Povești, povestiri și basme pentru copii
  • Home
  • Autori
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
  • Ultimele
  • Contact
  • Rezumate povesti si basme
  • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Povești rusești
  • Povesti vietnameze
  • Povesti indoneziene
  • Povesti indiene
  • Basme si Povesti Chinezesti
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Basme si povesti japoneze
  • Povesti si Basme Turcesti
  • Fairy Tales and Bedtime Stories

​Hei, crabule Koso-Koso! - poveste scurtă japoneză

​Citește povestea japoneză "Hei, crabule Koso-Koso!" despre un moș și o babă care trăiau demult, într-o vreme uitată. Într-o zi se duce moșneagul la pădure să adune vreascuri și după ce muncește până la prânz, se așează pe malul unui râu pentru a mânca. Cum apa era foarte limpede, moșul se apleacă să bea apă, dar vede pe fundul apei o vietate. El observă că este un crab și îi aruncă niște boabe de orez, pe care crabul le mănâncă imediat. De atunci, de fiecare dată când venea la pădure, moșneagul își ospăta micuța creatură cu câteva boabe de orez.


​Citește povestea japoneză "Hei, crabule Koso-Koso!"
  Demult de tot, într-o vreme uitată, trăia un moș cu baba lui. Odată, se duse moșneagul în pădure să adune vreascuri. Pe la jumătatea zilei i se făcu foame și se așeză pe malul unui râu să îmbuce oleacă. Apa era limpede și străvezie. Aplecându-se să bea, văzu că pe fundul râului era o vietate.
  — Ia te uită, își zise, păi ăsta e un crab! De unde s-or fi pripășit crabi pe-aicea?
  Unchiașul aruncă în apă câteva boabe de orez. Crabul se repezi să le prindă și le ciuguli toate, până la una. Moșul se uita și râdea mulțumit. De-atunci, ori de câte ori venea în pădure nu uita să-și ospăteze crabul cu câte ceva. Pasămite bătrânul îndrăgise mica făptură.
  „Ce-ar fi să-l iau cu mine, acasă? se gândi el într-o zi. Așa o să fim mereu împreună.”
  Zis și făcut, îl duse acasă și-i spuse nevesti-si:
  — Babo, ia te uită ce crab am adus!
  — E frumos, într-adevăr, răspunse bătrâna. Trebuie să aibă carnea tare gustoasă. O să-l spăl iar pe urmă îl fierbem și îl mâncăm.
  — Ia mai tacă-ți gura, babo! se sperie moșul. Tu nici nu știi ce mult l-am îndrăgit pe prichindelul ăsta.
  Unchiașul pândi grijuliu să nu-l vadă baba și ascunse crabul în fântână. De câte ori se întorcea din pădure, îl striga voios:
  — Crabule, hei, crabule Koso-Koso! Vino degrabă, sunt eu, moșneagul, iată-mă-s!
  De cum auzea glasul moșneagului, crabul se ridica de pe fundul fântânii, pocnind vesel din clești, iar bătrânul îl ospăta cu ceva de soi, povățuindu-l:
  — Crabule, prietene, tare mi-ești drag… De aceea fii cu luare- aminte la ce-ți spun. Dacă te va striga baba mea, nu care cumva să te arăți. E lacomă nevoie-mare și atâta așteaptă, să te înhațe și să te mănânce. Numai atunci să ieși la iveală, când vei auzi: „Crabule, hei, crabule Koso-Koso, ăsta-s eu, moșneagul, iată-mă-s!”
  Și avea dreptate să se teamă, căci baba se întreba mereu unde o fi ascuns moșul crabul acela gustos și-l căuta pretutindeni, înciudată că nu-l găsește.
  Într-o zi, moșul se întoarse acasă și se duse ca de obicei la fântână, să-și spele picioarele. Bătrâna băgă de seamă că unchiașul dă din gură ca și cum ar fi vorbit singur. „Ce-o mai fi” se gândi ea. Se apropie tiptil și trase cu urechea. Moșul tocmai îi striga crabului:
  — Crabule, hei, crabule Koso-Koso, sunt eu, uncheașul, iată-rnă-s!
  — Vasăzică uite unde l-a ascuns! bombăni baba furioasă. Ei, lasă, că pleacă el mâine la pădure și o să mă ospătez împărătește.
  A doua zi, n-apucă moșul să se depărteze bine, că baba dădu fuga la fântână, strigând cu prefăcut:
  — Crabule, hei, crabule Koso-Koso, sunt eu, moșneagul, iată-mă-s!
  Auzind vorbele cunoscute, crabul ieși îndată deasupra. Baba se bucură văzând cât de mare și de gras se făcuse. Îi înșfăcă la iuțeală și-l aruncă drept în oala cu apă clocotită. Fierse până se făcu roșu ca focul. Bătrâna se ospătă cu lăcomie din carnea-i fragedă, iar cojile le aruncă în hârdăul în care se strângea apa murdară.
  Când se întoarse moșul din pădure, își chemă prietenul, ca totdeauna:
  — Crabule, hei, crabule Koso-Koso, sunt eu, unchiașul, ieși mai degrabă!
  Însă crabul nici gând să se arate. „Ce-o fi cu el? se întreabă moșul, plin de îngrijorare. Nu cumva o fi fugit?”
  Îl strigă, îl căută peste tot, dar nu-l află nicăieri. Cum ședea el astfel, întristat și pierit, pe creanga unui copac din apropiere se lăsă din zbor o păsărică și prinse să ciripească:
  — Prea târziu te-ai întors din pădure, bunicule! Carnea crabului e în burta babei, iar cojile caută-le în ciubărul cu zoaie. Cirip-cirip!
  „Multe minuni se mai întâmplă pe lume!” gândi moșul. Se uită el în hârdău, și într-adevăr găsi cleștii crabului. Plin de mâhnire, cu ochii înlăcrimați, le adună și le îngropă în colțul cel depărtat al grădinii. Deasupra răsădi o tufă de azalee.


