Povești, povestiri și basme pentru copii
  • DESPRE SITE
  • CONFIDENȚIALITARE
  • CONTACT
  • Home
  • Autori
    • Publica-ti povestile
  • Povesti
    • Printese
    • Animale
    • Povesti copii 3, 4, 5 si 6 ani
    • Povesti Crestine
    • Micul Print de Antoine de Saint-Exupery - cap 1, 2, 3, 4, 5
  • Ultimele
  • Povești pe țări
    • Povești rusești
    • Povesti vietnameze
    • Povesti indoneziene
    • Povesti indiene
    • Basme si Povesti Chinezesti
    • Basme si povesti japoneze
    • Povesti si Basme Turcesti
    • Basme si povesti engleze
  • Povesti de Craciun
    • Poveste de Craciun de Charles Dickens
  • Fairy Tales
  • Rezumate povesti si basme
  • Audiobook-uri - Povesti si Basme in Format Audio
    • Povestea Porcului de Ion Creanga in format audio

​Tânguirea păpușilor - poveste scurtă japoneză

​Citește basmul japonez pentru copii "Tânguirea păpușilor" în care este vorba despre un păpușar japonez vestit din insula Awagi pe care îl chema Masaiemon. El devenise foarte faimos pe bună dreptate, pentru că era foarte priceput în mânuirea păpușilor. În fiecare an primăvara, păpușarul pleca de pe insulă și dădea spectacole în multe locuri, apoi se întorcea pe insula lui și stătea acolo până venea primăvara următoare. Păpușile le lăsa prin locurile unde trecea, pe la vreun țăran sau pe la stăpânul vreunei săli și acestea rămâneau închise în dulapuri până când venea primăvara. Dar, iată că păpușile nu au mai suportat această umilință și au început să se plângă.


​Citește povestea japoneză "Tânguirea păpușilor"
​  Cu mulți ani în urmă, prin așezările de munte venea un păpușar din insula Awagi 1, pe nume Masaiemon. Îi mersese faima pretutindeni, și pe bună dreptate, fiindcă își stăpânea arta cu multă măiestrie.
  În fiecare an, primăvara, Masaiemon pornea să dea reprezentații, apoi se întorcea pe insula Awagi și rămânea acolo până în primăvara următoare. Păpușile, ca să nu le mai care cu el le lăsa la câte-un țăran din partea locului ori la stăpânul unei săli de teatru. Stăteau încuiate într-o ladă luni în șir.
  Dar iată că păpușile nu mai putură să rabde această umilință, începură să se tânguie...
  — E adevărat, spunea cea mai bună dintre ele, cea care juca rolurile de samurai, s-ar părea că nu suntem decât niște biete păpuși fără simțire… Dar suntem îmbrăcate în straie și suntem serioase pe scenă ca să înfățișăm oameni. Avem, așadar, o înaltă chemare. Și când colo, iată păpușile la acel teatru sunt mari, cam două treimi din înălțimea omului. Cele mai bune dintre ele sunt foarte complicat construite, pot mișca degetele, sprâncenele, deschid gura. Sunt purtate pe bețe.
  Păpușarii le mânuiesc în văzul publicului, dar numai maestrul principal apare cu fața descoperită, ceilalți poartă capișoane negre, cu despicături în dreptul ochilor. Suntem disprețuite și aruncate de-a valma într-un cufăr, ca niște cârpe vechi și de prisos. O, câtă cruzime, câtă lipsă de recunoștință!
  Până și păpușile de rând, care aveau roluri neînsemnate, își arătau zgomotos supărarea:
  — Asta nu-i viață! Nu ne mai mișcă nimeni pe bețișoare, mâinile și picioarele ne atârnă. Dacă mai merge mult așa, vom muri de tristețe…
  Apoi scoteau de pe fundul lăzii tobele și gongurile, făcând o gălăgie nemaipomenită:
  — Bum-barabum! Tam-tam-tam!
  Câte-un trecător întârziat se oprea să tragă cu urechea: „Ce-o fi cu tămbălăul ăsta?”
  La-început, locuitorii satului nu se mirau cine știe ce, închipuindu-și că stăpânul șopronului unde se afla lada cu păpuși e un om petrecăreț și primește mereu oaspeți. Dar în cele din urmă intrară la bănuieli.
  Într-o seară, un trecător, pesemne mai curios decât alții, intră în șopron să arunce o privire. Nu se vedea pe-acolo, suflet de om. Dar dintr-un ungher se auzea o sporovăială îndrăcită, ca și cum ar fi cuvântat un samurai dregător:
  — Odinioară, nu numai păpușile, dar chiar și oamenii, trecând pe lângă mine, se înclinau cu respect. Dar acum, se vede că pe lume domnesc numai grosolănia și lipsa de cuviință.


