Flautistul din Hamelin - poveste de Charles Perrault
Citește online povestea pentru copii în română "Flautistul din Hamelin" care îl are ca autor pe Charles Perrault. Citește basmul "Cântărețul din Hamelin" în care este vorba despre o întâmplare din orașul german Hamelin, unde într-o zi, o mulțime de șoareci au invadat toate casele. Primarul disperat, a oferit recompensă de 1000 de mărci, dar nimeni nu a reușit să facă nimic. Până când în oraș a apărut un tânăr ciudat care ascundea sub mantaua lui un flaut.
Citește povestea "Flautistul din Hamelin"
Frumosul oras Hamelin era un loc linistit pana cand, intr-o zi, o puzderie de soareci invadara toate casele. Primarul, disperat, oferi o mie de marci cui putea sa scape orasul de teribila invazie de soareci. Zilele treceau si nimeni nu reusea sa faca nimic, dar, in cele din urma, aparu un tanar ciudat, inalt si slab, care ascundea un flaut sub mantaua sa.
Curiosul personaj ceru sa vorbeasca cu primarul.
- Domnule primar, spuse tanarul, eu pot sa va scap de soareci. Dar sunt sarac si vreau sa stiu ce mi-ati oferi drept recompensa.
- Am oferit o mie de marci celui care va gasi o solutie.
- De acord atunci. Pana se va innopta, nu va mai ramane niciun soarece in Hamelin.
Apoi se indrepta catre piata principala, unde se apuca sa cante o melodie din flaut. Cand lumea incepuse sa-si piarda increderea in el, aparu un soricel, se apropie de flautist si ramase langa acesta fermecat. Apoi veni un alt soarece, dupa care altul si altul, pana se adunara atat de multi, incat era imposibil sa-i numeri. Flautistul canta fara sa se opreasca, iar soriceii ramaneau in jurul lui.
Cand deja erau cam o suta de mii de soareci, tanarul se indrepta agale spre rau.
- Nu-l va putea traversa! Se va ineca! tipa lumea.
Dar flautistul ajunse la mal, continua sa mearga si se scufunda pana la mijloc, cantand in continuare din flaut. Soarecii, atrasi de muzica, intrara in apa dupa el si, cum nu stiau sa inoate, se inecara. Cand flautistul ajunse pe celalalt mal, nu mai era nici un soarece viu.
Toata lumea il aclama pe salvatorul orasului, care trecu raul inapoi si se indrepta catre primarie, urmat de o multime de oameni. Primarul ii iesi in intampinare la usa.
- Om bun, usuca-ti hainele, apoi vino sa te ospatezi.
Cand se pregatea sa plece, ii dadura o punguta din piele. Tanarul o desfacu si vazu ca inauntru nu erau decat o suta de marci.
- Domnule, nu asa ne-am inteles. Mi-ati promis o mie de marci si nu plec pana cand nu mi le dati.
- Obraznicule! Cum iti permiti sa ceri atat de mult doar pentru ca ai cantat la un flaut ? Pleaca imediat si multumeste-te cu cele o suta de marci, pentru ca inca pot sa ma razgandesc si sa ti le iau inapoi!
Flautistul il privi suparat si iesi in graba, spunandu-i:
- Vei regreta ceea ce mi-ai facut!
Curiosul personaj ceru sa vorbeasca cu primarul.
- Domnule primar, spuse tanarul, eu pot sa va scap de soareci. Dar sunt sarac si vreau sa stiu ce mi-ati oferi drept recompensa.
- Am oferit o mie de marci celui care va gasi o solutie.
- De acord atunci. Pana se va innopta, nu va mai ramane niciun soarece in Hamelin.
Apoi se indrepta catre piata principala, unde se apuca sa cante o melodie din flaut. Cand lumea incepuse sa-si piarda increderea in el, aparu un soricel, se apropie de flautist si ramase langa acesta fermecat. Apoi veni un alt soarece, dupa care altul si altul, pana se adunara atat de multi, incat era imposibil sa-i numeri. Flautistul canta fara sa se opreasca, iar soriceii ramaneau in jurul lui.
Cand deja erau cam o suta de mii de soareci, tanarul se indrepta agale spre rau.
- Nu-l va putea traversa! Se va ineca! tipa lumea.
Dar flautistul ajunse la mal, continua sa mearga si se scufunda pana la mijloc, cantand in continuare din flaut. Soarecii, atrasi de muzica, intrara in apa dupa el si, cum nu stiau sa inoate, se inecara. Cand flautistul ajunse pe celalalt mal, nu mai era nici un soarece viu.
Toata lumea il aclama pe salvatorul orasului, care trecu raul inapoi si se indrepta catre primarie, urmat de o multime de oameni. Primarul ii iesi in intampinare la usa.
- Om bun, usuca-ti hainele, apoi vino sa te ospatezi.
Cand se pregatea sa plece, ii dadura o punguta din piele. Tanarul o desfacu si vazu ca inauntru nu erau decat o suta de marci.
- Domnule, nu asa ne-am inteles. Mi-ati promis o mie de marci si nu plec pana cand nu mi le dati.
