Bătrâna țesătoare - poveste japoneză
Citește basmul japonez "Bătrâna țesătoare" în care este vorba despre un meșter care făcea umbrele și avea într-o firidă o statuetă ce înfățișa o bătrână țesătoare. Ea era modelată foarte bine și arăta de parcă era vie. Într-o zi, când ucenicul lor făcea umbrele și toate îi mergeau rău, el ceru ajutorul bătrânei țesătoare și aceasta se dădu jos din firidă și îl ajută cu plăcere pe tânărul fecior. Într-o noapte, un hoț venise să fure umbrele și puse într-o legătură câte putu, dar când s-o ridice, văzu că legătura este foarte grea. Mai încercă o dată și nu putu, iar cum începuse să cânte cocoșul, și-a luat tălpășița fără să mai ia cu el legătura de umbrele. Imediat a ieșit râzând din legătură bătrâna țesătoare și s-a pus la locul ei.
Citește povestea japoneză "Bătrâna țesătoare"
Iată ce se povestește în orașul Sendai:
În casa unui meșter care făcea umbrele, în firida camerei de oaspeți, se afla statueta de argilă a unei bătrâne țesătoare. Era atât de bine modelată, încât părea vie.
O dată, ucenicul meșterului tocmai trecea firele prin tijele unei umbrele. Nu prea avea spor la treabă. Ghemul de ață se încâlcise rău și oricât se chinuia el, nu mai găsea lungimea firului.
— Bătrână țesătoare, bătrână țesătoare! strigă băiatul deznădăjduit. Ajută-mă să-l descâlcesc!
Niciuna, nici două, bătrână coborî din firidă și spuse:
— Cum să nu ajut eu un băiat atât de cuminte! Las’ pe mine, fiule, că fac trebușoara cât ai clipi.
Și descâlci pe dată tot ghemul.
Dar iată ce se întâmplă într-o seară:
În prăvălie tocmai intrase un hoț. Avea fața acoperită până sub ochi cu un ștergar. Făcuse boccea, adunând în ea cele mai bune umbrele. Ai casei sforăiau liniștiți, fără să simtă nimic.
— Bună treabă am făcut! își zise hoțul. Am să vând umbrelele într-un sat depărtat.
Bucuros că-i mersese totul atât de bine, voi să-și salte legătura în spinare, dar nici n-o putu clinti de pe podea, atât de grea se făcuse.
— Ce drăcovenie o mai fi și asta? se miră hoțul.
Își adună puterile și încercă a doua oară. Legătura însă nici gând să se urnească. Întâi auzi primul cântat al cocoșilor, apoi al doilea.
— Ia te uită ce năpastă! Trebuie să-mi iau tălpășița…
Hoțul lăsă bocceaua și fugi cât de repede. Atunci se auzi un râs înfundat. Din legătură sări voioasă bătrânica de lut și se înapoie la locul ei în firidă.
Dar iată ce s-a întâmplat altă dată:
În casa unui meșter care făcea umbrele, în firida camerei de oaspeți, se afla statueta de argilă a unei bătrâne țesătoare. Era atât de bine modelată, încât părea vie.
O dată, ucenicul meșterului tocmai trecea firele prin tijele unei umbrele. Nu prea avea spor la treabă. Ghemul de ață se încâlcise rău și oricât se chinuia el, nu mai găsea lungimea firului.
— Bătrână țesătoare, bătrână țesătoare! strigă băiatul deznădăjduit. Ajută-mă să-l descâlcesc!
Niciuna, nici două, bătrână coborî din firidă și spuse:
— Cum să nu ajut eu un băiat atât de cuminte! Las’ pe mine, fiule, că fac trebușoara cât ai clipi.
Și descâlci pe dată tot ghemul.
Dar iată ce se întâmplă într-o seară:
În prăvălie tocmai intrase un hoț. Avea fața acoperită până sub ochi cu un ștergar. Făcuse boccea, adunând în ea cele mai bune umbrele. Ai casei sforăiau liniștiți, fără să simtă nimic.
