95 de fabule scrise de Lev Tolstoi - pagina 5
Pagina 5 - Citește online aici pe site, 95 de fabule pentru copii scrise de scriitorul rus Lev Tolstoi. Citește fabule de Lev Tolstoi precum: Țăranul și câinele, Ciobanul, Câinele pe fân, Lupul și osul, Câinele și hoțul, Lupul și iapa, Vulpea și lupul, Cerbul și calul, Două broaște, Lupoaica și porcul, Taurul și broasca, Broaștele care vroiau un împărat, și multe altele.
ŢĂRANUL ŞI CÂINELE
Un câine căzu în fîntână. Ţăranul se apucă să-l scoată, dar câinele îl muşcă de mână. Ţăranul îl azvârli înapoi, spunând:
— Să piei, afurisitule, dacă mă muşti fiindcă vreau să te scap!
Un câine căzu în fîntână. Ţăranul se apucă să-l scoată, dar câinele îl muşcă de mână. Ţăranul îl azvârli înapoi, spunând:
— Să piei, afurisitule, dacă mă muşti fiindcă vreau să te scap!
CÂINELE CU JUJEU *
Cîinele începu să se dea la găini. Stăpînul îi prinse la gît un jujeu. Atunci cîinele porni pe la alte curţi, arătîndu-şi jujeul şi spunînd:
— Ia uitaţi-vă cît de mult mă iubeşte stăpînul! Dintre toţi cîinii, numai pe mine m-a însemnat.
* Jujeu — jug mic, triunghiular, care se pune la gîtul animalelor ca să nu poată trece prin gard.
Cîinele începu să se dea la găini. Stăpînul îi prinse la gît un jujeu. Atunci cîinele porni pe la alte curţi, arătîndu-şi jujeul şi spunînd:
— Ia uitaţi-vă cît de mult mă iubeşte stăpînul! Dintre toţi cîinii, numai pe mine m-a însemnat.
* Jujeu — jug mic, triunghiular, care se pune la gîtul animalelor ca să nu poată trece prin gard.
CIOBANUL
Un cioban pierdu o oaie. O căută peste tot, dar nu putu da de urma ei. Atunci prinse a se ruga şi făgădui să aprindă la icoane o lumînărică de zece copeici dacă îi va găsi pe hoţi. A doua zi se duse ciobanul în pădure şi dădu peste nişte lupi, care tocmai isprăveau de mîncat oaia pierduta.
Îi găsise pe hoţi. Dar cînd lupii se repeziră la el, ciobanul prinse a se ruga iar şi făgădui să aprindă o luminare de o rublă, dacă va izbuti să scape de ei.
Un cioban pierdu o oaie. O căută peste tot, dar nu putu da de urma ei. Atunci prinse a se ruga şi făgădui să aprindă la icoane o lumînărică de zece copeici dacă îi va găsi pe hoţi. A doua zi se duse ciobanul în pădure şi dădu peste nişte lupi, care tocmai isprăveau de mîncat oaia pierduta.
Îi găsise pe hoţi. Dar cînd lupii se repeziră la el, ciobanul prinse a se ruga iar şi făgădui să aprindă o luminare de o rublă, dacă va izbuti să scape de ei.
CÂINELE PE FÂN
Cîinele se tolănise pe fîn, lîngă grajd. Vacii i se făcu de o gură de fîn — veni sub peretele grajdului, vîrî capul şi abia apucă o gură de fîn, că dulăul mîrîi mînios şi se repezi la ea. Vaca se îndepărtă şi spuse:
- Măcar de-ar mînca şi el! Da' aşa, nici singur nu mănîncă, nici pe altul nu-l lasă.
Cîinele se tolănise pe fîn, lîngă grajd. Vacii i se făcu de o gură de fîn — veni sub peretele grajdului, vîrî capul şi abia apucă o gură de fîn, că dulăul mîrîi mînios şi se repezi la ea. Vaca se îndepărtă şi spuse:
- Măcar de-ar mînca şi el! Da' aşa, nici singur nu mănîncă, nici pe altul nu-l lasă.
LUPUL ŞI OSUL
Mergea lupul cu un os în gură. Cîţiva căţelandri se repeziră la dînsul. Lesne ar fi putut lupul să le facă de petrecanie, dar se temu să deschidă gura, ca să nu piardă osul. Şi o luă lupul la sănătoasa cu că-ţelandrii după el.
Mergea lupul cu un os în gură. Cîţiva căţelandri se repeziră la dînsul. Lesne ar fi putut lupul să le facă de petrecanie, dar se temu să deschidă gura, ca să nu piardă osul. Şi o luă lupul la sănătoasa cu că-ţelandrii după el.
