Ploaia de stele - poveste de Charles Perrault
Citește online povestea pentru copii în română "Ploaia de stele" care îl are ca autor pe Charles Perrault. Citește basmul "Ploaia de stele" în care este vorba despre o țărăncuță orfană și singură pe lume care pleacă în lume pentru a-și găsi norocul. Își luă la ea haine și o bucată de pâine și plecă la drum. După ceva timp, țărăncuța se întâlni cu un cerșetor care îi ceru o bucată de pâine, iar ea milostivă cum era, îi dădu și plecă mai departe.
Citește și basmul Ploaia de stele scris de Frații Grimm
Citește și basmul Ploaia de stele scris de Frații Grimm
Citește povestea "Ploaia de stele"
A fost odată o ţărăncuţă care era orfana şi nu avea nici fraţi, dar trăia fericită şi era o fetiţă bună cum mai greu se găsea.
Într-o zi, pleca din satul său şi merse prin lumea întreagă pentru a-şi căuta norocul. Îşi lua cu ea tot ce avea, adică hainele cu care era îmbrăcată şi o bucată de pâine. Pe drum întâlni un cerşetor, care îi spuse:
- Te rog, micuţo, dă-mi ceva de mâncare.
Fetiţei i se făcu milă de el şi îi dădu bucata de pâine.
Îşi continuă drumul şi după un timp se apropie de ea un copilaş, care îi spuse :
- Îmi este foarte frig şi mă doare capul. Poţi să îmi dai boneta ta ?
- Ţi-o fac cadou, răspunse fetiţa cu generozitate.
La puţin timp după aceea văzu o fetiţă foarte mică tremurând de frig, aproape dezbrăcată, care o privea cu ochi trişti. Orfanei i se făcu milă de ea şi îi dădu fusta şi jacheta sa.
Era deja noapte şi ningea cu fulgi mari, când fetiţa intră într-o pădure.
Atunci, altă fetiţă, adăpostita lângă un copac, îi ceru cămaşa, pentru că nu mai suporta frigul. Şi cum i se făcu milă şi de aceasta, orfana renunţa şi la cămaşă. Şi astfel, micuţa rămase în voia crivatului, care îi îngheţă trupul. Gândi că va muri de frig după un timp şi începu să se roage.
Dar deodată, fără nicio explicaţie, se desprinseră din cer mii de stele, ca o ploaie orbitoare şi când căzură pe zăpadă, stelele se transformară în monede de aur.
Şi generoasă copilă, care dăduse celorlalţi tot ce avea, se văzu îmbrăcată cu o hăinuţă de blană, care deasemenea căzuse din cer.
Fetiţa şi-a umplut buzunarele cu monede de aur şi niciodată nu a mai trebuit să îndure foamea sau frigul. A fost întotdeauna o fetiţă fericită.
Într-o zi, pleca din satul său şi merse prin lumea întreagă pentru a-şi căuta norocul. Îşi lua cu ea tot ce avea, adică hainele cu care era îmbrăcată şi o bucată de pâine. Pe drum întâlni un cerşetor, care îi spuse:
- Te rog, micuţo, dă-mi ceva de mâncare.
Fetiţei i se făcu milă de el şi îi dădu bucata de pâine.
Îşi continuă drumul şi după un timp se apropie de ea un copilaş, care îi spuse :
- Îmi este foarte frig şi mă doare capul. Poţi să îmi dai boneta ta ?
- Ţi-o fac cadou, răspunse fetiţa cu generozitate.
La puţin timp după aceea văzu o fetiţă foarte mică tremurând de frig, aproape dezbrăcată, care o privea cu ochi trişti. Orfanei i se făcu milă de ea şi îi dădu fusta şi jacheta sa.
Era deja noapte şi ningea cu fulgi mari, când fetiţa intră într-o pădure.
Atunci, altă fetiţă, adăpostita lângă un copac, îi ceru cămaşa, pentru că nu mai suporta frigul. Şi cum i se făcu milă şi de aceasta, orfana renunţa şi la cămaşă. Şi astfel, micuţa rămase în voia crivatului, care îi îngheţă trupul. Gândi că va muri de frig după un timp şi începu să se roage.
Dar deodată, fără nicio explicaţie, se desprinseră din cer mii de stele, ca o ploaie orbitoare şi când căzură pe zăpadă, stelele se transformară în monede de aur.
Şi generoasă copilă, care dăduse celorlalţi tot ce avea, se văzu îmbrăcată cu o hăinuţă de blană, care deasemenea căzuse din cer.
Fetiţa şi-a umplut buzunarele cu monede de aur şi niciodată nu a mai trebuit să îndure foamea sau frigul. A fost întotdeauna o fetiţă fericită.
Sfârșit
