Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories

​De ce n-are caracatița oase - poveste scurtă japoneză

​Citește povestea japoneză "De ce n-are caracatița oase" despre împăratul dragonilor a cărui soție făcuse un copil și acum avea cele mai neobișnuite pofte. Ea râvnea mereu la câte ceva și împăratul nu mai contenea din a-i trimite pe pești să caute acel lucru pe care-l dorea soția lui. Într-o zi, soția îi spuse împăratului că vrea să mănânce ficați de maimuță, iar acesta chemă la sfatul cel mare pe toți peștii din subordine. Toți știau cum arată o maimuță dar niciunul nu putea să ajungă la ea pentru că aceasta trăia pe uscat. Bătrâna broască țestoasă a spus că ea merge și prin apă și pe uscat și poate aduce o maimuță la palat.


Citește povestea japoneză "De ce n-are caracatița oase"
​  Toate acestea s-au întâmplat în vremuri demult uitate. Soția împăratului dragonilor zămislise un prunc în scutece și mereu poftea câte ceva neobișnuit. Dorințele ei nu se mai isprăveau: azi râvnea una, mâine alta…
  Zi de zi împăratul dragonilor își trimitea supușii în cele patru vânturi, poruncindu-le să-i aducă nevesti-si tot ce-i poftește inima. Sărmanii pești se istoviseră de-atâta alergătură, caracatița de-abia se mai ținea pe picioare.
Într-o bună zi, soția împăratului mărilor spuse:
  — Vreau ficat de maimuță. Dacă nu-mi veți aduce, să știți că altceva nu pun în gură.
  Amuțiră cu toții. Se știe că în mare nu trăiesc maimuțe. Pe uscat sunt o mulțime de maimuțe nu-i vorbă, dar cum să ajungi până la ele?
  Împăratul chemă sfatul cel mare. În castelul de sub ape se strânseră o mulțime de pești mari și mici. Statură ei, chibzuiră, se frământară, dar nu le venea nimic în minte. Când, iată, se ivi, înotând agale, broasca țestoasă cea greoaie.
  — Ehei, zise broasca, văd eu că fără mine nu faceți nicio scofală. Eu plutesc pe ape, dar umblu tot atât de lesne și pe pământ. Mă strecor pe unde nu gândești cu gândul. Așa încât, trimiteți-mă pe mine, o să vă aduc eu o maimuță.
  Peștii se învoiră bucuroși:
  — Mergi sănătoasă! Îți dorim să izbândești cât mai grabnic în treaba asta grea.
  Țestoasa porni să împlinească porunca împăratului. De cum ajunse la mal, văzu o maimuță care se legăna pe creanga unui brad.
  — Bună ziua, doamnă maimuță, spuse țestoasa. Ce zi minunată e azi! E o adevărată plăcere să-ți încălzești spinarea la soare. Dar, ia spune-mi, o întrebă ea netam-nesam, ai avut vreodată prilejul să intri într-un castel? În castelul împăratului dragonilor, de pildă. Află că eu chiar de-acolo vin…
  — Nu, răspunse maimuța, n-am avut acest prilej. De auzit am auzit multe despre castelul împăratului dragonilor, dar de văzut, ce-i drept, nu l-am văzut cu ochii mei.
  — Oho, păi atunci înseamnă că degeaba mai trăiești pe lume! Întregul an, în castelul stăpânului mărilor domnește primăvara. Și ce bucate de soi se mănâncă acolo! În viața ta nu te-ai înfruptat din asemenea bunătăți. Nu vrei să mergi cu mine să-ți arăt castelul acela neasemuit! Suie-te pe spinarea mea și te duc cât ai bate din palme.
  Spinarea țestoasei era lată și plutea ca o barcă. Maimuța se așeză pe ea, bucuroasă să se legene pe valuri.
  În scurtă vreme ajunseră la castelul împăratului dragonilor. Țestoasa nu mințise defel: în castel domnea o primăvară veșnică, și era atât de frumos, încât îți lua graiul. Zidurile de din argint, aur și mărgăritare, străluceau orbitor.


