Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories
  • Rezumate povesti si basme
  • Basme si povesti engleze

​Povestea gândacilor aurii - poveste japoneză

​Citește povestea japoneză în română "Povestea gândacilor aurii" despre un om sărac pe nume Tokubei care muncise toată viața plin de hărnicie, iar acum la bătrânețe îl lovise o boală cruntă care îl ținea la pat. Tokubei se gândea în fiecare zi dacă va muri de foame, dar cum rămăsese văduv și cu doi copii, el îl chemă pe băiat și îi ceru iertare pentru că nu mai poate să muncească și să le aducă hrană. Băiatul îi spuse lui Tokubei să stea fără griji, pentru că se va duce la unchiul Gonza și va cere bani pentru leacuri și pentru sora lui mai mică care plângea de foame. Tokubei însă îi aminti fiului său că unchiul Gonza este un om foarte zgârcit și sigur nu-i va da niciun ban.


​Citește povestea japoneză "Povestea gândacilor aurii"
  Demult, demult de tot, trăia la poalele muntelui Hikozan un om sărman, pe nume Tokubei. Toată viața muncise Tokubei plin de hărnicie, dar iată că acum spre bătrânețe îl doborî o boală nemiloasă. Din ziua aceea sărăcia se cuibărise și mai amarnic în coliba lui. O singură întrebare își punea în fiecare zi:. „Muri-voi oare astăzi, de foame, sau am să mă mai chinuiesc așa până mâine?” Omul era văduv. De pe urma răposatei neveste îi rămăseseră doi copii: un băiat și o fată. Într-o zi îi chemă la căpătâiul său și le spuse cu lacrimi în ochi:
  — Dragii mei, iertați-mă că nu mai sunt în stare să vă agonisesc hrana zilnică. Vedeți și voi cum zac aici, sleit de puteri…
  — Nu-ți mai face inimă rea, iubite tată, îi răspunse fiul, pe nume Ghenkici. Nu te mai gândi la noi. Singurul lucru care ne mâhnește e că nu-ți putem cumpăra leacuri, să te tămăduim mai degrabă. Am răbda bucuroși orice, numai să te vedem iarăși sănătos. Apoi adăugă după câteva clipe de gândire: Chiar astăzi am să mă duc la unchiul Gonza și o să-l rog să ne împrumute niște bani. Cu banii aceștia tu te vei face bine, iar surioara Yuki nu va mai scânci de foame.
  — Vai, fiule, zise omul cu tristețe, ai uitat oare că acest Gonza e un zgârcit fără pereche? Mi-e frate într-adevăr, dar are un suflet de câine. Când biată maică-ta era pe moarte, Gonza n-a vrut măcar să vină s-o vadă. Iar acum, deși știe bine că sunt bolnav pe patul morții, nici nu se sinchisește. Nu, nu bani vei căpăta de la el, ci doar cuvinte de ocară. Pentru un bănuț de aramă, Gonza ar fi gata să se spânzure.
  — Dar nici așa nu putem sta, așteptând moartea!
  — Ce alta putem face, bietul meu copil?
  — Las’ pe mine, tată.
  Și zicând acestea, Ghenkici ieși grăbit din casă. Afară ploua cu găleata. Nici el nu știa prea bine încotro s-o apuce. În fața tatălui se arătase încrezător și hotărât, dar acum își simțea inima plină de neliniște. Pe nesimțite, pașii îl purtară până-n pragul casei lui Gonza. Poate că, tot unchiul se va milostivi de noi, își zise. Doar n-o fi având inima atât de împietrită.”
  Însă toate se întâmplară după cum prevăzuse tatăl.
  Posomorâtul Gonza nici nu voi să-l asculte până la capăt:
  — Și de ce-ai venit tocmai la mine? Nu am bani pentru calici ca voi. Hai, șterge-o!
  — Unchiule, pentru datoria aceasta îți voi munci zi și noapte, cât socotești dumneata. Nu înțelegi că tata e pe moarte?
  — Unii mor, alții trăiesc. Eu nu pot schimba ursita. Hai, pleacă mai repede din casa mea. Ah, netrebnicule, ia te uită cum mi-ai murdărit tatami-ul 1 cu încălțările tale! Afară! Sărmanul Ghenkici ieși eu capul plecat. Cu ochii aburiți de ceața durerii și deznădejdi i, rătăci multă vreme în neștire. Se dezmetici în mijlocul unei păduri. Nu-și dădea seama unde me se află. De pe crengile brazilor și criptomerilor 2 cădeau picături grele, ca și cum întreaga fire ar fi plâns de mila lui. Deodată auzi un glas blajin care-l striga:
  — Oprește-te, Ghenkici! încotro?
  — Cine mă strigă? întrebă surprins băiatul.
  În mijlocul cărării se ivi ca din pământ un bătrân înalt, cu barba căruntă. În mână avea gheta 3 de lemn, prăpădite și murdare.
  — De ce plângi? îl iscodi moșneagul.
  — Fiindcă am mare nevoie de bani și nu găsesc nicăieri.
  — Și ce vrei să faci cu banii?
  — Să cumpăr leacuri și câțiva pumni de orez.
  — Pentru tine ai nevoie de toate acestea sau pentru altcineva?
  — Dacă mi-ar fi trebuit mie, n-ai fi văzut vreo lacrimă în ochii mei, moșule. Dar tata e bolnav și lipsit de puteri, iar surioara mea rabdă de foame.
  — Dacă-i așa, atunci primește în dar încălțările acestea, zise bătrânul, întinzându-i sandalele de lemn.
  — Ce să fac cu ele? întrebă copilul dezamăgit.


