Bufnița vopsitoare - poveste scurtă japoneză
Citește basmul japonez "Bufnița vopsitoare" în care este vorba despre pasărea corb ce era foarte supărat pe bufniță pentru îmbrăcămintea lui neagră. Odată demult, când bufnița se ocupa de coloratul hainelor păsărilor, a venit la ea și corbul, sătul de îmbrăcămintea lui albă. I-a cerut bufniței să-i coloreze veșmântul în niște culori cum nu era nicio pasăre, pentru că vroia să fie diferit de toate. Bufnița a stat și s-a gândit în toate felurile, și ca să fie diferit de toate păsările, i-a vopsit corbului îmbrăcămintea în negru complet. De atunci corbul este foarte supărat pe bufniță și de câte ori o vede se repede asupra ei.
Citește povestea japoneză "Bufnița vopsitoare"
Tare se mânie mușteriul a doua zi, văzându-și frumusețea de strai, mai negru ca tușul, mai negru decât cărbunele!
Așa se face că și-n ziua de azi, de câte ori vede o bufniță, corbul se aruncă turbat asupra ei. Însă bufnița, prevăzătoare, rămâne pitulată în scorbura ei, de dimineața până seara, și se arată decât după ce ațipește corbul.
Se zice că odinioară corbul avea penele albe ca zăpada. Numai că de la o vreme biata pasăre se plictisi de veșmântu-i nepătat și începu să le pizmuiască pe celelalte zburătoare pentru straiele lor împodobite cu fel de fel de culori. De aceea, într-o bună zi se duse la bufniță. Trebuie să știți că pe-atunci bufnița era cea mai dibace vopsitoare: ea zugrăvea vesmintele păsărilor în toate culorile curcubeului și o făcea cu atâta meșteșug, încât mușterii dădeau năvală.
— Croitorul mi-a făcut haine albe. Vopsește-mi-le tu în cea mai frumoasă culoare, se rugă corbul.
— U-hu, u-hu, prea bine, se învoi bufnița. Spune-mi numai ce culoare îți alegi. Eu cred că o haină albastră, ca a bâtlanului, ți-ar veni de minune. Ori poate vrei una înflorată, ca a șoimului, sau pestriță, ca a ghionoaiei…
— Nu, nu. Alege, rogu-te, pentru mine o culoare neobișnuită, nemaivăzută până azi, căci nu vreau să semăn cu nicio altă pasăre din lume.
Corbul își scoase repede îmbrăcămintea-i albă, lăsând-o în grija bufniței și zbură goala de speranță.
Bufnița rămase multă vreme pe gânduri, întrebându-se care ar putea să fie culoarea aceea nemaivăzută, în cele din urmă muie haina corbului în oala cu vopsea neagră.
Așa se face că și-n ziua de azi, de câte ori vede o bufniță, corbul se aruncă turbat asupra ei. Însă bufnița, prevăzătoare, rămâne pitulată în scorbura ei, de dimineața până seara, și se arată decât după ce ațipește corbul.
Se zice că odinioară corbul avea penele albe ca zăpada. Numai că de la o vreme biata pasăre se plictisi de veșmântu-i nepătat și începu să le pizmuiască pe celelalte zburătoare pentru straiele lor împodobite cu fel de fel de culori. De aceea, într-o bună zi se duse la bufniță. Trebuie să știți că pe-atunci bufnița era cea mai dibace vopsitoare: ea zugrăvea vesmintele păsărilor în toate culorile curcubeului și o făcea cu atâta meșteșug, încât mușterii dădeau năvală.
— Croitorul mi-a făcut haine albe. Vopsește-mi-le tu în cea mai frumoasă culoare, se rugă corbul.
— U-hu, u-hu, prea bine, se învoi bufnița. Spune-mi numai ce culoare îți alegi. Eu cred că o haină albastră, ca a bâtlanului, ți-ar veni de minune. Ori poate vrei una înflorată, ca a șoimului, sau pestriță, ca a ghionoaiei…
— Nu, nu. Alege, rogu-te, pentru mine o culoare neobișnuită, nemaivăzută până azi, căci nu vreau să semăn cu nicio altă pasăre din lume.
Corbul își scoase repede îmbrăcămintea-i albă, lăsând-o în grija bufniței și zbură goala de speranță.
Bufnița rămase multă vreme pe gânduri, întrebându-se care ar putea să fie culoarea aceea nemaivăzută, în cele din urmă muie haina corbului în oala cu vopsea neagră.
Sfârșit
Citește mai multe basme și povești japoneze
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
