Scufița roșie - poveste de Charles Perrault
Citește online povestea pentru copii în română "Scufița roșie" care îl are ca autor pe Charles Perrault. Citește basmul "Scufița roșie" în care este vorba despre o fetiță care umbla numai cu o scufiță roșie pe cap și toată lumea ajunsese s-o strige numai Scufița Roșie. Într-o zi, mama ei o trimite cu merinde la casa bunicii din pădure și pe drum se întâlnește cu lupul cel rău. Acesta o întrebă unde se duce, iar Scufița Roșie îi spune de casa bunicii. Atunci, lupul plecă spre casa din pădure și cum intră în casă o și înghiți pe bunică.
Citește și versiunea Scufița roșie scrisă de Frații Grimm, precum și Scufița roșie pe scurt
Citește și versiunea Scufița roșie scrisă de Frații Grimm, precum și Scufița roșie pe scurt
Citește povestea "Scufița roșie"
Într-un sat locuia cea mai frumuşică ţărăncuţa din lume, iar mama şi bunica ei o iubeau foarte mult.
Bunica îi făcuse o scufiţa roşie care îi venea de minune, şi de atunci pretutindeni i se spunea Scufiţa Roșie. Într-o bună zi, mama făcu plăcinte şi îi spuse fiicei sale:
- Du-te să vezi cum se simte bunicuţa, ştii că e bolnavă. Ia o plăcintă şi ulcica asta cu unt pentru ea. Scufiţa roşie pleca îndată la bunicuţa ei care locuia în alt sat. În pădure îl întâlni pe Lup care vru să o înghită, dar nu îndrăzni, pentru că în apropriere erau câţiva tăietori de lemne.
Lupul o întrebă unde se duce. şi biata copilă, care nu ştia că e primejdios să asculţi vorba unui lup, îi spuse:
- Mă duc s-o văd pe bunica. Îi duc o plăcintă şi o ulcică cu unt trimise de mama.
- Locuiește departe? o întreabă Lupul.
_ Vai, da!spuse Scufiţa Roșie Locuieşte acolo, hăt departe, dincolo de moară, în prima casă din sat.
- Ei bine! spuse Lupul, aş vrea să merg şi eu să o văd. Eu o să o iau pe aici, tu pe-acolo şi vom vedea care ajunge primul.
Lupul o luă la fugă cât îl ţineau picioarele, pe drumul cel mai scurt, şi fetiţa pleca pe calea cea mai lungă.
Scufiţa Roşie se veselea, alerga după fluturi, făcea buchete din florile întâlnite în cale.
Lupul sosi la casa bunicii primul şi bătu la uşă: cioc cioc!
- Cine-i acolo? întreabă bătrânică?
- Eu sunt, copila ta, Scufiţa Roșie, spuse Lupul îndulcindu-şi glasul. Îţi aduc o plăcintă şi o ulcică plină cu unt, pe care ţi-a trimis-o mama!
Bunica cea bună, care era în pat, îi strigă:
- Trage zăvorul, mânerul va ceda!
Lupul trase zăvorul şi uşa se deschise.
El se aruncă asupra bietei femei şi o înghiţi cât ai clipi din ochi, pentru că nu mâncase de vreo 3 zile.Apoi închise uşa şi se culca în patul bunicii. O aştepta pe micuţa Scufiţa Roşie care după câtva timp bătu la uşă.
- Cine-i acolo?
Scufiţa Roşie , auzind vocea groasă a lupului se sperie mai întâi, apoi se gândi că bunica e bolnavăşi îi răspunse.
- Eu sunt, nepoţica ta, Scufiţa Roşie. Ţi-am adus o plăcintă şi o ulcică plină cu unt, pe care ţi-a trimis-o mama!
