Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories

​Vrabia cu limba tăiată - poveste scurtă japoneză

​Citește povestea japoneză pentru copii în română "Vrabia cu limba tăiată" despre un bătrân care într-o zi a plecat la pădure ca să taie lemne. Când a venit ora mesei, s-a oprit și a căutat în desagă mâncarea, însă aceasta dispăruse și în locul ei era o vrăbiuță care se adăpostea și avea gușa plină. Bătrânului i se făcu milă de ea și seara o luă acasă ca să aibă grijă de ea. După câteva zile, baba, nevasta moșului, pregăti niște apret și apoi plecă la râu cu rufele. Vrăbiuța gustă din apret și văzu că îi place și până la urmă îl mâncă pe tot. Când a venit baba și a realizat că vrabia a mâncat apretul, au apucat-o nervii și i-a tăiat limba vrăbiuței, care a și fugit din casa lor. A doua zi, moșul a plecat să caute vrăbiuța.


​Citește povestea japoneză "Vrabia cu limba tăiată"
  Un bătrân s-a dus odată la munte, a atârnat traista cu merinde de o ramură de copac și s-a apucat de treabă. Venind ora mesei, bătrânul desfăcu traista și ce să vezi? Era goală. Fiertura de orez dispăruse și în locul ei o vrabie lenevea cu gușa plină, la adăpost de frig și vânt. Cu ce ochi gingași îl privi vrabia! Uitând de foame, bătrânul legă traista la gură, iar seara aduse vrabia acasă și de atunci începu s-o îngrijească cu dragoste părintească.
  Câteva zile mai târziu, moșul plecă din nou la munte, lăsând acasă pe babă împreună cu vrăbiuța. Bătrâna pregăti amidon pentru apretatul rufelor și-l lăsă pe verandă, apoi plecă cu rufele să le spele la râu.
  Vrăbiuța gustă din apret și-i plăcu. Mai ciuguli o dată, încă o dată. I se părea din ce în ce mai bun și tot ciugulind și iar ciugulind, constată îngrozită că mâncase tot apretul.
  — Vai, mie, ce-am făcut! se văicări ea, dar era prea târziu.
  După ce termină de spălat, femeia se întoarse acasă și se opri direct pe verandă. Dar ia apretul de unde nu-i! Castronul era gol-goluț, de parcă-l spălase cineva.
  „Măi să fie! Cine să-l fi luat?” se întrebă femeia nedumerită. Privi în stânga, privi în dreapta prin verandă până ce ochi-i căzură pe vrăbiuță. Stătea spășită într-un colț, cu capul ușor plecat, ca și când și-ar fi cerut iertare. Femeia luă vrabia în mână și privind-o cu atenție descoperi apret în jurul ciocului. Îi căscă ciocul și din nou urme de apret și pe limbă.
  — Tu ești hoața, deci! zise femeia.
  Furia ei crescu brusc, mai ales că zile întregi se străduise să-i facă toate poftele, să nu-i lipsească nimic. Oarbă de mânie, luă e foarfecă și tăie limba bietei vrăbiuțe.
  Înnebunită de durere, vrabia zbură din mâna bătrânei încotro văzu cu ochii.
  Moșul veni și el curând acasă.
  — Spune, draga mea, ce face păsărica? își întrebă el soția de cum trecu pragul.
  Baba povesti toate cele întâmplate, iar moșul se întristă foarte tare.
  — Mare păcat! zise el în cele din urmă. Am să mă duc după ea.
  Și moșul o porni spre munți.
  — Unde este casa vrăbiuței? Unde locuiește vrăbiuța cu limba tăiată? întreba el în stânga și-n dreapta.
  Și tot repetând ca un cântec întrebarea, ajunse în munți. Întâlni un om care păștea vaca și-l întrebă dacă nu cumva știe unde e casa vrăbiuței. Întâlni mai apoi un om păscând caii și-i puse aceeași întrebare. Dar nimeni nu știa unde locuiește sărmana păsărică.
  Auzi, într-un târziu, că vrăbiuța își are cuibul într-un crâng de bambus. Pătrunse în crâng cu inima plină de speranță. Ajunse la casa vrăbiuței și o găsi în războiul de țesut.


