nopți de-a rândul prințul nu mai ieșea din odăile iubitei, desfătându-se fără griji, în vreme ce soția părăsită își înăbușea durerea. Singura alinare a bietei femei era o citeră 1 străveche, la care cânta de dimineața până seara.
Dar iată că, într-o zi, pizmașa ibovnică trimise un slujitor la soția prințului, să-i dea citera. Fără împotrivire, mută și întristată, soția se despărți de citera-i dragă. Îi rămăsese un instrument umil, dar cu sunet dulce, tânguios. Începu din nou să cânte. Cânta atât de frumos, cu atâta patimă și mâhnire, cu atâta înfocare și duioșie, încât ar fi tulburat inima cea mai aspră.
Ajungându-i la urechi zvonul depărtat al strunelor, ibovnica fu iarăși cuprinsă de ciudă și trimise un slujitor să ceară șamisenul 2. Femeia își stăpâni durerea și dădu șamisenul fără un cuvânt.
În singurătatea ei îi mai rămăsese totuși o mângâiere tainică: un ghiveci cu crizanteme albe ca zăpezile dintâi. Din zori până seara privea luminoasele flori, martore tăcute ale tristeții ei, și lacrimile i se rostogoleau pe obraji ca mărgăritarele.
Dar după puțină vreme se înfățișă din nou trimisul ibovnicei:
— Stăpâna mea dorește să aibă ghiveciul cu crizanteme albe.
— Prea bine. Iată florile. Dar mai așteaptă puțin…
Și luând condeiul scrise aceste stihuri:
M-am despărţit de citeră mea dragă;
Ți-am dat șamisenul: e al tău.
Iubitul ţi l-am dat fără să murmur…
De-o crizantemă cum să-mi pară rău?”
Citind stihurile pline de durere și noblețe, ibovnica fu adânc tulburată și înțelese toată josnicia purtării ei. Cuprinsă de rușine, plecă pe furiș din palat și dispăru pentru totdeauna. Iar inima prințului se întoarse din nou la adevărata și credincioasa lui iubire.
1 Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin ciupirea cu o lamă de os sau de metal.
2 Șamisen - Instrument muzical cu trei strune, cu rezonator rotund, și gât lung. Se cântă la acest instrument cu ajutorul unei pene. A apărut în Japonia mult mai târziu decât koto și a fost foarte răspândit în orașe. Gheișele, de obicei, se acompaniază la șamisen.
Sfârșit
Citește mai multe basme și povești japoneze
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