​  Deșteptându-se în zori, primul gând al moșneagului fu să stropească răsadul, ca nu cumva să se usuce. Merse el în grădină, și când colo, ce să vadă! Tufa de azalee era încărcată cu flori care ardeau și străluceau ca un soare. Tare se mai bucură moșul:
  — Babo, hei, babo, vino repede să vezi! Mi-ai mâncat crabul, nu ți-a fost milă de el, dar eu i-am îngropat cojițele și am sădit deasupra un pomișor de azalee. Ia te uită ce mai flori de aur a făcut! Trebuie să-l udăm și să-l îngrijim.
  Dar nici n-apucă moșul să plece iarăși la pădure, că baba dădu fuga la pomișor:
  — Vezi tu acuș, blestematule! O să-ți smulg toate florile și o să le arunc în vânt!
  Dar când se uită mai bine, florile azaleei nu mai erau de aur, ci niște biete flori obișnuite.
  — Vasăzică, îți bați joc de mine, vreasc nenorocit! strigă ea mânioasă. O să te rup din rădăcină și-o să te ard!
  Rupse tufa de azalee și-o aruncă în foc.
  Când se întoarse moșul din pădure, alergă nerăbdător să-și vadă florile de aur. Dar ia pomul de unde nu-i! Întrebă mirat și neliniștit:
  — Babo, hei, babo, unde a pierit azaleea mea?
  — Păi da, altă treabă n-aveai decât să răsădești în grădina mea asemenea blestemăție! spuse ea cu arțag. Mai, mai să mă scoată din minți. Nu creșteau pe ea flori de aur, ci flori obișnuite. Am smuls-o din rădăcină și am pus-o pe foc.
  Ce era să facă moșul? Întrebă încet, printre lacrimi:
  — Spune-mi măcar, unde-ai aruncat cenușa?
  — Nicăieri. E acolo, în vatră.
  Moșul adună cu grijă cenușa din sobă. Se simțea mai mângâiat gândindu-se că tot a mai rămas ceva din crabul lui iubit. Apoi se duse pe câmp să împrăștie cenușa. Tocmai atunci se stârni o adiere de vânt, iar cenușa, prefăcându-se într-un nor, se așternu lin pe crengile pomilor.
  Și, minune! Pe ramuri începură să înflorească flori de aur. Străluceau la soare de-ți luau ochii. În clipa aceea se arătă din nou păsărica năzdrăvană:
  — Moșule, moșule, ciripi ea, nu mai împrăștia cenușa pe câmp! Presar-o mai bine pe marginea drumului.
  Moșul o ascultă, și deodată crengile copacilor de pe amândouă părțile drumului se împodobiră cu flori de aur, care străluceau orbitor în lumină.
  Tocmai atunci se nimeri să treacă pe-acolo prințul cu suita lui. Văzând florile de aur, opri calul și privi fermecat.
  — Niciodată, spuse el, nu mi-a fost dat să văd asemenea frumusețe!
  Moșneagul se întoarse acasă încărcat de daruri. Văzând una ca asta, baba se aprinse de lăcomie:
  — Las’ pe mine, spuse ea, eu o să fac treabă și mai bună. O să capăt mai multe daruri decât tine.
  Umplu o căldare cu cenușă și se așeză pe marginea drumului,
așteptând să treacă prințul.
  Și iată că se arătă alaiul cel mândru și lung. Când însuși prințul ajunse în dreptul ei, începu să împrăștie cenușa în vânt. Dar nici pomeneală să se ivească flori de aur pe crengile pomilor. Cenușa îi intră prințului în ochi, în nas, în gură, murdărindu-i straiele de sus până jos.
  Atât de tare se înspăimântă baba de mânia prințului, că se făcu mică, mică de tot. Se gheboșă, se ghemui, se micșoră, iar în cele din urmă se schimbă într-un crab prizărit, care fugi să se ascundă în nisipul de pe malul râului.
  De atunci zice-se că sunt crabii atât de sperioși și se ascund cu atâta grabă în nisipuri.
Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești japoneze

