Diamante și reptile - poveste de Charles Perrault
Citește online povestea pentru copii în română "Diamante și reptile" care îl are ca autor pe Charles Perrault. Citește basmul "Diamante și reptile" în care este vorba despre o mamă vitregă care avea două fiice. Fata cea mare era rece și antipatică iar fata cea mică era modestă, bună și agreabilă. Femeia o prefera pe cea mare și întotdeauna îi dădea cele mai ușoare treburi, iar celei mici îi dădea cele mai grele sarcini și o muncea până seara târziu.
Citește povestea "Diamante și reptile"
Mama vitregă despre care vom vorbi avea două fiice. Cea mare semăna mult cu mama sa: era mândră, rece şi antipatică. Cea mică semăna cu tatăl său care murise: era modestă, bună şi agreabilă. Mama o preferă pe prima şi îi dădea mereu de făcut treburile cele mai uşoare; în schimb, o însărcina pe micuţă cu cele mai grele treburi.
De două ori pe zi, pe timp frumos său urât, trebuia să meargă după apa la izvor. Într-o zi, pe când îşi umplea ulciorul, apăru lângă ea o sărmană bătrâna şi îi spuse:
- Fetiţo, îmi dai şi mie o gură de apă?
- Da, cu multă plăcere, zise fetiţa, mulţumită că poate face un bine. Şi îi puse ulciorul la gură.
Când femeia termina de băut, îi spuse fetei:
- Ai un suflet bun şi vreau să te răsplătesc pentru asta. Din acest moment, de fiecare dată când vei vorbi îţi vor ieşi pe gura perle şi diamante.
Fata lua în glumă cuvintele bătrânei, dar îi mulţumi şi se întoarse acasă, unde o aştepta mama sa, care o şi lua la rost:
- De ce ai întârziat atât de mult?
- Îmi pare rău, mama, n-am vrut.
Şi spunând acestea plină de frică, îi ieşi din gură un pumn de perle şi diamante. Mama rămase năucita, şi atunci fata îi povesti ce se întâmplase la izvor.
- Bătrâna era o zână, spuse mama, şi fugi imediat la fiica să mai mare. «Decât fetiscancei ăleia», gândi mama, «i s-ar potrivi mai bine acest har fiicei mele». Şi îi spuse:
- Ia ulciorul şi fugi la izvor.
- Nici să nu te gândeşti! spuse fiica dezgustată. Poate să se ducă cea mică sau tu, ca în alte dăţi.
Mama reuşi, până la urmă, prin linguşeli şi alintări, să o convingă pe fiica să să meargă în pădure. Când ajunse la izvor, bătrâna îi spuse:
- Ai ajuns la timp, fetiţo. Dă-mi şi mie o gură de apă.
- Nu sunt servitoarea ta, spuse cu asprime fata. Poţi să-ţi iei şi singura apa.
- Ai un caracter urât şi suflet rău, spuse bătrâna. Drept răsplată pentru proasta ta creştere, de fiecare dată când vei vorbi îţi vor ieşi pe gura broaşte râioase şi şerpi.
Fata ridică din umeri cu dispreţ şi, când ajunse acasă, puse ulciorul la picioarele mamei sale, strâmbându-se.
- Te-ai întâlnit cu zâna? o întrebă aceasta.
Fata deschise gura ca să răspundă şi de pe buzele sale ţâşniră broaşte râioase şi şerpi.
— Ce-i asta? tipa mama speriată. Fata încerca să explice păţania, dar fu nevoită să tacă, pentru că umpluse încăperea de reptile scârboase.
De două ori pe zi, pe timp frumos său urât, trebuia să meargă după apa la izvor. Într-o zi, pe când îşi umplea ulciorul, apăru lângă ea o sărmană bătrâna şi îi spuse:
- Fetiţo, îmi dai şi mie o gură de apă?
- Da, cu multă plăcere, zise fetiţa, mulţumită că poate face un bine. Şi îi puse ulciorul la gură.
Când femeia termina de băut, îi spuse fetei:
- Ai un suflet bun şi vreau să te răsplătesc pentru asta. Din acest moment, de fiecare dată când vei vorbi îţi vor ieşi pe gura perle şi diamante.
Fata lua în glumă cuvintele bătrânei, dar îi mulţumi şi se întoarse acasă, unde o aştepta mama sa, care o şi lua la rost:
- De ce ai întârziat atât de mult?
- Îmi pare rău, mama, n-am vrut.
Şi spunând acestea plină de frică, îi ieşi din gură un pumn de perle şi diamante. Mama rămase năucita, şi atunci fata îi povesti ce se întâmplase la izvor.
- Bătrâna era o zână, spuse mama, şi fugi imediat la fiica să mai mare. «Decât fetiscancei ăleia», gândi mama, «i s-ar potrivi mai bine acest har fiicei mele». Şi îi spuse:
- Ia ulciorul şi fugi la izvor.
- Nici să nu te gândeşti! spuse fiica dezgustată. Poate să se ducă cea mică sau tu, ca în alte dăţi.
Mama reuşi, până la urmă, prin linguşeli şi alintări, să o convingă pe fiica să să meargă în pădure. Când ajunse la izvor, bătrâna îi spuse:
- Ai ajuns la timp, fetiţo. Dă-mi şi mie o gură de apă.
- Nu sunt servitoarea ta, spuse cu asprime fata. Poţi să-ţi iei şi singura apa.
- Ai un caracter urât şi suflet rău, spuse bătrâna. Drept răsplată pentru proasta ta creştere, de fiecare dată când vei vorbi îţi vor ieşi pe gura broaşte râioase şi şerpi.
Fata ridică din umeri cu dispreţ şi, când ajunse acasă, puse ulciorul la picioarele mamei sale, strâmbându-se.
- Te-ai întâlnit cu zâna? o întrebă aceasta.
Fata deschise gura ca să răspundă şi de pe buzele sale ţâşniră broaşte râioase şi şerpi.
— Ce-i asta? tipa mama speriată. Fata încerca să explice păţania, dar fu nevoită să tacă, pentru că umpluse încăperea de reptile scârboase.
Sfârșit