CÂINELE ŞI HOŢUL
Un hoţ se apropie de ograda omului. Cîinele îl simţi şi începu să latre. Hoţul scoase o coajă de pîine şi o aruncă acestuia. Cîinele n-o luă, ci se repezi la hoţ să-1 muşte de picioare. De ce mă muşti? Nu vezi că-ţi dau pîine, îi spuse hoţul.
Te muşc, fiindcă pînă a nu-mi da tu pîine, nu aveam cum şti dacă eşti om bun sau rău. Acum însă sînt încredinţat că eşti un om rău, de vreme ce încerci să mă mituieşti.
Un hoţ se apropie de ograda omului. Cîinele îl simţi şi începu să latre. Hoţul scoase o coajă de pîine şi o aruncă acestuia. Cîinele n-o luă, ci se repezi la hoţ să-1 muşte de picioare. De ce mă muşti? Nu vezi că-ţi dau pîine, îi spuse hoţul.
Te muşc, fiindcă pînă a nu-mi da tu pîine, nu aveam cum şti dacă eşti om bun sau rău. Acum însă sînt încredinţat că eşti un om rău, de vreme ce încerci să mă mituieşti.
LUPUL SI IAPA
Vroia lupul să se înfrupte dintr-un mînz. Veni la herghelie şi spuse:
- Văd la voi un mînz care şchioapătă. Oare nu cunoaşteţi leacul pentru vindecat şchiopături? Noi, lupii, cunoaştem un astfel de leac, care vindecă pe loc.
Una din iepe îl întrebă:
- Da' tu ştii lecui?
- D'apoi cum!
- Atunci, rogu-te, lecuieşte-mi piciorul drept din spate, că mă cam ţine o durere în copită.
Lupul se duse numaidecît la ea, da'ndată ce ajunse lîngă piciorul cu pricina, primi o copită de-i zburară toţi colţii din gură.
Vroia lupul să se înfrupte dintr-un mînz. Veni la herghelie şi spuse:
- Văd la voi un mînz care şchioapătă. Oare nu cunoaşteţi leacul pentru vindecat şchiopături? Noi, lupii, cunoaştem un astfel de leac, care vindecă pe loc.
Una din iepe îl întrebă:
- Da' tu ştii lecui?
- D'apoi cum!
- Atunci, rogu-te, lecuieşte-mi piciorul drept din spate, că mă cam ţine o durere în copită.
Lupul se duse numaidecît la ea, da'ndată ce ajunse lîngă piciorul cu pricina, primi o copită de-i zburară toţi colţii din gură.
VULPEA ŞI LUPUL
Vulpea îl văzu pe lup că îşi ascute colţii. îl întrebă:
- De ce îţi ascuţi colţii? Doar n-ai cu cine te bate.
Lupul răspunse:
- Tocmai de aceea îi ascut, că n-am cu cine mă bate. Cînd oi avea cu cine, n-oi mai avea timp să-i ascut.
Vulpea îl văzu pe lup că îşi ascute colţii. îl întrebă:
- De ce îţi ascuţi colţii? Doar n-ai cu cine te bate.
Lupul răspunse:
- Tocmai de aceea îi ascut, că n-am cu cine mă bate. Cînd oi avea cu cine, n-oi mai avea timp să-i ascut.
CERBUL ŞI CALUL
Un cerb împunse cu coarnele calul şi îl alungă de pe păşune. Calul veni la om şi îl rugă să-i ia apărarea. Omul îi luă apărarea, alungă cerbul, dar în schimb puse hamul şi şaua pe cal. Văzînd că cerbul a fost alungat, calul spuse:
Mulţumesc, omule, acuma lasă-mă să plec.
Ba nu te las, fiindcă mi-am dat seama cîtă nevoie am de tine.
Şi păstră calul pe lîngă el.
Un cerb împunse cu coarnele calul şi îl alungă de pe păşune. Calul veni la om şi îl rugă să-i ia apărarea. Omul îi luă apărarea, alungă cerbul, dar în schimb puse hamul şi şaua pe cal. Văzînd că cerbul a fost alungat, calul spuse:
Mulţumesc, omule, acuma lasă-mă să plec.
Ba nu te las, fiindcă mi-am dat seama cîtă nevoie am de tine.
Şi păstră calul pe lîngă el.
DOUĂ BROAŞTE
Heleşteiele şi mlaştinile secară din pricina căldurii prea mari. Două broaşte porniră să caute apa. Au ajuns pe ghizdul unei fîntîni şi au stat să cumpănească dacă e bine sau nu să sară în fîntînă. Una din ele, mai tînără, spuse:
Zic să sărim, apă e multă în fîntînă şi nimeni nu ne va pricinui acolo vreun necaz.
