Doctorul știe tot - poveste de Charles Perrault
Citește online povestea pentru copii în română "Doctorul știe tot" care îl are ca autor pe Charles Perrault. Citește basmul "Doctorul știe tot" în care este vorba despre un tăietor de lemne sărac care văzând câte bucate erau pe masa unui doctor se gândi că ar putea face și el această profesie. Îl întrebă pe doctor dacă ar putea fi și el doctor și acesta cu viclenie îi spuse că trebuie să-și cumpere un abecedar, două costume de doctor și să pună pe ușă anunțul cu Doctorul știe tot.
Citește povestea "Doctorul știe tot"
A fost odată un tăietor de lemne care muncea în greu ca să-şi întreţină familia: tăia lemne sus la munte; apoi le transporta în oraş într-o căruţă veche, trasă de doi boi, şi le vindea.
Pe omul nostru îl chema Crab şi era foarte muncitor, deşi un pic naiv şi cam neştiutor.
Într-o zi servitoarea unui medic cumpăra lemne de la el şi îl ruga să îl ducă până acasă.
Când ajunse Crab, medicul tocmai mânca. Înfometatul tăietor de lemne, înghițind în sec după mâncărurile gustoase pe care le vedea, gândi că dacă ar fi medic ar putea mânca şi bea tot ce şi-ar dori. Şi, îndreptându-se către doctor, îl întreba dacă ar fi posibil ca şi el să fie medic.
- Bineînțeles, îi răspunse doctorul. Nu trebuie decât să-ţi cumperi un abecedar dintre cele care au un cocoş desenat pe ele. Apoi îţi comanzi două costume elegante şi pui pe uşa casei tale o inscripţie care să sune aşa: «Doctorul ştie tot» şi aştepţi clienţii. Vei vedea.
Naivul tăietor de lemne, care nu înţelese viclenia medicului, îşi lua rămas-bun de la el mulţumindu-i pentru sfat şi, fără să stea pe gânduri, vându căruţa şi boii în piaţă. Cu banii obținuți îşi cumpără un abecedar şi două costume şi, foarte încântat, merse acasă, unde îşi atârnă pe uşă inscripţia pe care era scris: «Doctorul Ştie Tot». Şi se puse pe aşteptat clienţi.
Într-o zi veni un domn care întrebă de Doctorul Ştie Tot.
- Eu, care le ştiu pe toate, am să vă rezolv problema. Nu fiţi trist, bunule domn, îi răspunse Crab.
Cavalerul îi oferi o sumă generoasă ca să descopere cine erau pungaşii care îl furau. Astfel îl conduse pe Crab spre casă sa. Îi însoţi şi nevasta lui Crab, căci tăietorul de lemne n-a vrut cu nici un chip să meargă fără ea. Când ajunseră, tocmai se servea prânzul, iar stăpânul îi invită la masa pe doctor şi pe soţia acestuia. Apăru atunci primul servitor care aducea bucate gustoase şi Crab îi spuse soţiei în şoaptă :
- Margareta, uite-l pe primul!
Pe omul nostru îl chema Crab şi era foarte muncitor, deşi un pic naiv şi cam neştiutor.
Într-o zi servitoarea unui medic cumpăra lemne de la el şi îl ruga să îl ducă până acasă.
Când ajunse Crab, medicul tocmai mânca. Înfometatul tăietor de lemne, înghițind în sec după mâncărurile gustoase pe care le vedea, gândi că dacă ar fi medic ar putea mânca şi bea tot ce şi-ar dori. Şi, îndreptându-se către doctor, îl întreba dacă ar fi posibil ca şi el să fie medic.
- Bineînțeles, îi răspunse doctorul. Nu trebuie decât să-ţi cumperi un abecedar dintre cele care au un cocoş desenat pe ele. Apoi îţi comanzi două costume elegante şi pui pe uşa casei tale o inscripţie care să sune aşa: «Doctorul ştie tot» şi aştepţi clienţii. Vei vedea.
Naivul tăietor de lemne, care nu înţelese viclenia medicului, îşi lua rămas-bun de la el mulţumindu-i pentru sfat şi, fără să stea pe gânduri, vându căruţa şi boii în piaţă. Cu banii obținuți îşi cumpără un abecedar şi două costume şi, foarte încântat, merse acasă, unde îşi atârnă pe uşă inscripţia pe care era scris: «Doctorul Ştie Tot». Şi se puse pe aşteptat clienţi.
Într-o zi veni un domn care întrebă de Doctorul Ştie Tot.
- Eu, care le ştiu pe toate, am să vă rezolv problema. Nu fiţi trist, bunule domn, îi răspunse Crab.
Cavalerul îi oferi o sumă generoasă ca să descopere cine erau pungaşii care îl furau. Astfel îl conduse pe Crab spre casă sa. Îi însoţi şi nevasta lui Crab, căci tăietorul de lemne n-a vrut cu nici un chip să meargă fără ea. Când ajunseră, tocmai se servea prânzul, iar stăpânul îi invită la masa pe doctor şi pe soţia acestuia. Apăru atunci primul servitor care aducea bucate gustoase şi Crab îi spuse soţiei în şoaptă :
- Margareta, uite-l pe primul!