​  „Mare minunăție! Ce caută aici un samurai?” își zise trecătorul și privi cu mai multă luare-aminte. Când colo, băgă de seamă că glasul venea din lada cea mare…
  Omul dete fuga la stăpânul șopronului și-i povesti totul. Stăpânul veni în grabă, împreună cu toți ai casei. Și ce le fu dat să audă? În șopron se învălmășeau o mulțime de glasuri, răsunau și ropoteau tobe. Tot zgomotul acesta venea din lada pe care o lăsase în păstrare Masaiemon, din insula Awagi, dar nu putură deschide lada fiindcă nu aveau cheie.
  Trimiseră grabnic pe cineva în insula Awagi, după Masaiemon. Acesta veni, descuie lada și se uită în ea: păpușile stăteau nemișcate, cuminți, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
  Tocmai atunci se nimerise să poposească în satul cu pricina un renumit povestitor de giooruri 2 din Edo, pe nume Takemoto Ghidaiuu 3 . Zvonul despre neobișnuita întâmplare ajunse până la el și dori să vadă păpușile cu ochii lui. Se uită în ladă și clădină din cap.
  — La fel s-a întâmplat odată și la noi, în Edo, spuse Takemoto. Tot așa, aruncaseră păpușile grămadă, la nimereală, și le lăsaseră să zacă acolo ca pe niște vechituri…
  — Și ce-i de făcu dară.
  — Vedeți, acestea sunt păpuși-actori. Dacă nu le mai folosești un timp, trebuie să le pui la păstrare cu grijă și cu respect, astfel încât să nu le umilești.
  Vorbea de parcă ar fi auzit cu urechile lui tânguirea păpușilor…
  — Din cauza aceasta, la noi, în Edo, există un obicei bun, adăugă Takemoto. Dimineața și seara, păpușile sunt scoase din cufăr și duse la plimbare cu mare alai. Și apoi, oricum, după reprezentație, ele trebuie așezate cu grijă și gingășie, altfel se simt ofensate, la fel ca oamenii. Orice actor ar înțelege asta.
  De atunci, Masaiemon din insula Awagi ținu totdeauna seama de acest sfat prețios. Păpușile, lui nu s-au mai plâns nicicând de soarta lor.

1 Pe insula Awagi mai există și în prezent un străvechi teatru de păpuși.
2 Giooruri - aici denumirea unui gen dramatic: piese drame-balade pentru teatrul de păpuși. Cele mai bune piese giooruri ridicau la un înalt nivel genul dramatic. Multe dintre ele au intrat în fondul de aur al teatrului japonez.
3 Takemoto Ghidaiuu (1651-1714), actor - juca la teatrul de Păpuși Takemotodza din Osaka, cu un succes atât de pare, încât denumirea „ghidaiuu” a devenit poreclă pentru actorii de acest gen. Ghidaiuu citește textul întregii piese într-o manieră declamativă specială, și care se transformă într-un recitativ muzical.
​Sfârșit


