Riquete cel cu moț - poveste de Charles Perrault
Citește online povestea pentru copii în română "Roquete cel cu moț" care îl are ca autor pe Charles Perrault. Citește basmul "Riquete cel moțat" în care este vorba despre o regină care avea un băiat urât din cale afară pe care ea îl numise Riquete cel cu Moţ. O zână îi prezisese la naștere că va fi amabil și inteligent și că va putea transmite talentul său persoanei iubite cel mai mult. Într-un ținut vecin, regina locului născuse două gemene, iar aceeași zână îi prezisese uneia dintre fete că va fi frumoasă dar și foarte proastă.
Citește povestea "Roquete cel cu moț"
A fost o dată o regină care născu un fiu îngrozitor de urât. Dar o zână îi prezise că va fi amabil şi inteligent şi îl va înzestra cu harul de a putea transmite talentul său persoanei pe care o va iubi cel mai mult, ceea ce o mai consolă puţin pe sărmana lui mama. Îl numiră Riquete cel cu Moţ, pentru că se născuse cu un mare smoc de păr în vârful capului.
La puţin timp după aceea, regina unui ţinut învecinat născu gemene. Prima care veni pe lume era o fată superbă; dar aceeaşi zână care asistase la naşterea lui Riquete cel cu Moţ îi prezise că va fi pe cât de frumoasă, pe atât de proastă. Mai mare fu durerea reginei când văzu că cea de-a doua fiică era extraordinar de urâtă.
-Nu fiţi mâhnită, doamnă, îi spuse zâna; această fetiţă va avea atât de mult talent, încât nici nu se va observa lipsa de frumuseţe. În ceea ce o priveşte pe cea mare, tot ce pot să fac este să-i acord harul de a înzestra cu frumuseţe pe cine va iubi cel mai mult.
Cele două prinţese crescură şi, deşi frumuseţea este un mare avantaj pentru o tânără, mulţumită ingeniozităţii sale, sora mai mică o întrecea pe cea mare la toate reuniunile, căci toţi terminau prin a se plictisi de prinţesa cea frumoasă.
Aceasta ar fi renunţat de bunăvoie la frumuseţea să ca să aibă în schimb jumătate din inteligenţa surorii sale. Într-o zi, pe când se afla în pădure şi îşi plânge nefericirea, se apropie de ea un tânăr foarte urât şi dezagreabil, dar foarte bine îmbrăcat: era tânărul prinţ Riquete cel cu Moţ, care, îndrăgostit de frumuseţea ei, ardea de dorinţa de-a o cunoaşte.
Riquete, văzând că era foarte tristă, îi spuse: -Nu înţeleg, doamnă, cum o tânără atât de frumoasă ca dumneavoastră poate să fie atât de tristă: frumuseţea este un har atât de scump, încât dacă îl ai, poţi trece peste orice nefericire.
-Sunteţi foarte amabil, domnule, răspunse prinţesa. Dar aş prefera să fiu la fel de urâtă ca dumneavoastră, dar să fiu inteligenta, decât să fiu frumoasă şi proastă.
- Doamnă, nu pot să cred că vă lipseşte inteligenta; dar dacă acesta este singurul lucru care vă mâhneşte, eu pot să pun capăt acestei dureri.
- Cum o să faceţi? întrebă prinţesa.
- Am puterea, spuse Riquete cel cu Moţ, să ofer câtă inteligenţă vreau persoanei pe care o iubesc cel mai mult; şi cum această persoană sunteţi dumneavoastră, dacă vă căsătoriţi cu mine, veţi beneficia de acest talent mult dorit.
Prinţesa rămase uimită şi nu ştiu ce răspuns să dea.
- Pentru că ştiu că este greu să luaţi această decizie, continua Riquete cel cu Moţ, vă dau un an la dispoziţie să vă gândiţi.
La puţin timp după aceea, regina unui ţinut învecinat născu gemene. Prima care veni pe lume era o fată superbă; dar aceeaşi zână care asistase la naşterea lui Riquete cel cu Moţ îi prezise că va fi pe cât de frumoasă, pe atât de proastă. Mai mare fu durerea reginei când văzu că cea de-a doua fiică era extraordinar de urâtă.