Spusese asta referindu-se la primul fel de mâncare, dar servitorul, care era unul dintre hoţi, crezu că se referea la el şi, întorcându-se la bucătărie, le spuse colegilor săi :
- Suntem pierduţi! Doctorul ăsta le ştie pe toate şi şi-a dat seama că noi suntem cei care l-au furat pe stăpân, pentru că atunci când am intrat, i-a spus soţiei sale, în şoaptă, ca eu sunt primul.
Când cel de-al doilea servitor intra să-i servească, Crab îi spuse iarăşi soţiei sale, referindu-se tot la felul de mâncare :
- Margareta, acesta este al doilea!
Servitorul ieşi înspăimântat şi le povesti celorlalţi ce păţise. Acelaşi lucru se întâmpla şi cu cel de-al treilea servitor şi când apăru al patrulea, cavalerul îi ceru doctorului Ştie Tot să ghicească ce aduce în castron. Văzându-se într-o asemenea încurcătură, sărmanul tăietor de lemne îngână întristat:
- Bietul Crab!
Şi, cum de fapt în castron se aflau crabi, stăpânul casei crezu că invitatul chiar ghicise.
Atunci servitorul îi făcu semn falsului doctor să meargă până la bucătărie. Acolo servitorii îi mărturisiră că sunt autorii furtului, dar că regretă şi că doresc să înapoieze banii. Apoi îi promiseră o mare sumă de bani dacă nu îi denunţa stăpânului lor.
Doctorul accepta şi hoţii îi arătară locul unde era ascunsă prada. Pe urmă, Crab se întoarse la masă şi, aşezându-se, spuse :
- Am să caut în oracolul meu locul unde sunt ascunşi banii furaţi. Îşi scoase abecedarul şi începu să caute pagina pe care era desenat cocoşul. Dar cum dădea paginile două câte două, nu o găsi.
- Aha, eşti aici şi va trebui să ieşi! strigă el.
Şi în clipa aceea, cel de-al cincilea servitor, care se ascunsese după un dulap, ieşi în fugă, crezând că se referea la el. În final, Crab îi divulga cavalerului locul unde erau ascunşi banii, pe care acesta îi recupera cu bucurie şi uimire, în acelaşi timp.
Doctorul ştie tot primi din partea stăpânului o mare sumă de bani, iar din partea servitorilor o alta, pentru că nu îi denunţase şi astfel se îmbogăţi şi nu mai fu nevoit să taie lemne niciodată.
- Suntem pierduţi! Doctorul ăsta le ştie pe toate şi şi-a dat seama că noi suntem cei care l-au furat pe stăpân, pentru că atunci când am intrat, i-a spus soţiei sale, în şoaptă, ca eu sunt primul.
Când cel de-al doilea servitor intra să-i servească, Crab îi spuse iarăşi soţiei sale, referindu-se tot la felul de mâncare :
- Margareta, acesta este al doilea!
Servitorul ieşi înspăimântat şi le povesti celorlalţi ce păţise. Acelaşi lucru se întâmpla şi cu cel de-al treilea servitor şi când apăru al patrulea, cavalerul îi ceru doctorului Ştie Tot să ghicească ce aduce în castron. Văzându-se într-o asemenea încurcătură, sărmanul tăietor de lemne îngână întristat:
- Bietul Crab!
Şi, cum de fapt în castron se aflau crabi, stăpânul casei crezu că invitatul chiar ghicise.
Atunci servitorul îi făcu semn falsului doctor să meargă până la bucătărie. Acolo servitorii îi mărturisiră că sunt autorii furtului, dar că regretă şi că doresc să înapoieze banii. Apoi îi promiseră o mare sumă de bani dacă nu îi denunţa stăpânului lor.
Doctorul accepta şi hoţii îi arătară locul unde era ascunsă prada. Pe urmă, Crab se întoarse la masă şi, aşezându-se, spuse :
- Am să caut în oracolul meu locul unde sunt ascunşi banii furaţi. Îşi scoase abecedarul şi începu să caute pagina pe care era desenat cocoşul. Dar cum dădea paginile două câte două, nu o găsi.
- Aha, eşti aici şi va trebui să ieşi! strigă el.
Şi în clipa aceea, cel de-al cincilea servitor, care se ascunsese după un dulap, ieşi în fugă, crezând că se referea la el. În final, Crab îi divulga cavalerului locul unde erau ascunşi banii, pe care acesta îi recupera cu bucurie şi uimire, în acelaşi timp.
Doctorul ştie tot primi din partea stăpânului o mare sumă de bani, iar din partea servitorilor o alta, pentru că nu îi denunţase şi astfel se îmbogăţi şi nu mai fu nevoit să taie lemne niciodată.
Sfârșit