​Citește mai multe basme și povești japoneze

Acul viu, acul mort și carul zburător
Ba-i așa, ba nu-i așa...
Balaurul cu opt capete
Bătrâna țesătoare
Bătrânul care îndrăgea cimiliturile
Broasca din Kyoto și broasca din Osaka
Buda de lemn și Buda de aur
Bufnița vopsitoare
Bursucul amator de stihuri
Caisul înflorit
Capul de schimb
Casa privighetorilor
Castelul împăratului furnicilor
Castelul reginei pisicilor
Căciula „Urechi-Agere”
Cântărețul cu urechile smulse
Căpcăunul și cocoșul
Ceainicul magic
Cearta
Cei 47 de Ronini
Cel mai mare mincinos
Cele două broaște
Cele zece căni de vin
Cenușarul
Chiar dacă zboară, tot pari sunt!
Cinci tani de pământ
Clopotul încins
Comoara cea mai de preț
Corabia fantomă
Culmea zgârceniei
Cum a căzut întâia zăpadă
Cum a plecat nevasta de acasă
Cum a răsplătit cocorul binele făcut
Cum s-a dus miriapodul după doctor
Cum s-au schimbat plăcintele în broaște
Cumplita dihanie Plici-Plici
Darul fecioarei lacului
De ce e marea sărată
De ce n-are caracatița oase
Doi leneși
Dragonul albastru și dragonul galben
Dragostea lui Gompachi și a lui Komurasaki
Evantaiul lui Tengu
Fantoma de la templu
Feciorașul-Melc
Ficatul maimuței
Frumoasa din oglindă
Frumoasa din tablou
Gemenai
Ghiveciul cu crizanteme albe
Gombei-Păsărarul
Gura lumii
Hainul
Hei, crabule Koso-Koso!
Imprudența
Issun-Boshi
Izvorul Tinereții
În căutarea crizantemei de aur
Întâmplările lui Iuriwaka
Învârte-te, bob de mazăre!
Kendzo Biruitorul
Kintaro
Lăstarul de salcie
Luna pe ram
Lupta dintre maimuță și rac
Mincinosul
Momotaro
Morișca năzdrăvană
Nara-Nashi
Nemaipomenita călătorie a lui Torayan-Gură-Cască
O lecție de dragoste
Ochii șerpoaicei
Omul care a înflorit pomii
Omul care nu voia să moară
Oyasute-Yama
Paiul cu noroc
Paiul din plapumă
Pățania iepurelui alb
Pânza albită sub clar de lună
Pânza măiastră de cocor
Pescarul și fiica regelui mării
Pinul lipicios
Piulița fermecată
Podul care șoptește
Povestea celor doi frați
Povestea frumoasei Hacikazuki
​Povestea gândacilor aurii
Povestea unei pisici și a artei sale
Predicatorul și sluga
Preotul și învățăcelul
Preotul, Doctorul și dansatorul pe sârmă în iad
Prințesa lunii
Racul-de-mare și corbul
Saburo - Strachină - Spartă
Samurai pe negândite
Samuraiul cel mândru
Să n-audă porumbeii
Scheletul care dansează
Sculptorul și șopârla
Scobitoarele buclucașe
Soarele și Ciocârlia
Soția Vulpe
Spiridușii cu nasuri lungi
Stăpâna cea lacomă
Ștergarul negru
Take-Trai
Taro cel de foc
Taro leneșul
Trei comori
Tăria dragostei de mamă
Tânguirea păpușilor
Țara oamenilor cu un singur ochi
Țăranul cel cumsecade
Ulciorul fermecat
Ultimul braț al caracatiței
Ultimul cântec
Un nume lung
Unchiașul făcător de minuni
Unde-i capătul lumii?
Uraganul și butoaiele
Urashima Taro
Visul triunghiular
Vrabia cu limba tăiată
Vulpea-Ceainic
Vulpea albă
Zăpăcitul
Zâna și pământeanul
Zmeura de sub zăpadă

Povesti de: FRATII GRIMM - CREANGA - EMINESCU - SLAVICI - ANDERSEN - ISPIRESCU - DELAVRANCEA - FILIMON - ​​​​​​TOLSTOI - ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​GÂRLEANU - ​​​MITRU - PERRAULT​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​  ​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Powered by Create your own unique website with customizable templates.