95 de fabule scrise de Lev Tolstoi - pagina 2
Pagina 2 - Citește online aici pe site, 95 de fabule pentru copii scrise de scriitorul rus Lev Tolstoi. Citește fabule de Lev Tolstoi precum: Șarpele de casă și ariciul, Stăncuța și ulciorul, Păsărica, Mincinosul, Furnica și porumbița, Stăncuța și porumbeii, Broasca țestoasă și vulturul, Măgarul și calul, Leul și șăarecele, Baba și găina, Găina și ouăle de aur, Câinele, cocoșul și vulpea, și multe altele.
ŞARPELE DE CASĂ ŞI ARICIUL
Intr-o zi ariciul veni la şarpele de casă şi îi spuse:
- Găzduieşte-mă, şarpe de casă, pentru un timp în cuibul tău.
Şarpele de casă îl găzdui. Dar de cum intră ariciul în cuibul, puii şarpelui de casă nici că mai avură trai. La o vreme, şarpele îi spuse:
- Te-am găzduit pentru un timp, dar acuma pleacă: puii mei se tot înţeapă dureros în ghimpii tăi.
Ariciul răspunse:
- Să plece cine se înţeapă, că eu unul nu mă plîng.
Intr-o zi ariciul veni la şarpele de casă şi îi spuse:
- Găzduieşte-mă, şarpe de casă, pentru un timp în cuibul tău.
Şarpele de casă îl găzdui. Dar de cum intră ariciul în cuibul, puii şarpelui de casă nici că mai avură trai. La o vreme, şarpele îi spuse:
- Te-am găzduit pentru un timp, dar acuma pleacă: puii mei se tot înţeapă dureros în ghimpii tăi.
Ariciul răspunse:
- Să plece cine se înţeapă, că eu unul nu mă plîng.
STĂNCUŢA ŞI ULCIORUL
Stăncuţei i se făcu sete. Găsi un ulcior în ogradă, cu ceva apă pe fund. Stăncuţa însă nu putu ajunge la ea. Atunci se apucă să arunce în ulcior pietricele, şi aruncă atîtea, încît apa se ridică pînă la gura ulciorului şi stăncuţa îşi putu potoli setea.
Stăncuţei i se făcu sete. Găsi un ulcior în ogradă, cu ceva apă pe fund. Stăncuţa însă nu putu ajunge la ea. Atunci se apucă să arunce în ulcior pietricele, şi aruncă atîtea, încît apa se ridică pînă la gura ulciorului şi stăncuţa îşi putu potoli setea.
PĂSĂRICA
O păsărică stătea pe o creangă şi văzu jos, în iarbă, nişte seminţe. Păsărica îşi spuse: „Să ciugulesc şi eu cîteva."
Zbură în iarbă, dar nimeri într-o plasă de prins păsări.
„De ce trebuie să pier? se întrebă ea. Ereţii omoară păsărele vii şi nu păţesc nimic, iar eu îmi pierd zilele pentru un bob de sămînţă.
O păsărică stătea pe o creangă şi văzu jos, în iarbă, nişte seminţe. Păsărica îşi spuse: „Să ciugulesc şi eu cîteva."
Zbură în iarbă, dar nimeri într-o plasă de prins păsări.
„De ce trebuie să pier? se întrebă ea. Ereţii omoară păsărele vii şi nu păţesc nimic, iar eu îmi pierd zilele pentru un bob de sămînţă.
MINCINOSUL
Un flăcăiaş păştea oile şi prinse a striga, chipurile, că văzuse un lup:
- Ajutor, lupul! lupul!
Ţăranii veniră în fugă, dar se dumeriră că fuse¬seră păcăliţi. Flăcăiaşul mai făcu de două sau de trei ori isprava asta, dar o dată se întîmplă ca lupul să dea cu adevărat iama în oi.
Flăcăiaşul strigă iar:
- Săriţi, săriţi că a dat lupul!
Ţăranii se gîndiră că iar vrea să-i păcălească şi nu mai veniră la chemarea lui. Cît despre lup, văzînd că nu are de cine să se teamă, sfîşie toată turma, după plac.
Un flăcăiaş păştea oile şi prinse a striga, chipurile, că văzuse un lup:
- Ajutor, lupul! lupul!
