Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories

​Căpcăunul și cocoșul - poveste scurtă japoneză

​Citește povestea japoneză de citit pentru copii în română "Căpcăunul și cocoșul". Citește basmul japonez "Căpcăunul și cocoșul" în care este vorba despre un căpcăun ce trăia în vârful unui munte și făcea numai lucruri rele. Într-o seară, el intră în grădinile oamenilor și le distruse toate plantațiile de legume, iar a doua zi când oamenii s-au trezit și au văzut relele făcute de căpcăun, au strigat la el condamnându-l.


Citește povestea japoneză "Căpcăunul și cocoșul"
  Demult, în insula cea mare (1) a Japoniei, exista un munte atât de înalt, încât părea că atinge cerul. În vârful lui, unde se putea ajunge foarte greu, din cauza prăpăstiilor foarte adânci și a pereților foarte abrupți ai stâncilor, locuia un căpcăun fioros și puternic. El avea pielea albastră, un corn mare în frunte și făcea tot timpul numai rele celor din jur.
  La poalele muntelui se aflau câteva așezări în care trăiau oameni; ei cultivau pământul și creșteau animale.
  Într-o dimineață, gospodarii dintr-o astfel de așezare ieșiră, ca de obicei, la câmp să lucreze și găsiră toate zarzavaturile din grădini
rupte și culcate la pământ. Era clar că, peste noapte, cineva le smulsese și le călcase în picioare de nu mai rămăsese nimic bun din
ele. Uimiți și supărați, oamenii priviră mai atent răzoarele și găsiră urmele pașilor căpcăunului. Deci el era cel care le distrusese
grădinile de zarzavaturi, ceea ce-i înfurie și mai mult. Se săturaseră cu toții de faptele lui urâte. Cu cât priveau zarzavaturile, făcute una cu pământul, cu atât mai tare se mâniau pe căpcăun și le creștea ura împotriva acestuia. Supărați din cale-afară, își îndreptară privirile spre vârful muntelui și strigară:
  — Oooo!... Căpcăun mârșav, ce ești! De ce nu încetezi, o dată pentru totdeauna, cu faptele tale nesăbuite? Până când crezi tu, spurcăciune, că o să mai răbdăm fărădelegile tale?
  Căpcăunul însă îi privi satisfăcut din vârful muntelui și le răspunse, în batjocură, cu o voce care înfioră văzduhul:
  — Nu vă voi lăsa în pace decât atunci când îmi veți da câte un om pentru cina mea zilnică. Altfel, râse el de se zguduiră munții, am să vă „vizitez” din ce în ce mai des.
  Auzind ce le cerea căpcăunul cel crud, gospodarii se făcură negri de mânie, își agitară uneltele către munte și unul dintre ei strigă cât putu el de tare:
  — Cine te crezi tu, dihanie spurcată, să mănânci în fiecare zi câte un om? Cum îndrăznești să ne ameninți cu atâta obrăznicie?
  — Sunt cel mai mare căpcăun dintre toți căpcăunii din lumea asta! răspunse el. Asta să știți că sunt! Nu există ceva ce n-aș putea face, dacă vreau! Ha, ha, ha!
  Vocea căpcăunului răsună puternic printre munți, făcând chiar și copacii să se zbuciume.
  — Ei bine, strigă un alt țăran, ia să vedem, ești tu așa de grozav pe cât te lauzi? Pentru a dovedi că poți orice, construiește, într-o
singură noapte, o scară de piatră cu o mie de trepte, de aici, din câmpie, până sus la tine, în vârful muntelui. Dacă poți face asta,
înseamnă că, într-adevăr, ești în stare de orice, iar noi va trebui să-ți îndeplinim toate dorințele.
  — O voi face chiar în noaptea asta! strigă căpcăunul, plin de îngâmfare. Dacă nu voi termina cele o mie de trepte înainte de
primul cântat al cocoșului, vă promit că plec de aici și nu vă mai necăjesc niciodată.


​  Vicleanul căpcăun se gândise deja la un șiretlic. Imediat ce se întunecă, se strecură în gospodăriile țăranilor și puse câte o glugă mică de paie pe capul fiecărui cocoș, pentru ca aceștia să nu mai poată vedea când răsare soarele și să cânte ca de obicei. Când îmbrobodi cu paie ultimul cocoș, își zise: „Acum pot să construiesc liniștit cele o mie de trepte”.
  Și începu să lucreze din greu și cu sârg.
  Urcă și coborî muntele, cărând piatră, de nenumărate ori. Munci mult și, când soarele începu să se ivească la răsărit, avea deja nouă sute nouăzeci și nouă de trepte, gata construite.
  Căpcăunul zâmbi în sinea lui, gândindu-se că niciun cocoș nu va putea cânta și el va avea destul timp să coboare să ia piatră pentru a face și ultima treaptă.
  Pe munte însă mai locuia o zână bună, care privise totul și văzuse cum neobrăzatul căpcăun îi înșela pe țărani, acoperind cu glugi de paie capetele cocoșilor ca ei să nu știe când răsare soarele și să cânte. Așa că, în timp ce căpcăunul cobora în câmpie să ia piatră pentru ultima treaptă, zâna cea bună se duse repede în sat și luă o glugă de pe capul unui cocoș. Acesta văzu soarele ridicându-se și…
  — Cucuriguuuu!... Cucuriguuuu!...
  El îi trezi pe ceilalți cocoși, care și începură cu toți să cânte. Căpcăunul fu surprins și speriat când auzi cântatul cocoșilor.
Oamenii care se treziseră de mult și urmăreau acum să vadă ce face căpcăunul, dușmanul lor de moarte, îl văzură cărând piatră tocmai când cântau cocoșii.
  — Am pierdut! își zise căpcăunul supărat. Și nu mai aveam decât o piatră de pus. Acum, am pierdut și gata! Trebuie să-mi țin
cuvântul. N-am reușit să termin, cu toate șiretlicurile mele. Așadar, chiar și eu trebuie să-mi țin cuvântul dat.
  Așa că își mângâie cu tristețe cornul din frunte și plecă departe de locul acela, în inima munților.
  Nimeni nu l-a mai văzut niciodată pe căpcăunul cel groaznic.
Țăranii au trăit la poalele muntelui fericiți că, prin înțelepciunea lor, îl făcuseră pe căpcăun să construiască acea scară mare, apoi îl izgoniseră și scăpaseră de el pentru totdeauna. Ei au terminat, în scurt timp, scara părăsită de căpcăun și, foarte des, urcau pe ea, mai ales în serile de vară, pentru a se bucura de aerul curat și de priveliștea minunată ce li se înfățișa din vârful muntelui.