-Nu fiţi mâhnită, doamnă, îi spuse zâna; această fetiţă va avea atât de mult talent, încât nici nu se va observa lipsa de frumuseţe. În ceea ce o priveşte pe cea mare, tot ce pot să fac este să-i acord harul de a înzestra cu frumuseţe pe cine va iubi cel mai mult.
Cele două prinţese crescură şi, deşi frumuseţea este un mare avantaj pentru o tânără, mulţumită ingeniozităţii sale, sora mai mică o întrecea pe cea mare la toate reuniunile, căci toţi terminau prin a se plictisi de prinţesa cea frumoasă.
Aceasta ar fi renunţat de bunăvoie la frumuseţea să ca să aibă în schimb jumătate din inteligenţa surorii sale. Într-o zi, pe când se afla în pădure şi îşi plânge nefericirea, se apropie de ea un tânăr foarte urât şi dezagreabil, dar foarte bine îmbrăcat: era tânărul prinţ Riquete cel cu Moţ, care, îndrăgostit de frumuseţea ei, ardea de dorinţa de-a o cunoaşte.
Riquete, văzând că era foarte tristă, îi spuse: -Nu înţeleg, doamnă, cum o tânără atât de frumoasă ca dumneavoastră poate să fie atât de tristă: frumuseţea este un har atât de scump, încât dacă îl ai, poţi trece peste orice nefericire.
-Sunteţi foarte amabil, domnule, răspunse prinţesa. Dar aş prefera să fiu la fel de urâtă ca dumneavoastră, dar să fiu inteligenta, decât să fiu frumoasă şi proastă.
- Doamnă, nu pot să cred că vă lipseşte inteligenta; dar dacă acesta este singurul lucru care vă mâhneşte, eu pot să pun capăt acestei dureri.
- Cum o să faceţi? întrebă prinţesa.
- Am puterea, spuse Riquete cel cu Moţ, să ofer câtă inteligenţă vreau persoanei pe care o iubesc cel mai mult; şi cum această persoană sunteţi dumneavoastră, dacă vă căsătoriţi cu mine, veţi beneficia de acest talent mult dorit.
Prinţesa rămase uimită şi nu ştiu ce răspuns să dea.
- Pentru că ştiu că este greu să luaţi această decizie, continua Riquete cel cu Moţ, vă dau un an la dispoziţie să vă gândiţi.
Prinţesă, pentru a ieşi din această situaţie dificilă, accepta. Imediat începu să se simtă complet diferită şi se văzu în stare să converseze cu uşurinţă şi isteţime cu Riquete cel cu Moţ.
Când prinţesa se întoarse la palat, toţi se bucurară să vadă extraordinara schimbare. Toţi, mai puţin sora cea mică, deoarece văzu că fără avantajul inteligenţei, ea părea şi mai urâtă şi mai dezagreabilă. Începură atunci să vină prinţi din alte regate, încercând să o cucerească pe frumoasă şi acum inteligenţa prinţesa. După ce refuza mai mulţi pretendenţi, se prezentă un bărbat puternic, elegant şi bogat, căruia fata nu-i putu rezista.
Totuşi, pentru că acum era înţeleaptă, tânăra ceru să i se acorde timp de gândire înainte să se mărite cu el. Căută liniştea din pădure pentru a medita; dar ceea ce întâlni acolo fu o mare agitaţie şi văzu mulţi oameni care pregăteau un ospăţ magnific. Prinţesă, uimită de spectacol, îi întrebă pentru cine lucrau.
- Lucram pentru prinţul Riquete cel cu Moţ, a cărui nunta este mâine, doamnă.
Prinţesa rămase înmărmurită când îşi aduse aminte dintr-o dată că trecuse un an de când promisese că se căsătoreşte cu Riquete, care în acel moment se apropie foarte hotărât.
- La dispoziţia dumneavoastră, doamnă, spuse, sunt decis să mă ţin de cuvânt, şi nu mă îndoiesc că aţi venit ca să mă faceţi cel mai fericit om din lume acordându-mi mâna dumneavoastră.
- Vă mărturisesc sincer, răspunse prinţesa, că încă nu am luat o decizie.
- Mă uimeşte ceea ce îmi spuneţi, replica Riquete. Aş putea să vă reproşez că nu vă ţineţi de cuvânt, dar cum să fac asta, când în joc este fericirea mea? În afară de urâţenia mea, mai exista ceva care vă deranjează la mine ?
