Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories
  • Rezumate povesti si basme
  • Basme si povesti engleze

​Balaurul cu opt capete - poveste japoneză

​Citește povestea japoneză în română "Balaurul cu opt capete" în care este vorba despre un zeu de demult ce era stăpân peste cer și pământ. Când fu aproape de a muri, el lăsă soarele moștenire fetei lui, băiatului cel mare îi lăsă marea, iar celui mic, îi dărui luna. Dintre toți, băiatul cel mare era nemulțumit de moștenirea primită. El o sperie pe sora lui și aceasta se ascunse în munți, lăsând pământul fără soare.


Citește povestea japoneză "Balaurul cu opt capete"
  E mult, foarte mult de atunci.
  Pe vremea aceea era stăpân peste tot Cerul și Pământul un zeu foarte puternic. Și când fu aproape de moarte, zeul acesta împărți moștenirea lumii întregi între cei doi băieți și o fată pe care îi avea.
  Fetei, pe care o chema Amaterasu, îi dădu Soarele; băiatului mai mare, numit Susanoo, îi dărui Marea, iar celui mai mic, Luna, fiindcă era de pe atunci o fire liniștită; chipul lui blând se poate vedea și azi când e lună plină.
  Amaterasu fu fericită cu alegerea părintelui ei. Își luă numaidecât împărăția în primire, bucuroasă că poate face atâta bine oamenilor, animalelor și plantelor, cu căldura și lumina Soarelui.
  Din toți trei, Susanoo nu fu de loc mulțumit cu moștenirea primită și se arătă foarte supărat cu Marea, partea ce-i venise lui.
  — Dar ce? Eu să stau într-un loc umed și rece, în timp ce soră- mea se răsfață în căldură?
  De necaz, se repezi pe Cer, dădu buzna în odaia frumoasă dinăuntru Soarelui, unde surioara lui învăța pe fetițe să țeasă pânză în fire de aur și de argint, se năpusti pe gherghefuri și pe război, le strică și le rupse firele, băgând groaza în bietele fete.
Amaterasu, înspăimântată, o rupse la fugă afară și se ascunse într-o peșteră din creierul munților.
  Și cum se închise în peșteră, cum se cufundă toată lumea în întuneric beznă, că doar ea era Zeița Soarelui și putea să facă lumină ori întuneric după bunul ei plac. Ba, oamenii spuneau că lumina Soarelui izvorăște din ochii ei strălucitori.
  Atunci ceilalți Zei rămași în întuneric au fost tulburați și deznădăjduiți. Ce să facă ei, să aducă iarăși lumina pe lume? S-au chibzuit în tot felul și iată ce au hotărât:
  Și-au amintit că Amaterasu era din fire curioasă - că de! doar era femeie - și au pus pe o altă zeiță să danseze în fața peșterii unde se ascunsese Amaterasu; iar în jurul dănțuitoarei, ceilalți Zei au început să cânte și să râdă, ba au mai pus și pe cocoși să le dea ajutor.
  Când a auzit atâta zgomot, Amaterasu, curioasă, a crăpat nițel intrarea peșterii, ca să vadă ce e. Zeii, care atâta așteptau, i-au pus în față o oglindă și i-au strigat:
  — Uită-te aici, la această nouă zeiță, mai frumoasă decât tine!
  Amaterasu, care vedea pentru prima oară o oglindă, nu și-a închipuit că ceea ce privea ea acolo nu era decât chipul ei răsfrânt în oglindă. Și, din ce în ce mai curioasă să vadă cum dansează noua zeiță, a ieșit afară.
  Atunci, un zeu voinic, care se aținea la gura peșterii cu un bolovan cât toate zilele, a astupat repede intrarea, încât zeița, rămânând afară, n-a avut altceva de făcut decât să se întoarcă în odaia sa din Soare.
  Iar pe fratele ei zeii l-au pedepsit, de teamă să nu mai facă vreo poznă, dându-l afară din lumea zeilor.
  Bietul Susanoo, izgonit din Cer, a fost silit să se coboare pe pământ.


​  Aci, pe când se plimba pe marginea unei ape mari, zări pe un om bătrân și o femeie bătrână, țipând și plângând și îmbrățișând pe fata lor.
  — Ce e? Ce vă bociți? întrebă Susanoo.
  — Uite, spuse moșul, am avut opt fete; da’, vedeți dumneavoastră, lângă coliba unde locuim e o baltă și-n baltă șade un balaur grozav de mare.
  — Un balaur cu opt capete, zise baba.
  — Și în fiecare an o dată, balaurul iese de acolo și ne mănâncă câte un copil. Acu’ am mai rămas doar cu fata asta și azi e ziua când balaurul trebuie să iasă s-o înghită și pe ea.
  Și bieții oameni se puseră iar pe plâns.
  — Nu vă fie frică, le spuse Susanoo. Eu pot să vă scap fata. Uite ce să faceți: luați opt hârdaie mari, umpleți-le cu rachiu tare, puneți-le unul lângă altul, într-un loc, și plecați de acolo.
  Oamenii așa făcură. Și abia isprăviră treaba, că și zăriră dihania apropiindu-se. Era așa de lungă, că de abia își târa corpul pe opt dealuri și opt văi.
  Acu’ balaurul avea el opt capete, dar avea și opt nasuri, așa că pe fiecare nas îl gâdilă mirosul tare de rachiu. Băgă câte un cap în câte un hârdău și bău, și bău, până ce se îmbătă mort, de i se bălăbăneau balaurului cele opt capete somnoroase, amețite de băutură.
  Când adormi bine, Susanoo, care atâta aștepta, se repezi cu sabia sa și îi tăie pe rând toate opt capete, iar pe urmă îi sfârtecă și corpul în bucăți.
  Dar când să-i taie coada, ce să vezi, lucru de mirare! Sabia i se frânse în două. Și pentru că balaurul murise, de nu mai era nicio primejdie, se apropie mai bine să caute în coada balaurului și dădu de o sabie cum nu se poate mai frumoasă, împodobită cu pietre scumpe.
  Când văzură moșneagul și baba dihania răpusă și singura lor fiică ce le mai rămăsese, vie și nevătămată, nu mai putură de fericire. Cu ei veni și fata să-i mulțumească, și cum era chipeșă și mândră, Susanoo o îndrăgi și se însură cu ea. Dar cu fata se purtă foarte blând, nu cum făcuse cu soru-sa.
  Și locuiră fericiți la un loc cu părinții fetei. Iar când, după mulți ani, muri moșul și baba, și, mult mai târziu muri Susanoo cu nevastă-sa, sabia cu pietre prețioase rămase moștenire copiilor lor, și pe urmă nepoților și strănepoților, și tot așa din tată în fiu, până ce ajunse în mâinile Mikadoului 1, care o păstrează bine, ca pe cea mai scumpă comoară.