Sursa: Povești nemuritoare, vol. 55, 2000 [p. 127-131]

1 Honshu.
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești japoneze

Acul viu, acul mort și carul zburător
Ba-i așa, ba nu-i așa...
Balaurul cu opt capete
Bătrâna țesătoare
Bătrânul care îndrăgea cimiliturile
Broasca din Kyoto și broasca din Osaka
Buda de lemn și Buda de aur
Bufnița vopsitoare
Bursucul amator de stihuri
Caisul înflorit
Capul de schimb
Casa privighetorilor
Castelul împăratului furnicilor
Castelul reginei pisicilor
Căciula „Urechi-Agere”
Cântărețul cu urechile smulse
Căpcăunul și cocoșul
Ceainicul magic
Cearta
Cei 47 de Ronini
Cel mai mare mincinos
Cele două broaște
Cele zece căni de vin
Cenușarul
Chiar dacă zboară, tot pari sunt!
Cinci tani de pământ
Clopotul încins
Comoara cea mai de preț
Corabia fantomă
Culmea zgârceniei
Cum a căzut întâia zăpadă
Cum a plecat nevasta de acasă
Cum a răsplătit cocorul binele făcut
Cum s-a dus miriapodul după doctor
Cum s-au schimbat plăcintele în broaște
Cumplita dihanie Plici-Plici
Darul fecioarei lacului
De ce e marea sărată
De ce n-are caracatița oase
Doi leneși
Dragonul albastru și dragonul galben
Dragostea lui Gompachi și a lui Komurasaki
Evantaiul lui Tengu
Fantoma de la templu
Feciorașul-Melc
Ficatul maimuței
Frumoasa din oglindă
Frumoasa din tablou
Gemenai
Ghiveciul cu crizanteme albe
Gombei-Păsărarul
Gura lumii
Hainul
Hei, crabule Koso-Koso!
Imprudența
Issun-Boshi
Izvorul Tinereții
În căutarea crizantemei de aur
Întâmplările lui Iuriwaka
Învârte-te, bob de mazăre!
Kendzo Biruitorul
Kintaro
Lăstarul de salcie
Luna pe ram
Lupta dintre maimuță și rac
Mincinosul
Momotaro
Morișca năzdrăvană
Nara-Nashi
Nemaipomenita călătorie a lui Torayan-Gură-Cască
O lecție de dragoste
Ochii șerpoaicei
Omul care a înflorit pomii
Omul care nu voia să moară
Oyasute-Yama
Paiul cu noroc
Paiul din plapumă
Pățania iepurelui alb
Pânza albită sub clar de lună
Pânza măiastră de cocor
Pescarul și fiica regelui mării
Pinul lipicios
Piulița fermecată
Podul care șoptește
Povestea celor doi frați
Povestea frumoasei Hacikazuki
​Povestea gândacilor aurii
Povestea unei pisici și a artei sale
Predicatorul și sluga
Preotul și învățăcelul
Preotul, Doctorul și dansatorul pe sârmă în iad
Prințesa lunii
Racul-de-mare și corbul
Saburo - Strachină - Spartă
Samurai pe negândite
Samuraiul cel mândru
Să n-audă porumbeii
Scheletul care dansează
Sculptorul și șopârla
Scobitoarele buclucașe
Soarele și Ciocârlia
Soția Vulpe
Spiridușii cu nasuri lungi
Stăpâna cea lacomă
Ștergarul negru
Take-Trai
Taro cel de foc
Taro leneșul
Trei comori
Tăria dragostei de mamă
Tânguirea păpușilor
Țara oamenilor cu un singur ochi
Țăranul cel cumsecade
Ulciorul fermecat
Ultimul braț al caracatiței
Ultimul cântec
Un nume lung
Unchiașul făcător de minuni
Unde-i capătul lumii?
Uraganul și butoaiele
Urashima Taro
Visul triunghiular
Vrabia cu limba tăiată
Vulpea-Ceainic
Vulpea albă
Zăpăcitul
Zâna și pământeanul
Zmeura de sub zăpadă

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.