- Obraznicule! Cum iti permiti sa ceri atat de mult doar pentru ca ai cantat la un flaut ? Pleaca imediat si multumeste-te cu cele o suta de marci, pentru ca inca pot sa ma razgandesc si sa ti le iau inapoi!
Flautistul il privi suparat si iesi in graba, spunandu-i:
- Vei regreta ceea ce mi-ai facut!
Apoi traversa orasul si ajunse in parc, unde se jucau aproape toti copiii. Acolo se opri, scoase flautul si incepu sa cante o melodie foarte frumoasa. Toti micutii, parca hipnotizati, se apropiara de omul care canta fara sa se opreasca, pana cand nu mai ramase in case niciun copil.
Atunci flautistul iesi din parc si toti copiii il urmara. Oamenii ghicira ce urma sa li se intample copilasilor si incepura sa-i strige, dar fu in zadar. Ca fermecati, il urmau pe flautist, care se indrepta catre rau.
- Ii va ineca! tipau oamenii ingroziti. Dar cand ajunsera la rau, omul se abatu din drum catre o colina inalta.
- Nu merg la rau! Sunt salvati! se auzi din multime.
Muzicantul incepu sa urce colina urmat de catre toti copiii, in afara de unul, care, fiind schiop, mergea mai greu si ramasese in urma. Cand flautistul ajunse pe culme, in deal se deschise o imensa crapatura, in care intrara cu totii. Copilasul schiop, ajunse si el pe culme, tocmai cand dealul se inchidea, inghitindu-i toti prietenii.
Spaima invada Hamelinul, unde se auzeau numai plansete. Primarul fugi, deoarece oamenii il invinovateau pentru aceasta nenorocire cauzata de zgarcenia lui.
Copilasul schiop fu adoptat de toate mamele din oras, si, desi il copleseau cu dragoste si cadouri, era trist pentru ca nu avea cu cine sa se joace.
Intr-o zi se urca pe colina si se aseza pe iarba, gandindu-se la prietenii sai disparuti. Deodata zari ceva care stralucea in iarba. Cand se uita mai bine, vazu ca langa el era, de fapt, flautul celui care ii rapise pe micuti.
Copilul cel schiop, care avea o memorie buna, incerca sa cante melodia pe care o auzise de la flautist. De la primele note ale melodiei, simti cum pamantul se misca sub picioarele sale. Canta in continuare si – minune ! – colina incepu sa se deschida si imediat aparu un copil, apoi altul si altul, pana ce iesira toti afara, zambind fericiti ca fusesera scapati de blestem, apoi se indreptara catre oras. Parintii, cand ii vazura, se bucurara nespus si dadura sfoara in tara. Toti se imbratisau si se sarutau.
Primira copilasul schiop ca pe un erou si il purtara pe umeri pana la primarie, unde noul primar ii multumi si ii darui o mie de marci. Flautul a fost ars intr-un foc facut in piata si din acea zi, Hamelinul a redevenit un oras plin de fericire si liniste, fara soareci si fara oameni zgarciti.
Atunci flautistul iesi din parc si toti copiii il urmara. Oamenii ghicira ce urma sa li se intample copilasilor si incepura sa-i strige, dar fu in zadar. Ca fermecati, il urmau pe flautist, care se indrepta catre rau.
- Ii va ineca! tipau oamenii ingroziti. Dar cand ajunsera la rau, omul se abatu din drum catre o colina inalta.
- Nu merg la rau! Sunt salvati! se auzi din multime.
Muzicantul incepu sa urce colina urmat de catre toti copiii, in afara de unul, care, fiind schiop, mergea mai greu si ramasese in urma. Cand flautistul ajunse pe culme, in deal se deschise o imensa crapatura, in care intrara cu totii. Copilasul schiop, ajunse si el pe culme, tocmai cand dealul se inchidea, inghitindu-i toti prietenii.
Spaima invada Hamelinul, unde se auzeau numai plansete. Primarul fugi, deoarece oamenii il invinovateau pentru aceasta nenorocire cauzata de zgarcenia lui.
Copilasul schiop fu adoptat de toate mamele din oras, si, desi il copleseau cu dragoste si cadouri, era trist pentru ca nu avea cu cine sa se joace.
Intr-o zi se urca pe colina si se aseza pe iarba, gandindu-se la prietenii sai disparuti. Deodata zari ceva care stralucea in iarba. Cand se uita mai bine, vazu ca langa el era, de fapt, flautul celui care ii rapise pe micuti.
Copilul cel schiop, care avea o memorie buna, incerca sa cante melodia pe care o auzise de la flautist. De la primele note ale melodiei, simti cum pamantul se misca sub picioarele sale. Canta in continuare si – minune ! – colina incepu sa se deschida si imediat aparu un copil, apoi altul si altul, pana ce iesira toti afara, zambind fericiti ca fusesera scapati de blestem, apoi se indreptara catre oras. Parintii, cand ii vazura, se bucurara nespus si dadura sfoara in tara. Toti se imbratisau si se sarutau.
Primira copilasul schiop ca pe un erou si il purtara pe umeri pana la primarie, unde noul primar ii multumi si ii darui o mie de marci. Flautul a fost ars intr-un foc facut in piata si din acea zi, Hamelinul a redevenit un oras plin de fericire si liniste, fara soareci si fara oameni zgarciti.
Sfârșit