1 Nume dat de europeni împăratului Japoniei.

În românește de Ioan Timuș
Sursa: Povești nemuritoare, vol. 5, 1967 [226-230]
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești japoneze

Acul viu, acul mort și carul zburător
Ba-i așa, ba nu-i așa...
Balaurul cu opt capete
Bătrâna țesătoare
Bătrânul care îndrăgea cimiliturile
Broasca din Kyoto și broasca din Osaka
Buda de lemn și Buda de aur
Bufnița vopsitoare
Bursucul amator de stihuri
Caisul înflorit
Capul de schimb
Casa privighetorilor
Castelul împăratului furnicilor
Castelul reginei pisicilor
Căciula „Urechi-Agere”
Cântărețul cu urechile smulse
Căpcăunul și cocoșul
Ceainicul magic
Cearta
Cei 47 de Ronini
Cel mai mare mincinos
Cele două broaște
Cele zece căni de vin
Cenușarul
Chiar dacă zboară, tot pari sunt!
Cinci tani de pământ
Clopotul încins
Comoara cea mai de preț
Corabia fantomă
Culmea zgârceniei
Cum a căzut întâia zăpadă
Cum a plecat nevasta de acasă
Cum a răsplătit cocorul binele făcut
Cum s-a dus miriapodul după doctor
Cum s-au schimbat plăcintele în broaște
Cumplita dihanie Plici-Plici
Darul fecioarei lacului
De ce e marea sărată
De ce n-are caracatița oase
Doi leneși
Dragonul albastru și dragonul galben
Dragostea lui Gompachi și a lui Komurasaki
Evantaiul lui Tengu
Fantoma de la templu
Feciorașul-Melc
Ficatul maimuței
Frumoasa din oglindă
Frumoasa din tablou
Gemenai
Ghiveciul cu crizanteme albe
Gombei-Păsărarul
Gura lumii
Hainul
Hei, crabule Koso-Koso!
Imprudența
Issun-Boshi
Izvorul Tinereții
În căutarea crizantemei de aur
Întâmplările lui Iuriwaka
Învârte-te, bob de mazăre!
Kendzo Biruitorul
Kintaro
Lăstarul de salcie
Luna pe ram
Lupta dintre maimuță și rac
Mincinosul
Momotaro
Morișca năzdrăvană
Nara-Nashi
Nemaipomenita călătorie a lui Torayan-Gură-Cască
O lecție de dragoste
Ochii șerpoaicei
Omul care a înflorit pomii
Omul care nu voia să moară
Oyasute-Yama
Paiul cu noroc
Paiul din plapumă
Pățania iepurelui alb
Pânza albită sub clar de lună
Pânza măiastră de cocor
Pescarul și fiica regelui mării
Pinul lipicios
Piulița fermecată
Podul care șoptește
Povestea celor doi frați
Povestea frumoasei Hacikazuki
​Povestea gândacilor aurii
Povestea unei pisici și a artei sale
Predicatorul și sluga
Preotul și învățăcelul
Preotul, Doctorul și dansatorul pe sârmă în iad
Prințesa lunii
Racul-de-mare și corbul
Saburo - Strachină - Spartă
Samurai pe negândite
Samuraiul cel mândru
Să n-audă porumbeii
Scheletul care dansează
Sculptorul și șopârla
Scobitoarele buclucașe
Soarele și Ciocârlia
Soția Vulpe
Spiridușii cu nasuri lungi
Stăpâna cea lacomă
Ștergarul negru
Take-Trai
Taro cel de foc
Taro leneșul
Trei comori
Tăria dragostei de mamă
Tânguirea păpușilor
Țara oamenilor cu un singur ochi
Țăranul cel cumsecade
Ulciorul fermecat
Ultimul braț al caracatiței
Ultimul cântec
Un nume lung
Unchiașul făcător de minuni
Unde-i capătul lumii?
Uraganul și butoaiele
Urashima Taro
Visul triunghiular
Vrabia cu limba tăiată
Vulpea-Ceainic
Vulpea albă
Zăpăcitul
Zâna și pământeanul
Zmeura de sub zăpadă

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.