  — Sandalele îți vor aduce banii de care ai nevoie. Încalță-le numai și vei vedea. La fiecare pas o să vezi cum răsar galbenii de sub tălpile lor. Însă fii cu luare-aminte: dacă vreodată te vei lăsa ispitit de lăcomie și vei râvni aurul numai pentru tine, ți se va întâmpla o mare nenorocire. Să nu uiți asta! Iar acum grăbește-te să ajungi la tatăl tău și la sora ta!
  Zicând acestea, unchiașul se făcu nevăzut. „Te pomenești că mi s-a năzărit”, își spuse Ghenkici uitându-se buimac pe cărare. Dar sandalele din mâna lui mărturiseau că bătrânul nu fusese o nălucire.
  Porni spre casă plin de nerăbdare, iar de îndată ce intră în colibă își puse sandalele în picioare făcând câțiva pași. Sub tălpile lui banii de aur luceau ca niște stele…
  Cu banii aceștia, Ghenkici cumpără leacuri și mâncare din belșug. Tatăl se tămădui în curând iar surioara Yuki nu mai plânse niciodată de foame. Trăiau tustrei fericiți, cu înțeleaptă cumpătare.
  Vestea despre încălțările vrăjite se răspândi însă iute în tot ținutul. Unul după altul oamenii veneau la ușa lui Ghenkici să-i ceară împrumut sandalele de lemn. Și tuturor băiatul le punea aceeași întrebare:
  — Ai nevoie de banii aceștia pentru tine însuți sau pentru altcineva?
  Numai după ce se încredința că omul nu e lacom de avuție și că vrea doar să aline suferința altora, îi dădea încălțările jinduite.
  Dar într-o zi iată că auziră în prag un glas mieros:
  — Acasă ești, frățioare? Sunt eu, Gonza, am venit să văd cum o mai duci. O, dragul meu nepot, ce mare și voinic te-ai făcut! După cum văd, tare bine vă mai merge. Iar eu, ca prostul, îmi făceam griji din cauza voastră. Cum te simți, iubite frate? Zdravăn, în putere? … Păzește-ți sănătatea, că-i mai de preț ca aurul.
  Tokubei îl privi lung:
  — Ce vânt te-aduce pe la noi, frate Gonza?
  — Păi cum, nu era firesc să mă îngrijoreze soarta, fratelui meu bolnav?
  Gonza vorbea cu Tokubei, dar nici nu-se uita la dânsul; privirile lui lacome rămâneau nedezlipite de sandalele fermecate. Tokubei clătină din cap cu amărăciune:
  — Înțeleg eu prea bine de ce-ai venit. Nu grija față de mine te-a îndemnat să-mi pășești pragul, ci ispitirea aurului. Hain suflet mai ai! Vezi-ți de drum, Gonza.
  — He, he, he, râse zgârcitul, tu uiți pesemne, iubite frate, că sandalele nici nu sunt ale tale, ci ale fiului tău Ghenkici. Ție nu ți-am cerut nimic. Apoi, întorcându-se către băiat: Bunul, dragul meu Ghenkici, orice s-ar spune, eu sunt singurul tău unchi, împrumută-mi sandalele numai pentru o singură noapte.
  — Pentru o singură noapte, unchiule? Eu ți le-aș da bucuros, dar…
  — Lasă, Ghenkici. Nu-l mai întreba nimic, dă-i sandalele, porunci Tokubei.
  Nici nu sfârșise bine vorba tatăl băiatului, că Gonza înșfacă sandalele de pe tokonoma 4 și o luă la fugă spre casă de-i sfârâiau călcâiele. Ghenkici rămase câtăva vreme pe gânduri, apoi zise:
  — Mă tem să nu i se întâmple ceva rău unchiului Gonza. Doar știi și tu, tată, ce-a spus moșneagul din pădure: „Asupra celui ce va încălța sandalele mânat de lăcomie, se va abate o mare nenorocire”. Alerg după el!
  Ghenkici porni în goană către casa lui Gonza. Păși plin de neliniște pragul și, ce să-i văzură ochii? În mijlocul odăii se înălța o movilă de galbeni, pretutindeni erau risipiți galbeni, iar printre ei mișuna cu iuțeală un gândac, un gândăcel mic de tot, sclipitor ca aurul. Era tot ce mai rămăsese din lacomul Gonza.
  De atunci s-au ivit pe lume gândacii aurii.

