Griselida - poveste de Charles Perrault
Citește online povestea pentru copii în română "Griselida" care îl are ca autor pe Charles Perrault. Citește basmul "Griselida" în care este vorba despre un rege care ura femeile și de aceea nu era nici însurat. El era conștient că dacă se însura avea și moștenitori, dar era convins că nu există nicio femeie nu este destul de frumoasă și inteligentă pentru el. Într-o zi însă, regele o întâlnește pe păstorița Griselida și se îndrăgostește de ea.
Citește povestea "Griselida"
A fost odată un rege care nutrea o ciudată antipatie fata de femei, motiv pentru care nu dorea să se însoare, deşi recunoştea ca prin alegerea unei soţii şi-ar fi asigurat un moştenitor.
Regele era convins că, din nefericire, nu există nicio femeie suficient de devotată, inteligenta şi frumoasă pentru el, şi nu ar fi acceptat o tânără care să nu întrunească aceste calităţi.
Într-o zi, regele ieşi la vânătoare şi se încăpăţâna să urmărească un cerb rănit, astfel că se abătu din drum şi se îndepărta de tovarăşii săi. De-abia făcuse câţiva paşi prin pădure, când văzu şezând lângă un copac cea mai frumoasă fiinţa pe care şi-ar fi putut-o imagina. Era o simplă păstorita, dar cu privirea atât de dulce şi nevinovată, încât îl făcu pe rege să uite antipatia lui pentru femei şi să se îndrăgostească nebuneşte de ea. În zilele ce au urmat o vizită pe păstorita, care se numea Griselida şi care trăia împreună cu tatăl său într-o căsuţă modestă. Regele descoperi atât de multe calităţi la această femeie, încât se hotărî să o ia de soţie.
La puţin timp după aceea se sărbători nunta şi întregul popor se îndrăgosti de farmecul tinerei Griselida.
După un an, Griselida născu o fetiţă la fel de frumoasă ca şi ea, iar regale era foarte fericit.
Dar cum nu exista fericire completă, fără niciun motiv, regele resimţi vechea antipatie pentru femei, gândindu-se că tot ceea ce făcea şi spunea Griselida era fals. Dar cum comportamentul reginei era ireproşabil, îşi spuse:”Am să o supun celor mai grele încercări şi astfel voi vedea dacă sinceritatea sa este neclintita sau falsă.“
Şi, mânat de aceasta nesăbuită dorinţa, o desparţi pe Griselida de fiica sa şi îi porunci să-I înapoieze toate bijuteriile pe care i le dăruise.
Cu inima îndurerată, Griselida se supuse cu umilinţă crudelor ordine, dar nu renunţa să-şi trateze soţul cu drăgălăşenie.
Deşi regele înţelese că umilinţa şi modestia sunt înrădăcinate în sufletul soţiei sale, hotărî să o supună unei a doua probe şi mai grele.
Îi spuse soţiei că poporul său se simţea jignit să aibă ca regina şi doamna o păstorita, care nu cunoaşte eticheta Curţii, ceea ce îl oblige să o renege şi să se căsătorească cu o prinţesă.
Griselida fu nevoită să se supună poruncilor soţului şi să părăsească palatul, întorcându-se la căsuţa să modesta fără să-i facă niciun reproş. Sărmana femeie suferea nespus, dar nu după luxul de la palatul regal, ci pentru că nu mai era alături de soţul şi fiica sa.
Astfel Griselida se întoarse la muncile aspre dinainte de căsătorie. Dar câteva săptămâni mai târziu, Dumnezeu hotărî ca suferinţa ei trebuie să ia sfârşit.
Într-o zi, pe când era aşezată la umbra unui copac, veni la ea regale împreună cu suita sa şi, luând-o cu drag de mână, exclamă:
- Nobili cavaleri, aveţi că regina pe cea mai virtuoasa femeie şi vreau că mereu s-o onoraţi aşa cum merită. Şi tu, buna mea Griselida, soţia mea, iartă-mă că te-am supus unor încercări atât de grele pentru a-ţi dovedi virtuţile; îţi promit că de acum înainte vei fi regina cea mai respectată şi femeia cea mai iubita.