​  — Binevoiește să aștepți oleacă, doamnă maimuță, spune țestoasa. Eu dau o fugă până la împăratul dragonilor, să-l vestesc că i-a sosit un oaspete de seamă.
  Dădu maimuța jos din spinare chiar în fața porților, și alergă să dea de știre împăratului. De strajă la porți se nimerise să fie tocmai caracatița. Se vede că i se cam urâse stând de caraulă și cum avea sămânță de vorbă, începu s-o căineze pe maimuță:
  — Sărmană maimuță, bag de seamă că ești tare veselă, pesemne că nici nu știi ce te-așteaptă. Împărăteasa noastră a poftit să guste din ficatul tău. Milă mi-e de tine. Dar soarta ți-e pecetluită, fiindcă de-aici, de pe fundul mării, nu mai ai cum să fugi.
  Auzind aceasta, maimuța înlemni de spaimă. Dar se prefăcu nepăsătoare și rămase să așteptare mai departe, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Curând, se întoarse țestoasa:
  — Doamnă maimuță, împăratul nostru e bucuros să te primească. Vino cu mine să-ți arăt castelul. O să ai ce vedea, e plin cu tot felul de minunății.
  — Vai de mine și de mine, țestoaso! Aproape că mi-e rușine să-ți spun… Sunt atât de zăpăcită, încât mereu uit câte ceva. Acum, de pildă, mi-am spălat ficatul și l-am agățat pe ramura unui brad, să se usuce. Am uitat cu totul de el și sunt tare îngrijorată: dacă vine ploaia și-l udă? Dacă mi-l ciugulesc ciorile? Du-mă degrabă înapoi!
  Țestoasa fierbea de ciudă, dar se feri să se dea în vileag, fiindcă n-avea ce face cu o maimuță fără ficat. De aceea spuse:
  — Într-adevăr, ar fi o mare-nenorocire! Urcă-te repede pe spinarea mea.
  Țestoasa înotă din răsputeri până la țărm. Când ajunseră aici, grăi către maimuță:
  — Du-te de-ți ia ficatul și să ne întoarcem fără zăbavă la castel. Vom ajunge tocmai bine a cină.
  Maimuța se cațără cu sprinteneală pe creanga cea mai înaltă a bradului, își frecă lăbuțele și începu să râdă în hohote:
  — Bun rămas pentru totdeauna, țestoaso! Ești cea mai neroadă făptură de pe lume. Se vede că ai uitat vechea zicătoare: „Copacii nu cresc în mare și nici fi catul în copaci”. Haide, ia-ți tălpășița!
  Țestoasa, care nu putea să se cațere prin pomi, înțelese că totul e pierdut. Se întoarse amărâtă și umilită la stăpânitorul mărilor.
  Auzind tărășenia, cei de la castel începură să se întrebe:
  — De unde să fi aflat maimuța o paște? Cine să-i fi destăinuit adevărul? Să știți că nimeni altul decât caracatița, doar era atunci de strajă la porți!
  O înșfăcară pe nesocotita de caracatiță și-o luară la bătaie. Atât de tare o chelfăniră, de-i topiră toate oasele.
  Limba care flecărește n-are oase. Caracatița de asemenea.
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești japoneze

Acul viu, acul mort și carul zburător
Ba-i așa, ba nu-i așa...
Balaurul cu opt capete
Bătrâna țesătoare
Bătrânul care îndrăgea cimiliturile
Broasca din Kyoto și broasca din Osaka
Buda de lemn și Buda de aur
Bufnița vopsitoare
Bursucul amator de stihuri
Caisul înflorit
Capul de schimb
Casa privighetorilor
Castelul împăratului furnicilor
Castelul reginei pisicilor
Căciula „Urechi-Agere”
Cântărețul cu urechile smulse
Căpcăunul și cocoșul
Ceainicul magic
Cearta
Cei 47 de Ronini
Cel mai mare mincinos
Cele două broaște
Cele zece căni de vin
Cenușarul
Chiar dacă zboară, tot pari sunt!
Cinci tani de pământ
Clopotul încins
Comoara cea mai de preț
Corabia fantomă
Culmea zgârceniei
Cum a căzut întâia zăpadă
Cum a plecat nevasta de acasă
Cum a răsplătit cocorul binele făcut
Cum s-a dus miriapodul după doctor
Cum s-au schimbat plăcintele în broaște
Cumplita dihanie Plici-Plici
Darul fecioarei lacului
De ce e marea sărată
De ce n-are caracatița oase
Doi leneși
Dragonul albastru și dragonul galben
Dragostea lui Gompachi și a lui Komurasaki
Evantaiul lui Tengu
Fantoma de la templu
Feciorașul-Melc
Ficatul maimuței
Frumoasa din oglindă
Frumoasa din tablou
Gemenai
Ghiveciul cu crizanteme albe
Gombei-Păsărarul
Gura lumii
Hainul
Hei, crabule Koso-Koso!
Imprudența
Issun-Boshi
Izvorul Tinereții
În căutarea crizantemei de aur
Întâmplările lui Iuriwaka
Învârte-te, bob de mazăre!
Kendzo Biruitorul
Kintaro
Lăstarul de salcie
Luna pe ram
Lupta dintre maimuță și rac
Mincinosul
Momotaro
Morișca năzdrăvană
Nara-Nashi
Nemaipomenita călătorie a lui Torayan-Gură-Cască
O lecție de dragoste
Ochii șerpoaicei
Omul care a înflorit pomii
Omul care nu voia să moară
Oyasute-Yama
Paiul cu noroc
Paiul din plapumă
Pățania iepurelui alb
Pânza albită sub clar de lună
Pânza măiastră de cocor
Pescarul și fiica regelui mării
Pinul lipicios
Piulița fermecată
Podul care șoptește
Povestea celor doi frați
Povestea frumoasei Hacikazuki
​Povestea gândacilor aurii
Povestea unei pisici și a artei sale
Predicatorul și sluga
Preotul și învățăcelul
Preotul, Doctorul și dansatorul pe sârmă în iad
Prințesa lunii
Racul-de-mare și corbul
Saburo - Strachină - Spartă
Samurai pe negândite
Samuraiul cel mândru
Să n-audă porumbeii
Scheletul care dansează
Sculptorul și șopârla
Scobitoarele buclucașe
Soarele și Ciocârlia
Soția Vulpe
Spiridușii cu nasuri lungi
Stăpâna cea lacomă
Ștergarul negru
Take-Trai
Taro cel de foc
Taro leneșul
Trei comori
Tăria dragostei de mamă
Tânguirea păpușilor
Țara oamenilor cu un singur ochi
Țăranul cel cumsecade
Ulciorul fermecat
Ultimul braț al caracatiței
Ultimul cântec
Un nume lung
Unchiașul făcător de minuni
Unde-i capătul lumii?
Uraganul și butoaiele
Urashima Taro
Visul triunghiular
Vrabia cu limba tăiată
Vulpea-Ceainic
Vulpea albă
Zăpăcitul
Zâna și pământeanul
Zmeura de sub zăpadă

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.