Ţăranii veniră în fugă, dar se dumeriră că fuse¬seră păcăliţi. Flăcăiaşul mai făcu de două sau de trei ori isprava asta, dar o dată se întîmplă ca lupul să dea cu adevărat iama în oi.
Flăcăiaşul strigă iar:
- Săriţi, săriţi că a dat lupul!
Ţăranii se gîndiră că iar vrea să-i păcălească şi nu mai veniră la chemarea lui. Cît despre lup, văzînd că nu are de cine să se teamă, sfîşie toată turma, după plac.
FURNICA ŞI PORUMBIŢA
Furnica veni la malul pîrîului, căci i se făcuse sete. Un val o luă pe sus şi era gata să o înece. O porumbiţă tocmai trecea în zbor cu o crenguţă în cioc. Văzînd furnica în primejdie, îi aruncă crenguţa în apă. Furnica se caţără pe crenguţă şi scăpă cu viaţă, în altă zi, un păsărar întindea plasa ca să prindă porumbiţa cu pricina şi tocmai se pregătea să tragă de sfoară. Furnica veni repede spre păsărar şi îi ciupi dureros de picior. Acesta scăpă un strigăt de durere, dar, odată cu el şi sfoara. Porumbiţa îşi desfăcu aripile şi zbură de acolo.
Furnica veni la malul pîrîului, căci i se făcuse sete. Un val o luă pe sus şi era gata să o înece. O porumbiţă tocmai trecea în zbor cu o crenguţă în cioc. Văzînd furnica în primejdie, îi aruncă crenguţa în apă. Furnica se caţără pe crenguţă şi scăpă cu viaţă, în altă zi, un păsărar întindea plasa ca să prindă porumbiţa cu pricina şi tocmai se pregătea să tragă de sfoară. Furnica veni repede spre păsărar şi îi ciupi dureros de picior. Acesta scăpă un strigăt de durere, dar, odată cu el şi sfoara. Porumbiţa îşi desfăcu aripile şi zbură de acolo.
STĂNCUŢA ŞI PORUMBEII
O stăncuţa băgă de seamă că porumbeii sînt bine hrăniţi. Atunci îşi vopsi penele în alb şi zbură în hulubărie. Porumbeii crezură la început că-i un porumbel de-al lor, şi o lăsară în pace. Dar stăncuţa uită unde se află şi prinse a striga în graiul său. Porumbeii săriră cu ciocurile pe ea şi o puseră pe fugă. Stăncuţa se întoarse la ai săi, dar stăncuţele se speriară de penele ei albe şi o goniră de asemenea.
O stăncuţa băgă de seamă că porumbeii sînt bine hrăniţi. Atunci îşi vopsi penele în alb şi zbură în hulubărie. Porumbeii crezură la început că-i un porumbel de-al lor, şi o lăsară în pace. Dar stăncuţa uită unde se află şi prinse a striga în graiul său. Porumbeii săriră cu ciocurile pe ea şi o puseră pe fugă. Stăncuţa se întoarse la ai săi, dar stăncuţele se speriară de penele ei albe şi o goniră de asemenea.
BROASCA ŢESTOASĂ ŞI VULTURUL
Broasca ţestoasă se tot ruga de vultur să o înveţe să zboare. Vulturul o sfătui să renunţe, căci zborul nu i se potriveşte, dar broasca ţestoasă o ţinea una şi bună. Atunci vulturul o luă în gheare, o ridică în văzduh şi îi dădu drumul de sus. Broasca ţestoasă căzu pe o piatră şi îşi zdrobi carapacea.
Broasca ţestoasă se tot ruga de vultur să o înveţe să zboare. Vulturul o sfătui să renunţe, căci zborul nu i se potriveşte, dar broasca ţestoasă o ţinea una şi bună. Atunci vulturul o luă în gheare, o ridică în văzduh şi îi dădu drumul de sus. Broasca ţestoasă căzu pe o piatră şi îşi zdrobi carapacea.
MĂGARUL ŞI CALUL
Un om ţinea în gospodărie un măgar şi un cal. într-o zi aceştia mergeau împreună pe drum. Măgarul îi spune calului:
— Tare greu îmi vine, n-am să pot căra pînă la capăt povara asta. Ia şi tu măcar o mică parte din ea.