Aşa a fost, într-adevăr, astfel ca devotata regina şi-a recuperat fiica şi s-a bucurat de dragostea, respectul şi admiraţia soţului.
Regele era convins că, din nefericire, nu există nicio femeie suficient de devotată, inteligenta şi frumoasă pentru el, şi nu ar fi acceptat o tânără care să nu întrunească aceste calităţi.
Într-o zi, regele ieşi la vânătoare şi se încăpăţâna să urmărească un cerb rănit, astfel că se abătu din drum şi se îndepărta de tovarăşii săi. De-abia făcuse câţiva paşi prin pădure, când văzu şezând lângă un copac cea mai frumoasă fiinţa pe care şi-ar fi putut-o imagina. Era o simplă păstorita, dar cu privirea atât de dulce şi nevinovată, încât îl făcu pe rege să uite antipatia lui pentru femei şi să se îndrăgostească nebuneşte de ea. În zilele ce au urmat o vizită pe păstorita, care se numea Griselida şi care trăia împreună cu tatăl său într-o căsuţă modestă. Regele descoperi atât de multe calităţi la această femeie, încât se hotărî să o ia de soţie.
La puţin timp după aceea se sărbători nunta şi întregul popor se îndrăgosti de farmecul tinerei Griselida.
După un an, Griselida născu o fetiţă la fel de frumoasă ca şi ea, iar regale era foarte fericit.
Dar cum nu exista fericire completă, fără niciun motiv, regele resimţi vechea antipatie pentru femei, gândindu-se că tot ceea ce făcea şi spunea Griselida era fals. Dar cum comportamentul reginei era ireproşabil, îşi spuse:”Am să o supun celor mai grele încercări şi astfel voi vedea dacă sinceritatea sa este neclintita sau falsă.“
Şi, mânat de aceasta nesăbuită dorinţa, o desparţi pe Griselida de fiica sa şi îi porunci să-I înapoieze toate bijuteriile pe care i le dăruise.
Cu inima îndurerată, Griselida se supuse cu umilinţă crudelor ordine, dar nu renunţa să-şi trateze soţul cu drăgălăşenie.
Deşi regele înţelese că umilinţa şi modestia sunt înrădăcinate în sufletul soţiei sale, hotărî să o supună unei a doua probe şi mai grele.
Îi spuse soţiei că poporul său se simţea jignit să aibă ca regina şi doamna o păstorita, care nu cunoaşte eticheta Curţii, ceea ce îl oblige să o renege şi să se căsătorească cu o prinţesă.
Griselida fu nevoită să se supună poruncilor soţului şi să părăsească palatul, întorcându-se la căsuţa să modesta fără să-i facă niciun reproş. Sărmana femeie suferea nespus, dar nu după luxul de la palatul regal, ci pentru că nu mai era alături de soţul şi fiica sa.
Astfel Griselida se întoarse la muncile aspre dinainte de căsătorie. Dar câteva săptămâni mai târziu, Dumnezeu hotărî ca suferinţa ei trebuie să ia sfârşit.
Într-o zi, pe când era aşezată la umbra unui copac, veni la ea regale împreună cu suita sa şi, luând-o cu drag de mână, exclamă:
- Nobili cavaleri, aveţi că regina pe cea mai virtuoasa femeie şi vreau că mereu s-o onoraţi aşa cum merită. Şi tu, buna mea Griselida, soţia mea, iartă-mă că te-am supus unor încercări atât de grele pentru a-ţi dovedi virtuţile; îţi promit că de acum înainte vei fi regina cea mai respectată şi femeia cea mai iubita.
Aşa a fost, într-adevăr, astfel ca devotata regina şi-a recuperat fiica şi s-a bucurat de dragostea, respectul şi admiraţia soţului.
Sfârșit