- În nici un caz, răspunse prinţesa, îmi place tot ceea ce îmi spuneţi.
- Atunci, continua Riquete cel cu Moţ, mă puteţi face cel mai fericit bărbat.
- Cum poate fi posibil? spuse prinţesa.
- Aflaţi, doamnă, ca aceeaşi zână care mi-a oferit harul de a-mi împărtăşi inteligenta, vi l-a dat dumneavoastră pe cel de a-l face frumos pe omul pe care îl iubiţi.
- Atunci îmi doresc din tot sufletul ca tu, cel mai dulce dintre cavaleri, să te transformi în prinţul cel mai frumos, spuse prinţesa.
Imediat Riquete cel cu Moţ apăru în faţa ochilor săi precum cel mai frumos şi mai încântător tânăr din lume.
Sunt oameni care spun că nu farmecele zânei, ci dragostea a fost cea care a cauzat transformarea tânărului, căci prinţesa, văzând perseverenţă şi toate calităţile prinţului, nu mai observa nici diformităţile, nici urâţenia chipului acestuia. A doua zi se sărbători minunata nunta, aşa cum prevăzuse Riquete cel cu Moţ cu un an în urmă.
Când prinţesa se întoarse la palat, toţi se bucurară să vadă extraordinara schimbare. Toţi, mai puţin sora cea mică, deoarece văzu că fără avantajul inteligenţei, ea părea şi mai urâtă şi mai dezagreabilă. Începură atunci să vină prinţi din alte regate, încercând să o cucerească pe frumoasă şi acum inteligenţa prinţesa. După ce refuza mai mulţi pretendenţi, se prezentă un bărbat puternic, elegant şi bogat, căruia fata nu-i putu rezista.
Totuşi, pentru că acum era înţeleaptă, tânăra ceru să i se acorde timp de gândire înainte să se mărite cu el. Căută liniştea din pădure pentru a medita; dar ceea ce întâlni acolo fu o mare agitaţie şi văzu mulţi oameni care pregăteau un ospăţ magnific. Prinţesă, uimită de spectacol, îi întrebă pentru cine lucrau.
- Lucram pentru prinţul Riquete cel cu Moţ, a cărui nunta este mâine, doamnă.
Prinţesa rămase înmărmurită când îşi aduse aminte dintr-o dată că trecuse un an de când promisese că se căsătoreşte cu Riquete, care în acel moment se apropie foarte hotărât.
- La dispoziţia dumneavoastră, doamnă, spuse, sunt decis să mă ţin de cuvânt, şi nu mă îndoiesc că aţi venit ca să mă faceţi cel mai fericit om din lume acordându-mi mâna dumneavoastră.
- Vă mărturisesc sincer, răspunse prinţesa, că încă nu am luat o decizie.
- Mă uimeşte ceea ce îmi spuneţi, replica Riquete. Aş putea să vă reproşez că nu vă ţineţi de cuvânt, dar cum să fac asta, când în joc este fericirea mea? În afară de urâţenia mea, mai exista ceva care vă deranjează la mine ?
- În nici un caz, răspunse prinţesa, îmi place tot ceea ce îmi spuneţi.
- Atunci, continua Riquete cel cu Moţ, mă puteţi face cel mai fericit bărbat.
- Cum poate fi posibil? spuse prinţesa.
- Aflaţi, doamnă, ca aceeaşi zână care mi-a oferit harul de a-mi împărtăşi inteligenta, vi l-a dat dumneavoastră pe cel de a-l face frumos pe omul pe care îl iubiţi.
- Atunci îmi doresc din tot sufletul ca tu, cel mai dulce dintre cavaleri, să te transformi în prinţul cel mai frumos, spuse prinţesa.
Imediat Riquete cel cu Moţ apăru în faţa ochilor săi precum cel mai frumos şi mai încântător tânăr din lume.
Sunt oameni care spun că nu farmecele zânei, ci dragostea a fost cea care a cauzat transformarea tânărului, căci prinţesa, văzând perseverenţă şi toate calităţile prinţului, nu mai observa nici diformităţile, nici urâţenia chipului acestuia. A doua zi se sărbători minunata nunta, aşa cum prevăzuse Riquete cel cu Moţ cu un an în urmă.
Sfârșit
