Cum s-au schimbat plăcintele în broaște - poveste scurtă japoneză
Citește povestea japoneză "Cum s-au schimbat plăcintele în broaște" despre o soacră și o noră care trăiau împreună la marginea unui sat. Într-o zi de sărbătoare, se nimeri ca la masă să aibă plăcinte făcute din orez și acoperite cu pastă de mazăre. Soacra și nora mâncară pe săturate, dar în oală mai rămăseseră câteva plăcinte, iar soacra grijulie le luă și le puse într-un dulap pentru a le mânca împreună a doua zi. Noaptea, soacra nu putea să adoarmă din cauza gândului că nora ei va mânca plăcintele și ea nu va mai apuca să mănânce.
Citește povestea japoneză "Cum s-au schimbat plăcintele în broaște"
Trăiau cândva, la marginea unui sat, o soacră cu nora ei.
Odată, la o sărbătoare, se nimeri să aibă la masă plăcinte botomoci (1). Mâncară fiecare pe săturate, dar în blid tot mai rămaseră câteva. Grijulie, bătrâna puse plăcintele la păstrare într-o lădiță și se duse să se culce. Dar, ca un făcut, somnul nu voia să i se lipească de gene. Gândul îi zbura tot la plăcintele din lădiță. „Dimineața, își zise soacra cuprinsă de lăcomie plăcintele sunt și mai gustoase decât seara. Mare păcat ar fi ca netrebnica de noră-mea să se înfrupte singură din asemenea bunătăți!”
Tot răsucindu-se astfel în așternut, îi veni un gând plin de viclenie. Merse lângă lădiță ridică capacul și șopti:
— Hei, plăcințelelor, fiți cu luare-aminte. Dacă nesătula de noru-mea va vrea să vă mănânce peste noapte, voi să vă prefaceți pe dată în broaște, înțelesu-m-ați?
Și după ce întări porunca aceasta cu sumedenie de afurisenii și de vrăji, piti lădița în dosul dulapului, se sui iarăși în pat și adormi liniștită, fără să știe că, din culcușul ei, nora trăsese tot timpul cu urechea. Cu mult înainte de a se lumina de ziuă, tânăra se sculă tiptil, înfulecă toate plăcintele, se repezi până în orezărie, prinse ea broaște câte plăcinte fuseseră în blid, le dădu drumul în lădiță și închise repede capacul.
În cele din urmă se trezi și bătrâna. Așteptă o vreme, cu prefăcută nepăsare, până ce noră-sa plecă la câmp. De cum se închise ușa în urma ei, soacra se repezi la lădiță, deschise capacul, și deodată… Țuști! țuști! broaștele începură să sară prin casă, împrăștiindu-se care încotro.
— Plăcințelelor. Dragele mele ce-i cu voi? prinse bătrâna să se văicărească. V-ați pierdut mintea, ori nu-mi mai cunoașteți chipul? Asta sunt eu. Nu nevrednica de noru-mea. Stați, stați binișor, nu mai săriți așa, ca nebunele, că se scutură umplutura și e mai mare păcatul. Opriți-vă când vă poruncesc!
Însă broaștele nici gând s-o asculte. Țopăiau pretutindeni, căutând parcă s-o scoată din minți. Bătrâna cea lacomă alergă multă vreme după ele, fără să izbutească să prindă vreuna. Poate că și astăzi.
1 Plăcinte făcute din orez acoperite cu pastă de mazăre.
Odată, la o sărbătoare, se nimeri să aibă la masă plăcinte botomoci (1). Mâncară fiecare pe săturate, dar în blid tot mai rămaseră câteva. Grijulie, bătrâna puse plăcintele la păstrare într-o lădiță și se duse să se culce. Dar, ca un făcut, somnul nu voia să i se lipească de gene. Gândul îi zbura tot la plăcintele din lădiță. „Dimineața, își zise soacra cuprinsă de lăcomie plăcintele sunt și mai gustoase decât seara. Mare păcat ar fi ca netrebnica de noră-mea să se înfrupte singură din asemenea bunătăți!”
Tot răsucindu-se astfel în așternut, îi veni un gând plin de viclenie. Merse lângă lădiță ridică capacul și șopti:
— Hei, plăcințelelor, fiți cu luare-aminte. Dacă nesătula de noru-mea va vrea să vă mănânce peste noapte, voi să vă prefaceți pe dată în broaște, înțelesu-m-ați?
Și după ce întări porunca aceasta cu sumedenie de afurisenii și de vrăji, piti lădița în dosul dulapului, se sui iarăși în pat și adormi liniștită, fără să știe că, din culcușul ei, nora trăsese tot timpul cu urechea. Cu mult înainte de a se lumina de ziuă, tânăra se sculă tiptil, înfulecă toate plăcintele, se repezi până în orezărie, prinse ea broaște câte plăcinte fuseseră în blid, le dădu drumul în lădiță și închise repede capacul.
În cele din urmă se trezi și bătrâna. Așteptă o vreme, cu prefăcută nepăsare, până ce noră-sa plecă la câmp. De cum se închise ușa în urma ei, soacra se repezi la lădiță, deschise capacul, și deodată… Țuști! țuști! broaștele începură să sară prin casă, împrăștiindu-se care încotro.
— Plăcințelelor. Dragele mele ce-i cu voi? prinse bătrâna să se văicărească. V-ați pierdut mintea, ori nu-mi mai cunoașteți chipul? Asta sunt eu. Nu nevrednica de noru-mea. Stați, stați binișor, nu mai săriți așa, ca nebunele, că se scutură umplutura și e mai mare păcatul. Opriți-vă când vă poruncesc!
Însă broaștele nici gând s-o asculte. Țopăiau pretutindeni, căutând parcă s-o scoată din minți. Bătrâna cea lacomă alergă multă vreme după ele, fără să izbutească să prindă vreuna. Poate că și astăzi.
1 Plăcinte făcute din orez acoperite cu pastă de mazăre.
Sfârșit
Citește mai multe basme și povești japoneze
Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - TOLSTOI - GÂRLEANU - MITRU - PERRAULT