Ba nu. O fi apă multă, cum spui, dar dacă totuşi seacă pînă la urmă, de acolo nu mai ieşim.
Heleşteiele şi mlaştinile secară din pricina căldurii prea mari. Două broaşte porniră să caute apa. Au ajuns pe ghizdul unei fîntîni şi au stat să cumpănească dacă e bine sau nu să sară în fîntînă. Una din ele, mai tînără, spuse:
Zic să sărim, apă e multă în fîntînă şi nimeni nu ne va pricinui acolo vreun necaz.
Ba nu. O fi apă multă, cum spui, dar dacă totuşi seacă pînă la urmă, de acolo nu mai ieşim.
LUPOAICA ŞI PORCUL
O lupoaică ceru porcului să o găzduiască peste noapte. Porcul o găzdui. Lupoaica fătă cîţiva pui. Porcul se rugă să fie lăsat la locul lui.
- Vezi şi singur, puii sînt prea mici, ai puţintică răbdare, îi răspunse lupoaica.
Porcul se gîndi „De, să mai aştept..." Trecu vara. Porcul ceru iar să fie lăsat la locul lui. Lupoaica îi spuse:
- Încearcă numai să te legi de noi. Acum sîntem şase, te facem bucăţele.
O lupoaică ceru porcului să o găzduiască peste noapte. Porcul o găzdui. Lupoaica fătă cîţiva pui. Porcul se rugă să fie lăsat la locul lui.
- Vezi şi singur, puii sînt prea mici, ai puţintică răbdare, îi răspunse lupoaica.
Porcul se gîndi „De, să mai aştept..." Trecu vara. Porcul ceru iar să fie lăsat la locul lui. Lupoaica îi spuse:
- Încearcă numai să te legi de noi. Acum sîntem şase, te facem bucăţele.
TAURUL ŞI BROASCA
Venind spre lac, taurul dădu peste un cîrd de broscuţe - pe una o strivi sub copită, celelalte săriră în apă. Una din broscuţe, întorcîndu-se la maică-sa, spuse:
- Tii, măicuţă, ce animal mare am văzut, te cuprinde groaza, nu alta!
- Cum, era mai mare decît mine? întrebă mama.
- Mult mai mare.
Bătrîna broască se umflă şi întrebă iar:
- Mai mare decît sînt eu acuma?
- Mai mare.
Bătrîna se umflă şi mai mult:
- Şi decît acum?
- Şi decît acum. Chiar de-ai plesni, cît taurul nu vei fi.
Bătrîna broască nu se lăsă — se umflă din toate puterile şi chiar că plesni.
Venind spre lac, taurul dădu peste un cîrd de broscuţe - pe una o strivi sub copită, celelalte săriră în apă. Una din broscuţe, întorcîndu-se la maică-sa, spuse:
- Tii, măicuţă, ce animal mare am văzut, te cuprinde groaza, nu alta!
- Cum, era mai mare decît mine? întrebă mama.
- Mult mai mare.
Bătrîna broască se umflă şi întrebă iar:
- Mai mare decît sînt eu acuma?
- Mai mare.
Bătrîna se umflă şi mai mult:
- Şi decît acum?
- Şi decît acum. Chiar de-ai plesni, cît taurul nu vei fi.
Bătrîna broască nu se lăsă — se umflă din toate puterile şi chiar că plesni.
BROAŞTELE CARE VROIAU UN ÎMPĂRAT
Broaştele începuseră să se certe între ele şi nu aveau pe nimeni care să le facă dreaptă judecată. Atunci se rugară celui de sus să le trimită un împărat. Se întîmplă, ca deasupra bălţii lor să se frîngă un ram uscat şi să cadă în apă.
- Iată şi împăratul! strigară broaştele şi se îm-prăştiară care încotro.
Numai că ramul, căzînd în noroiul bălţii, rămase înfipt acolo. Broaştele prinseră curaj — ba înotînd, ba săltînd se apropiară de el. Ramul nici că mişca. Broaştele îşi ziseră atunci că prea e paşnic împăratul, că unul ca dînsul n-o să le facă lor dreaptă judecată şi iar se rugară cerului să le trimită un împărat. Se întîmplă ca tocmai atunci, un bîtlan care trecea în zbor pe deasupra bălţii, să coboare în ea. Broaştele se bucurară şi spuseră:
— Iată şi împăratul adevărat. Acesta este viu şi va şti să ne facă dreaptă judecată.