Acul viu, acul mort și carul zburător
Ba-i așa, ba nu-i așa...
Balaurul cu opt capete
Bătrâna țesătoare
Bătrânul care îndrăgea cimiliturile
Broasca din Kyoto și broasca din Osaka
Buda de lemn și Buda de aur
Bufnița vopsitoare
Bursucul amator de stihuri
Caisul înflorit
Capul de schimb
Casa privighetorilor
Castelul împăratului furnicilor
Castelul reginei pisicilor
Căciula „Urechi-Agere”
Cântărețul cu urechile smulse
Căpcăunul și cocoșul
Ceainicul magic
Cearta
Cei 47 de Ronini
Cel mai mare mincinos
Cele două broaște
Cele zece căni de vin
Cenușarul
Chiar dacă zboară, tot pari sunt!
Cinci tani de pământ
Clopotul încins
Comoara cea mai de preț
Corabia fantomă
Culmea zgârceniei
Cum a căzut întâia zăpadă
Cum a plecat nevasta de acasă
Cum a răsplătit cocorul binele făcut
Cum s-a dus miriapodul după doctor
Cum s-au schimbat plăcintele în broaște
Cumplita dihanie Plici-Plici
Darul fecioarei lacului
De ce e marea sărată
De ce n-are caracatița oase
Doi leneși
Dragonul albastru și dragonul galben
Dragostea lui Gompachi și a lui Komurasaki
Evantaiul lui Tengu
Fantoma de la templu
Feciorașul-Melc
Ficatul maimuței
Frumoasa din oglindă
Frumoasa din tablou
Gemenai
Ghiveciul cu crizanteme albe
Gombei-Păsărarul
Gura lumii
Hainul
Hei, crabule Koso-Koso!
Imprudența
Issun-Boshi
Izvorul Tinereții
În căutarea crizantemei de aur
Întâmplările lui Iuriwaka
Învârte-te, bob de mazăre!
Kendzo Biruitorul
Kintaro
Lăstarul de salcie
Luna pe ram
Lupta dintre maimuță și rac
Mincinosul
Momotaro
Morișca năzdrăvană
Nara-Nashi
Nemaipomenita călătorie a lui Torayan-Gură-Cască
O lecție de dragoste
Ochii șerpoaicei
Omul care a înflorit pomii
Omul care nu voia să moară
Oyasute-Yama
Paiul cu noroc
Paiul din plapumă
Pățania iepurelui alb
Pânza albită sub clar de lună
Pânza măiastră de cocor
Pescarul și fiica regelui mării
Pinul lipicios
Piulița fermecată
Podul care șoptește
Povestea celor doi frați
Povestea frumoasei Hacikazuki
​Povestea gândacilor aurii
Povestea unei pisici și a artei sale
Predicatorul și sluga
Preotul și învățăcelul
Preotul, Doctorul și dansatorul pe sârmă în iad
Prințesa lunii
Racul-de-mare și corbul
Saburo - Strachină - Spartă
Samurai pe negândite
Samuraiul cel mândru
Să n-audă porumbeii
Scheletul care dansează
Sculptorul și șopârla
Scobitoarele buclucașe
Soarele și Ciocârlia
Soția Vulpe
Spiridușii cu nasuri lungi
Stăpâna cea lacomă
Ștergarul negru
Take-Trai
Taro cel de foc
Taro leneșul
Trei comori
Tăria dragostei de mamă
Tânguirea păpușilor
Țara oamenilor cu un singur ochi
Țăranul cel cumsecade
Ulciorul fermecat
Ultimul braț al caracatiței
Ultimul cântec
Un nume lung
Unchiașul făcător de minuni
Unde-i capătul lumii?
Uraganul și butoaiele
Urashima Taro
Visul triunghiular
Vrabia cu limba tăiată
Vulpea-Ceainic
Vulpea albă
Zăpăcitul
Zâna și pământeanul
Zmeura de sub zăpadă

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.