Calul nu se învoi. Peste puţin măgarul se prăbuşi
la pămînt din pricina efortului prea mare şi îşi dete duhul. Stăpînul încarcă pe cal tot calabalîcul purtat de măgar, ba chiar şi pielea acestuia. Calul se căina amarnic:
— Arăcan de sufletul meu, ce-am păţit! Dacă îl ajutam măcar puţin pe măgar, nu căram acum singur toată povara purtată de el, ba chiar şi pielea lui pe deasupra.
Un om ţinea în gospodărie un măgar şi un cal. într-o zi aceştia mergeau împreună pe drum. Măgarul îi spune calului:
— Tare greu îmi vine, n-am să pot căra pînă la capăt povara asta. Ia şi tu măcar o mică parte din ea.
Calul nu se învoi. Peste puţin măgarul se prăbuşi
la pămînt din pricina efortului prea mare şi îşi dete duhul. Stăpînul încarcă pe cal tot calabalîcul purtat de măgar, ba chiar şi pielea acestuia. Calul se căina amarnic:
— Arăcan de sufletul meu, ce-am păţit! Dacă îl ajutam măcar puţin pe măgar, nu căram acum singur toată povara purtată de el, ba chiar şi pielea lui pe deasupra.
LEUL ŞI ŞOARECELE
Leul adormise. Un şoricel trecu în fugă peste el. Leul se trezi din somn şi îl prinse pe şoricel. Acesta începu să se roage de dînsul, să-i dea drumul, spunînd:
— Dacă ai să mă laşi cu zilele, am să-ţi fac şi eu un bine cîndva.
Leul începu să rîdă, adică - cum poate un şoricel să-i facă lui un bine. Totuşi, îl lăsă să plece.
Peste cîtăva vreme nişte vînători îl prinseră pe leu şi îl legară cu funia de un pom. Auzind răgetele leului, şoricelul veni îndată, roase funia şi îi spuse:
- îţi aminteşti cum ai rîs de mine, fiindcă nu credeai că am să-ţi pot face un bine? Acum vezi şi singur - chiar şi de la un şoarece poţi trage uneori folos.
Leul adormise. Un şoricel trecu în fugă peste el. Leul se trezi din somn şi îl prinse pe şoricel. Acesta începu să se roage de dînsul, să-i dea drumul, spunînd:
— Dacă ai să mă laşi cu zilele, am să-ţi fac şi eu un bine cîndva.
Leul începu să rîdă, adică - cum poate un şoricel să-i facă lui un bine. Totuşi, îl lăsă să plece.
Peste cîtăva vreme nişte vînători îl prinseră pe leu şi îl legară cu funia de un pom. Auzind răgetele leului, şoricelul veni îndată, roase funia şi îi spuse:
- îţi aminteşti cum ai rîs de mine, fiindcă nu credeai că am să-ţi pot face un bine? Acum vezi şi singur - chiar şi de la un şoarece poţi trage uneori folos.
BABA ŞI GĂINA
O găină oua în fiecare zi cîte un ou. Gospodina îşi zise că dacă o va hrăni mai bine, găina îi va oua de două ori mai multe ouă. Zis şi făcut. Numai că, îngrăşîndu-se, găina nu se mai ouă deloc.
O găină oua în fiecare zi cîte un ou. Gospodina îşi zise că dacă o va hrăni mai bine, găina îi va oua de două ori mai multe ouă. Zis şi făcut. Numai că, îngrăşîndu-se, găina nu se mai ouă deloc.
GĂINA ŞI OUĂLE DE AUR
Găina unui gospodar oua ouă de aur. Rîvnind să ia mult aur dintr-o dată, gospodarul tăie găina (credea, vezi bine, că poartă în ea un bulgăre mare de aur); dar găina se dovedi a fi ca toate găinile.
Găina unui gospodar oua ouă de aur. Rîvnind să ia mult aur dintr-o dată, gospodarul tăie găina (credea, vezi bine, că poartă în ea un bulgăre mare de aur); dar găina se dovedi a fi ca toate găinile.
CÂINELE, COCOŞUL ŞI VULPEA
Cîinele şi cocoşul plecară să cutreiere lumea. Pe seară, cocoşul adormi într-un copac, iar cîinele îşi făcu culcuş la temelia copacului, printre rădăcinile acestuia. La ceasul sorocit, cocoşul prinse a cînta. Vulpea îl auzi, veni fuga sub copac şi începu să-1 îmbie să coboare pînă la ea, ca să-i dea cinstirea cuvenită pentru glasul său negrăit de frumos. Cocoşul îi spuse:
— Mai întîi să trezeşti portarul, care doarme după zăbrelele porţii. Să-mi deschidă el poarta, şi atunci am să cobor.