Abia cînd văzură că bîtlanul le prinde şi le devorează una după alta, broaştele regretară pe paşnicul împărat de mai înainte.
Broaştele începuseră să se certe între ele şi nu aveau pe nimeni care să le facă dreaptă judecată. Atunci se rugară celui de sus să le trimită un împărat. Se întîmplă, ca deasupra bălţii lor să se frîngă un ram uscat şi să cadă în apă.
- Iată şi împăratul! strigară broaştele şi se îm-prăştiară care încotro.
Numai că ramul, căzînd în noroiul bălţii, rămase înfipt acolo. Broaştele prinseră curaj — ba înotînd, ba săltînd se apropiară de el. Ramul nici că mişca. Broaştele îşi ziseră atunci că prea e paşnic împăratul, că unul ca dînsul n-o să le facă lor dreaptă judecată şi iar se rugară cerului să le trimită un împărat. Se întîmplă ca tocmai atunci, un bîtlan care trecea în zbor pe deasupra bălţii, să coboare în ea. Broaştele se bucurară şi spuseră:
— Iată şi împăratul adevărat. Acesta este viu şi va şti să ne facă dreaptă judecată.
Abia cînd văzură că bîtlanul le prinde şi le devorează una după alta, broaştele regretară pe paşnicul împărat de mai înainte.
NEGUSTORUL ŞI HOŢII
În prăvălia unui negustor intrară doi oameni să cumpere basmale. Negustorul se întoarse cu spatele la ei ca să scoată marfa, dar cînd reveni şi privirea îi căzu pe tejghea, văzu că o basma dispăruse. Negustorul îi opri pe cei doi şi le spuse:
— Careva dintre voi a luat o basma.
Unul dintre ei prinse a se jura că nu are asupra lui nici un fel de basma, iar celălalt că n-a luat basmaua de pe tejghea. Atunci negustorul spuse:
- În cazul acesta, amîndoi sînteţi hoţii.
Ghicise că unul din ei luase şi dăduse celuilalt basmaua şi îl buzunări pe hoţul care se jurase că n-a luat basmaua de pe tejghea. O găsi asupra lui şi îi duse pe amîndoi la comisar.
În prăvălia unui negustor intrară doi oameni să cumpere basmale. Negustorul se întoarse cu spatele la ei ca să scoată marfa, dar cînd reveni şi privirea îi căzu pe tejghea, văzu că o basma dispăruse. Negustorul îi opri pe cei doi şi le spuse:
— Careva dintre voi a luat o basma.
Unul dintre ei prinse a se jura că nu are asupra lui nici un fel de basma, iar celălalt că n-a luat basmaua de pe tejghea. Atunci negustorul spuse:
- În cazul acesta, amîndoi sînteţi hoţii.
Ghicise că unul din ei luase şi dăduse celuilalt basmaua şi îl buzunări pe hoţul care se jurase că n-a luat basmaua de pe tejghea. O găsi asupra lui şi îi duse pe amîndoi la comisar.
SOARELE ŞI VÂNTUL
Se încontrară soarele şi vîntul, care din ei va izbuti să-l dezbrace mai repede pe om. Vîntul se porni să smulgă de pe el îmbrăcămintea. îi sălta şapca din cap şi îi flutura năprasnic hainele, iar omul îşi îndesa şapca la loc şi îşi înfăşură haina mai bine. Aşa încît vîntul nu izbuti să-l dezbrace pe om. Se apucă şi soarele de treaba asta. El numai că-l pîrpăli niţeluş pe om, că acesta se şi descheie la haină şi îşi săltă şapca pe ceafă. îl mai pîrpăli pe atîta, şi omul lepădă haina de pe el şi şapca o azvîrli cît colo.
Se încontrară soarele şi vîntul, care din ei va izbuti să-l dezbrace mai repede pe om. Vîntul se porni să smulgă de pe el îmbrăcămintea. îi sălta şapca din cap şi îi flutura năprasnic hainele, iar omul îşi îndesa şapca la loc şi îşi înfăşură haina mai bine. Aşa încît vîntul nu izbuti să-l dezbrace pe om. Se apucă şi soarele de treaba asta. El numai că-l pîrpăli niţeluş pe om, că acesta se şi descheie la haină şi îşi săltă şapca pe ceafă. îl mai pîrpăli pe atîta, şi omul lepădă haina de pe el şi şapca o azvîrli cît colo.
Citește și poveștile scrise de Lev Tolstoi
|
|
|
Povesti de: FRATII GRIMM CREANGA EMINESCU SLAVICI ANDERSEN ISPIRESCU DELAVRANCEA FILIMON TOLSTOI