Bunica îi făcuse o scufiţa roşie care îi venea de minune, şi de atunci pretutindeni i se spunea Scufiţa Roșie. Într-o bună zi, mama făcu plăcinte şi îi spuse fiicei sale:
- Du-te să vezi cum se simte bunicuţa, ştii că e bolnavă. Ia o plăcintă şi ulcica asta cu unt pentru ea. Scufiţa roşie pleca îndată la bunicuţa ei care locuia în alt sat. În pădure îl întâlni pe Lup care vru să o înghită, dar nu îndrăzni, pentru că în apropriere erau câţiva tăietori de lemne.
Lupul o întrebă unde se duce. şi biata copilă, care nu ştia că e primejdios să asculţi vorba unui lup, îi spuse:
- Mă duc s-o văd pe bunica. Îi duc o plăcintă şi o ulcică cu unt trimise de mama.
- Locuiește departe? o întreabă Lupul.
_ Vai, da!spuse Scufiţa Roșie Locuieşte acolo, hăt departe, dincolo de moară, în prima casă din sat.
- Ei bine! spuse Lupul, aş vrea să merg şi eu să o văd. Eu o să o iau pe aici, tu pe-acolo şi vom vedea care ajunge primul.
Lupul o luă la fugă cât îl ţineau picioarele, pe drumul cel mai scurt, şi fetiţa pleca pe calea cea mai lungă.
Scufiţa Roşie se veselea, alerga după fluturi, făcea buchete din florile întâlnite în cale.
Lupul sosi la casa bunicii primul şi bătu la uşă: cioc cioc!
- Cine-i acolo? întreabă bătrânică?
- Eu sunt, copila ta, Scufiţa Roșie, spuse Lupul îndulcindu-şi glasul. Îţi aduc o plăcintă şi o ulcică plină cu unt, pe care ţi-a trimis-o mama!
Bunica cea bună, care era în pat, îi strigă:
- Trage zăvorul, mânerul va ceda!
Lupul trase zăvorul şi uşa se deschise.
El se aruncă asupra bietei femei şi o înghiţi cât ai clipi din ochi, pentru că nu mâncase de vreo 3 zile.Apoi închise uşa şi se culca în patul bunicii. O aştepta pe micuţa Scufiţa Roşie care după câtva timp bătu la uşă.
- Cine-i acolo?
Scufiţa Roşie , auzind vocea groasă a lupului se sperie mai întâi, apoi se gândi că bunica e bolnavăşi îi răspunse.
- Eu sunt, nepoţica ta, Scufiţa Roşie. Ţi-am adus o plăcintă şi o ulcică plină cu unt, pe care ţi-a trimis-o mama!
Lupul îi strigă:
- Trage zăvorul, mânerul va ceda!
Scufiţa Roşie trase zăvorul şi uşa se deschise.
Lupul o văzu intrând şi, ascunzându-se în pat sub pătură, îi spuse:
- Pune plăcintă şi untul pe masă şi vino să dormi lângă mine.
Scufiţa Roşie se dezbrăca şi se culca în pat, spunând:
- Vai bunicuţo, da' de ce ai braţele aşa de mari?
Ca să te îmbrăţişez mai bine , fata mea!
- Vai, bunico, da' de ce ai picioarele aşa de mari?
- Ca să alerg mai bine , copila mea!
- Vai, bunico, da' de ce ai urechile aşa de lungi?
- Ca să te aud mai bine , copila mea!
- Vai, bunico, da' de ce ai ochii aşa de mari?
- Ca să te văd mai bine , copila mea!
- Vai, bunico, da' de ce ai dinţii aşa de mari?
- ca să te înghit!
Şi zicând astea, lupul cel rău se repezi la scufiţa roşie şi o înghiţi. După ce-şi potoli foamea, se culcă din nou în pat şi adormi.
Se întâmplă că tocmai atunci un vânător să treacă prin faţa casei. Auzind sforăitul Lupului îşi spuse în sinea lui: "Vreau să vad dacă bunica nu-i cumva bolnavă".
Intră în casă şi deodată îl văzu pe lup.