— Bună treabă am făcut! își zise hoțul. Am să vând umbrelele într-un sat depărtat.
Bucuros că-i mersese totul atât de bine, voi să-și salte legătura în spinare, dar nici n-o putu clinti de pe podea, atât de grea se făcuse.
— Ce drăcovenie o mai fi și asta? se miră hoțul.
Își adună puterile și încercă a doua oară. Legătura însă nici gând să se urnească. Întâi auzi primul cântat al cocoșilor, apoi al doilea.
— Ia te uită ce năpastă! Trebuie să-mi iau tălpășița…
Hoțul lăsă bocceaua și fugi cât de repede. Atunci se auzi un râs înfundat. Din legătură sări voioasă bătrânica de lut și se înapoie la locul ei în firidă.
Dar iată ce s-a întâmplat altă dată:
Fetița cea mică a stăpânului se dusese la niște prietene să se joace de-a v-ați ascunselea. Începuse să se întunece. Cei ai casei băgară de seamă abia atunci ca fetița lipsește. Se iscă zarvă:
— Unde-o fi zăbovind? Să nu i se fi întâmplat vreo nenorocire!
Deodată o văzură pe copilă, care venea zburdând către casă.
— Unde-ai fost până acum? Și de ce ai plecat singură?
— Dar n-am fost singură deloc. Am fost cu bunicuța.
— Ce tot vorbești? Cu care bunicuță?
— Cu a noastră, cu bătrână țesătoare. M-a ținut de mână tot drumul.
Deteră fuga să se uite pe polița din firidă. Bătrânica se trăsese în ungherul cel mai departe, cu o înfățișare spăsită.
Faima bătrânei țesătoare se răspândi curând în tot orașul!
O dată, un vecin veni în ospeție la meșterul de umbrele și, tot sorbind din ceai, spuse:
— Voi aveți o bătrânică… La noi însă, pe policioara din firidă, stă din vremuri străvechi moșneguț de lut, cu înfățișare tare simpatică.
În aceeași zi, bătrâna țesătoare dispăru. O căutară pretutindeni și până la urmă o găsiră în casa vecinilor, alături de bătrânel. De câte ori o aduceau înapoi acasă, ea fugea iarăși.
Nemaiavând încotro, o lăsară acolo.
Până în ziua de azi, în orașul Sendai, stau alături două figurine de lut: bătrâna țesătoare și moșul blajin, cu barba căruntă.
— Unde-o fi zăbovind? Să nu i se fi întâmplat vreo nenorocire!
Deodată o văzură pe copilă, care venea zburdând către casă.
— Unde-ai fost până acum? Și de ce ai plecat singură?
— Dar n-am fost singură deloc. Am fost cu bunicuța.
— Ce tot vorbești? Cu care bunicuță?
— Cu a noastră, cu bătrână țesătoare. M-a ținut de mână tot drumul.
Deteră fuga să se uite pe polița din firidă. Bătrânica se trăsese în ungherul cel mai departe, cu o înfățișare spăsită.
Faima bătrânei țesătoare se răspândi curând în tot orașul!
O dată, un vecin veni în ospeție la meșterul de umbrele și, tot sorbind din ceai, spuse:
— Voi aveți o bătrânică… La noi însă, pe policioara din firidă, stă din vremuri străvechi moșneguț de lut, cu înfățișare tare simpatică.
În aceeași zi, bătrâna țesătoare dispăru. O căutară pretutindeni și până la urmă o găsiră în casa vecinilor, alături de bătrânel. De câte ori o aduceau înapoi acasă, ea fugea iarăși.
Nemaiavând încotro, o lăsară acolo.
Până în ziua de azi, în orașul Sendai, stau alături două figurine de lut: bătrâna țesătoare și moșul blajin, cu barba căruntă.
Sfârșit
Citește mai multe basme și povești japoneze
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