​  — Îmi pare așa de rău c-ai rămas fără limbă! o întâmpină bătrânul.
  — Bine-ai venit, moșneagule drag! îi spuse vrabia și toți membrii din familia ei îi ieșiră în întâmpinare.
  Îl omeniră cu o masă somptuoasă, și-l distrară cu dansuri și cântece păsărești. La căderea nopții bătrânul zise:
  — Trebuie să plec. Femeia mea o fi îngrijorată.
  — Ce păcat că trebuie să pleci, spuseră vrăbiuțele. Primește de la noi în dar, moșule, unul dintre aceste cadouri, la alegere, mai ziseră la despărțire.
  Și așezară în fața bătrânului două cufere, unul mai mare și unul mai mic.
  — Sunt bătrân, știți bine, se plânse moșneagul. Așa că, dacă nu vă e cu supărare, am să aleg cufărul acesta mic.
  Zicând acestea, ridică lada pe umeri și o porni pe drumul întoarcerii. Când ajunse acasă. Îi spuse soției:
  — Am întâlnit vrăbiuța și m-am ales cu un dar. Având de ales între un cufăr mare și unul mic, l-am preferat pe ăsta mititel.
  Și zicând acestea, deschise lădița. Ei bine, oameni buni, ce credeți că era înăuntru? Numai monede de aur, lingouri de aur și argint și câte și mai câte alte bijuterii de preț!
  Surpriza de început a femeii se transformă curând într-o furie lacomă:
  — Dacă aș fi fost eu în locul tău, aș fi luat cufărul cel mare, zise ea cu reproș.
  Ziua următoare plecă la munte să-i facă o vizită vrăbiuței, după ce află din fir-a-păr locul unde își avea culcușul.
  — Unde e casa vrăbiuței? Unde e casa vrăbiuței?
  Tot repetând întrebarea, deși știa bine răspunsul, ajunse în crângul de bambus.
  — Draga mea, vrăbiuță! Iată, am venit și eu să te văd, zise baba mieroasă de cum ajunse la casa vrăbiuței.
  — Bine ai venit, bătrânico! îi ură vrăbiuța.
  Familia vrăbiuței o primi cu o masă îmbelșugată, cu dansuri și muzică, întocmai cum făcuseră și cu moșul ei. Când veni vremea plecării, îi aduseră și ei dinainte două cufere, unul mare și unul mic, și-i spuseră să aleagă după pofta inimii.
  — Dacă e așa, zise baba, am să-l aleg pe cel mai mare.
  Cu ajutorul vrăbiuțelor, săltă cufărul pe umeri și o porni la vale. Pe drumul de întoarcere o rodea cumplit întrebarea: ce anume o fi în cufăr de e așa greu. În cele din urmă învinse curiozitatea. Se opri în drum. Lăsă cufărul jos și deschise capacul. Înăuntru numai șerpi încolăciți, balauri și fantome! Trânti capacul peste arătările gata s-o înghită și, înfricoșată de moarte, o rupse la fugă spre casă cât o țineau picioarele.

Repovestită de George Nicolescu
Sursa: Povești nemuritoare, vol. 24, 1982 [p. 144- 147]
​Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești japoneze

Acul viu, acul mort și carul zburător
Ba-i așa, ba nu-i așa...
Balaurul cu opt capete
Bătrâna țesătoare
Bătrânul care îndrăgea cimiliturile
Broasca din Kyoto și broasca din Osaka
Buda de lemn și Buda de aur
Bufnița vopsitoare
Bursucul amator de stihuri
Caisul înflorit
Capul de schimb
Casa privighetorilor
Castelul împăratului furnicilor
Castelul reginei pisicilor
Căciula „Urechi-Agere”
Cântărețul cu urechile smulse
Căpcăunul și cocoșul
Ceainicul magic
Cearta
Cei 47 de Ronini
Cel mai mare mincinos
Cele două broaște
Cele zece căni de vin
Cenușarul
Chiar dacă zboară, tot pari sunt!
Cinci tani de pământ
Clopotul încins
Comoara cea mai de preț
Corabia fantomă
Culmea zgârceniei
Cum a căzut întâia zăpadă
Cum a plecat nevasta de acasă
Cum a răsplătit cocorul binele făcut
Cum s-a dus miriapodul după doctor
Cum s-au schimbat plăcintele în broaște
Cumplita dihanie Plici-Plici
Darul fecioarei lacului
De ce e marea sărată
De ce n-are caracatița oase
Doi leneși
Dragonul albastru și dragonul galben
Dragostea lui Gompachi și a lui Komurasaki
Evantaiul lui Tengu
Fantoma de la templu
Feciorașul-Melc
Ficatul maimuței
Frumoasa din oglindă
Frumoasa din tablou
Gemenai
Ghiveciul cu crizanteme albe
Gombei-Păsărarul
Gura lumii
Hainul
Hei, crabule Koso-Koso!
Imprudența
Issun-Boshi
Izvorul Tinereții
În căutarea crizantemei de aur
Întâmplările lui Iuriwaka
Învârte-te, bob de mazăre!
Kendzo Biruitorul
Kintaro
Lăstarul de salcie
Luna pe ram
Lupta dintre maimuță și rac
Mincinosul
Momotaro
Morișca năzdrăvană
Nara-Nashi
Nemaipomenita călătorie a lui Torayan-Gură-Cască
O lecție de dragoste
Ochii șerpoaicei
Omul care a înflorit pomii
Omul care nu voia să moară
Oyasute-Yama
Paiul cu noroc
Paiul din plapumă
Pățania iepurelui alb
Pânza albită sub clar de lună
Pânza măiastră de cocor
Pescarul și fiica regelui mării
Pinul lipicios
Piulița fermecată
Podul care șoptește
Povestea celor doi frați
Povestea frumoasei Hacikazuki
​Povestea gândacilor aurii
Povestea unei pisici și a artei sale
Predicatorul și sluga
Preotul și învățăcelul
Preotul, Doctorul și dansatorul pe sârmă în iad
Prințesa lunii
Racul-de-mare și corbul
Saburo - Strachină - Spartă
Samurai pe negândite
Samuraiul cel mândru
Să n-audă porumbeii
Scheletul care dansează
Sculptorul și șopârla
Scobitoarele buclucașe
Soarele și Ciocârlia
Soția Vulpe
Spiridușii cu nasuri lungi
Stăpâna cea lacomă
Ștergarul negru
Take-Trai
Taro cel de foc
Taro leneșul
Trei comori
Tăria dragostei de mamă
Tânguirea păpușilor
Țara oamenilor cu un singur ochi
Țăranul cel cumsecade
Ulciorul fermecat
Ultimul braț al caracatiței
Ultimul cântec
Un nume lung
Unchiașul făcător de minuni
Unde-i capătul lumii?
Uraganul și butoaiele
Urashima Taro
Visul triunghiular
Vrabia cu limba tăiată
Vulpea-Ceainic
Vulpea albă
Zăpăcitul
Zâna și pământeanul
Zmeura de sub zăpadă


Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.