- Aha! Iată-te tâlhar bătrân, de când te caut!
Vânătorul vru să tragă cu puşca , dar îi trecu prin minte că Lupul a mâncat-o pe bunica . Trebuia să o salveze. Luă o foarfecă, să spintece burdihanul domnului Lup. Taie cu foarfecă şi dădu de
Scufiţa Roşie ,şi, când mai făcu vreo 2 tăieturi fetiţa sari afară strigând:
- Vai ce spaimă am tras! Ce întuneric era în burta lupului!
Bunica ieşi şi ea la rândul ei, dar abia mai răsufla. Scufiţa roşie se duse să caute nişte pietroaie şi le puse în burta Lupului. Când acesta se trezi şi văzu oamenii, vru să sară din pat, dar se prăbuşi la pământ şi dădu ortul popii.
Cei 3 prieteni nu-şi încăpeau în piele de bucurie; vânătorul lua blana Lupului şişe îndrepta spre casă, bunicuţa, căreia îi era foame, mânca plăcintă şi untul din ulcica, iar scufiţa Roșie se gândi în sinea ei; De-acum înainte n-o să mă mai abat niciodată din drum în pădure, am să fiu cuminte şi am să ascult poveţele mamei!
- Trage zăvorul, mânerul va ceda!
Scufiţa Roşie trase zăvorul şi uşa se deschise.
Lupul o văzu intrând şi, ascunzându-se în pat sub pătură, îi spuse:
- Pune plăcintă şi untul pe masă şi vino să dormi lângă mine.
Scufiţa Roşie se dezbrăca şi se culca în pat, spunând:
- Vai bunicuţo, da' de ce ai braţele aşa de mari?
Ca să te îmbrăţişez mai bine , fata mea!
- Vai, bunico, da' de ce ai picioarele aşa de mari?
- Ca să alerg mai bine , copila mea!
- Vai, bunico, da' de ce ai urechile aşa de lungi?
- Ca să te aud mai bine , copila mea!
- Vai, bunico, da' de ce ai ochii aşa de mari?
- Ca să te văd mai bine , copila mea!
- Vai, bunico, da' de ce ai dinţii aşa de mari?
- ca să te înghit!
Şi zicând astea, lupul cel rău se repezi la scufiţa roşie şi o înghiţi. După ce-şi potoli foamea, se culcă din nou în pat şi adormi.
Se întâmplă că tocmai atunci un vânător să treacă prin faţa casei. Auzind sforăitul Lupului îşi spuse în sinea lui: "Vreau să vad dacă bunica nu-i cumva bolnavă".
Intră în casă şi deodată îl văzu pe lup.
- Aha! Iată-te tâlhar bătrân, de când te caut!
Vânătorul vru să tragă cu puşca , dar îi trecu prin minte că Lupul a mâncat-o pe bunica . Trebuia să o salveze. Luă o foarfecă, să spintece burdihanul domnului Lup. Taie cu foarfecă şi dădu de
Scufiţa Roşie ,şi, când mai făcu vreo 2 tăieturi fetiţa sari afară strigând:
- Vai ce spaimă am tras! Ce întuneric era în burta lupului!
Bunica ieşi şi ea la rândul ei, dar abia mai răsufla. Scufiţa roşie se duse să caute nişte pietroaie şi le puse în burta Lupului. Când acesta se trezi şi văzu oamenii, vru să sară din pat, dar se prăbuşi la pământ şi dădu ortul popii.
Cei 3 prieteni nu-şi încăpeau în piele de bucurie; vânătorul lua blana Lupului şişe îndrepta spre casă, bunicuţa, căreia îi era foame, mânca plăcintă şi untul din ulcica, iar scufiţa Roșie se gândi în sinea ei; De-acum înainte n-o să mă mai abat niciodată din drum în pădure, am să fiu cuminte şi am să ascult poveţele mamei!
Sfârșit
