Cearta - poveste scurtă japoneză
Citește basmul japonez în română "Cearta" în care este vorba despre trei oameni care călătoreau împreună spre un sat. Unul dintre ei, spune că ar fi bine dacă dacă ar găsi o pungă cu treizeci de galbeni, pentru că i-ar împărți în trei ca niște frați. Al om zice că nu ar fi corect să împartă galbenii în mod egal și că ar trebui ca cel care a văzut primul punga să primească jumătate. Începură să se certe pe galbenii care nu existau, dar lângă ei apare un negustor care încearcă să facă el împărțeala galbenilor. Cei trei oameni nici nu vor să audă, ba mai mult, se iau la bătaie cu bâtele pe care le aveau la ei.
Citește povestea japoneză "Cearta"
Zice-se că odată trei oameni călătoreau către o așezare îndepărtată. Tot mergând ei astfel sporovăind ba de una, ba de alta, unul dintre ei oftă și zise:
— Ehei, ce bine ar fi să găsim noi acuma pe drum o pungă cu treizeci de galbeni... I-am împărți frățește și ce ni s-ar cuveni fiecăruia câte zece galbeni.
— Nu cred c-ar fi o împărțeală dreaptă, se împotrivi altul. Firesc este ca acela care i-a văzut primul să-și oprească pentru sine măcar jumătate.
— Ba nicidecum, se amestecă cel de-al treilea. Suntem tovarăși de drum și norocul e al tuturora, deopotrivă.
— Nu te supăra, dar chiar și la vânătorile de reni este o asemenea lege nescrisă. Dacă sunt mai mulți arcași și vânatul e unul singur, celui care a lovit primul cu săgeata i se cuvin capul și blana animalului. Așa și cu punga: cel care a zărit-o întâi trebuie să-și ia partea leului.
Și astfel, aruncându-și unul altuia vorbe repezi și mânioase, drumeții începură să se sfădească.
Tocmai atunci trecea pe-acolo un neguțător de ulei. Auzind cearta, omul lăsă vasul cu ulei la marginea drumului și se apropie să asculte. Dumirindu-se despre ce e vorba, le grăi împăciuitor:
— Fraților, eu am colindat lumea și am adunat multă înțelepciune. Iată, am să fac eu împărțeala în locul vostru. Dar mai întâi puneți banii aici, pe năframa asta.
Drumeții însă nici gând să-l asculte. Se sfădeau mai departe, înfierbântați, ba încă, după sfadă se luară și la bătaie. Ciomegele fluturau în vânt, altoind strașnic unde nimereau. Neguțătorul, care se vârâse între ei, se alese și el cu câteva lovituri zdravene.
În focul încăierării, vasul cu ulei se răsturnă în șanț.
— Stați, opriți-vă! strigă neguțătorul deznădăjduit. Dați încoace cei treizeci de galbeni că ați vărsat uleiul în drum și marfa mea tocmai atâta face.
— Care treizeci de galbeni? se mirară drumeții domolindu-se ca prin farmec.
— Cei pe care i-ați găsit, strigă omul scos din fire.
— Vezi-ți de treabă, noi n-am găsit nicio para, îi răspunseră cei trei nepăsători.
Și își căutară de drum, fără să-i mai arunce vreo privire.
De atunci, bietul neguțător s-a jurat să nu se mai amestece niciodată în cearta altora.
— Ehei, ce bine ar fi să găsim noi acuma pe drum o pungă cu treizeci de galbeni... I-am împărți frățește și ce ni s-ar cuveni fiecăruia câte zece galbeni.
— Nu cred c-ar fi o împărțeală dreaptă, se împotrivi altul. Firesc este ca acela care i-a văzut primul să-și oprească pentru sine măcar jumătate.
— Ba nicidecum, se amestecă cel de-al treilea. Suntem tovarăși de drum și norocul e al tuturora, deopotrivă.
— Nu te supăra, dar chiar și la vânătorile de reni este o asemenea lege nescrisă. Dacă sunt mai mulți arcași și vânatul e unul singur, celui care a lovit primul cu săgeata i se cuvin capul și blana animalului. Așa și cu punga: cel care a zărit-o întâi trebuie să-și ia partea leului.
Și astfel, aruncându-și unul altuia vorbe repezi și mânioase, drumeții începură să se sfădească.
Tocmai atunci trecea pe-acolo un neguțător de ulei. Auzind cearta, omul lăsă vasul cu ulei la marginea drumului și se apropie să asculte. Dumirindu-se despre ce e vorba, le grăi împăciuitor:
— Fraților, eu am colindat lumea și am adunat multă înțelepciune. Iată, am să fac eu împărțeala în locul vostru. Dar mai întâi puneți banii aici, pe năframa asta.
Drumeții însă nici gând să-l asculte. Se sfădeau mai departe, înfierbântați, ba încă, după sfadă se luară și la bătaie. Ciomegele fluturau în vânt, altoind strașnic unde nimereau. Neguțătorul, care se vârâse între ei, se alese și el cu câteva lovituri zdravene.
În focul încăierării, vasul cu ulei se răsturnă în șanț.
— Stați, opriți-vă! strigă neguțătorul deznădăjduit. Dați încoace cei treizeci de galbeni că ați vărsat uleiul în drum și marfa mea tocmai atâta face.
— Care treizeci de galbeni? se mirară drumeții domolindu-se ca prin farmec.
— Cei pe care i-ați găsit, strigă omul scos din fire.
— Vezi-ți de treabă, noi n-am găsit nicio para, îi răspunseră cei trei nepăsători.
Și își căutară de drum, fără să-i mai arunce vreo privire.
De atunci, bietul neguțător s-a jurat să nu se mai amestece niciodată în cearta altora.
Sfârșit
Citește mai multe basme și povești japoneze
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