1 Tatami - Casele japoneze (inclusiv unele apartamente din marile blocuri) sunt pardosite cu o rogojină (groasă de circa 7 cm), confecționată din paie de orez; această rogojină se numește tatami. Pe tatami, direct, se așează saltele obișnuite pe care dorm japonezii.
2 Cryptomeria japonica - arbore peren, din familia coniferelor, originar din Extremul-Orient.
3 Sandale cu talpa de lemn.
4 Tokonoma - în casele japoneze, o firidă în perete, un fel de altar al familiei, în care era plasată imaginea lui Buda, împreună cu un aranjament floral, o pictură și tămâie zindă. Înaintea tokonomei erau invocați zeii. Tot aici se păstrează și obiectele de preț.
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești japoneze

Acul viu, acul mort și carul zburător
Ba-i așa, ba nu-i așa...
Balaurul cu opt capete
Bătrâna țesătoare
Bătrânul care îndrăgea cimiliturile
Broasca din Kyoto și broasca din Osaka
Buda de lemn și Buda de aur
Bufnița vopsitoare
Bursucul amator de stihuri
Caisul înflorit
Capul de schimb
Casa privighetorilor
Castelul împăratului furnicilor
Castelul reginei pisicilor
Căciula „Urechi-Agere”
Cântărețul cu urechile smulse
Căpcăunul și cocoșul
Ceainicul magic
Cearta
Cei 47 de Ronini
Cel mai mare mincinos
Cele două broaște
Cele zece căni de vin
Cenușarul
Chiar dacă zboară, tot pari sunt!
Cinci tani de pământ
Clopotul încins
Comoara cea mai de preț
Corabia fantomă
Culmea zgârceniei
Cum a căzut întâia zăpadă
Cum a plecat nevasta de acasă
Cum a răsplătit cocorul binele făcut
Cum s-a dus miriapodul după doctor
Cum s-au schimbat plăcintele în broaște
Cumplita dihanie Plici-Plici
Darul fecioarei lacului
De ce e marea sărată
De ce n-are caracatița oase
Doi leneși
Dragonul albastru și dragonul galben
Dragostea lui Gompachi și a lui Komurasaki
Evantaiul lui Tengu
Fantoma de la templu
Feciorașul-Melc
Ficatul maimuței
Frumoasa din oglindă
Frumoasa din tablou
Gemenai
Ghiveciul cu crizanteme albe
Gombei-Păsărarul
Gura lumii
Hainul
Hei, crabule Koso-Koso!
Imprudența
Issun-Boshi
Izvorul Tinereții
În căutarea crizantemei de aur
Întâmplările lui Iuriwaka
Învârte-te, bob de mazăre!
Kendzo Biruitorul
Kintaro
Lăstarul de salcie
Luna pe ram
Lupta dintre maimuță și rac
Mincinosul
Momotaro
Morișca năzdrăvană
Nara-Nashi
Nemaipomenita călătorie a lui Torayan-Gură-Cască
O lecție de dragoste
Ochii șerpoaicei
Omul care a înflorit pomii
Omul care nu voia să moară
Oyasute-Yama
Paiul cu noroc
Paiul din plapumă
Pățania iepurelui alb
Pânza albită sub clar de lună
Pânza măiastră de cocor
Pescarul și fiica regelui mării
Pinul lipicios
Piulița fermecată
Podul care șoptește
Povestea celor doi frați
Povestea frumoasei Hacikazuki
​Povestea gândacilor aurii
Povestea unei pisici și a artei sale
Predicatorul și sluga
Preotul și învățăcelul
Preotul, Doctorul și dansatorul pe sârmă în iad
Prințesa lunii
Racul-de-mare și corbul
Saburo - Strachină - Spartă
Samurai pe negândite
Samuraiul cel mândru
Să n-audă porumbeii
Scheletul care dansează
Sculptorul și șopârla
Scobitoarele buclucașe
Soarele și Ciocârlia
Soția Vulpe
Spiridușii cu nasuri lungi
Stăpâna cea lacomă
Ștergarul negru
Take-Trai
Taro cel de foc
Taro leneșul
Trei comori
Tăria dragostei de mamă
Tânguirea păpușilor
Țara oamenilor cu un singur ochi
Țăranul cel cumsecade
Ulciorul fermecat
Ultimul braț al caracatiței
Ultimul cântec
Un nume lung
Unchiașul făcător de minuni
Unde-i capătul lumii?
Uraganul și butoaiele
Urashima Taro
Visul triunghiular
Vrabia cu limba tăiată
Vulpea-Ceainic
Vulpea albă
Zăpăcitul
Zâna și pământeanul
Zmeura de sub zăpadă

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.