Vulpea îl căută pe portar, cercînd să-l păcălească cu aceeaşi gogoriţă. Dar cîinele sări din culcuşul său şi-i făcu de petrecanie.
Cîinele şi cocoşul plecară să cutreiere lumea. Pe seară, cocoşul adormi într-un copac, iar cîinele îşi făcu culcuş la temelia copacului, printre rădăcinile acestuia. La ceasul sorocit, cocoşul prinse a cînta. Vulpea îl auzi, veni fuga sub copac şi începu să-1 îmbie să coboare pînă la ea, ca să-i dea cinstirea cuvenită pentru glasul său negrăit de frumos. Cocoşul îi spuse:
— Mai întîi să trezeşti portarul, care doarme după zăbrelele porţii. Să-mi deschidă el poarta, şi atunci am să cobor.
Vulpea îl căută pe portar, cercînd să-l păcălească cu aceeaşi gogoriţă. Dar cîinele sări din culcuşul său şi-i făcu de petrecanie.
DIHORUL
Un dihor intră la un arămar şi se apucă să lingă pila acestuia. Din limbă începu să-i picure sînge. Dihorul se bucură şi linse mai departe, zicîndu-şi că sîngerează fierul pilei, pînă îşi zdreli limba de tot.
Un dihor intră la un arămar şi se apucă să lingă pila acestuia. Din limbă începu să-i picure sînge. Dihorul se bucură şi linse mai departe, zicîndu-şi că sîngerează fierul pilei, pînă îşi zdreli limba de tot.
LEUL, URSUL ŞI VULPEA
Leul şi ursul dădură peste o halcă de carne şi se luară la ceartă pentru ea. Ursul nici gînd să cedeze, leul de asemenea. Se bătură ei cam multişor, pînă cînd, sleiţi de puteri, căzură cu boturile în ţărînă. Vulpea zări carnea care zăcea între ei, îşi înfipse colţii în ea şi, pe-aici ţi-i drumul!
Leul şi ursul dădură peste o halcă de carne şi se luară la ceartă pentru ea. Ursul nici gînd să cedeze, leul de asemenea. Se bătură ei cam multişor, pînă cînd, sleiţi de puteri, căzură cu boturile în ţărînă. Vulpea zări carnea care zăcea între ei, îşi înfipse colţii în ea şi, pe-aici ţi-i drumul!
LUPUL ŞI BĂTRÂNA
Un lup flămînd umbla după pradă. La marginea satului auzi dintr-o izbă plînsetele unui copil şi glasul unei bătrîne care spunea:
- Dacă nu conteneşti cu plînsul, am să te dau la lup.
Lupul nu plecă mai departe, ci se puse pe aşteptat să i se dea plodul făgăduit.
Aşteptă pînă căzu întu¬nericul, şi iar o auzi pe bătrînă spunînd:
— Nu mai plînge, puişor, că nu te dau la lup. Dacă o veni lupul, îi punem pielea-n băţ!
Lupul îşi zise: „Se vede treaba că pe aici una se spune şi alta se face", şi plecă din acel sat.
Un lup flămînd umbla după pradă. La marginea satului auzi dintr-o izbă plînsetele unui copil şi glasul unei bătrîne care spunea:
- Dacă nu conteneşti cu plînsul, am să te dau la lup.
Lupul nu plecă mai departe, ci se puse pe aşteptat să i se dea plodul făgăduit.
Aşteptă pînă căzu întu¬nericul, şi iar o auzi pe bătrînă spunînd:
— Nu mai plînge, puişor, că nu te dau la lup. Dacă o veni lupul, îi punem pielea-n băţ!
Lupul îşi zise: „Se vede treaba că pe aici una se spune şi alta se face", şi plecă din acel sat.
LIBELULA ŞI FURNICILE
în toamnă, grîul adunat de furnici prinzînd ume¬zeală, acestea îl scoaseră la uscat. O libelulă flămîndă le ceru să-i dea şi ei cîteva boabe. Furnicile îi spuseră:
Păi de ce nu ţi-ai adunat din vară bucatele? Libelula răspunse:
N-am avut timp: am cîntat toată vara. Furnicile rîseră şi grăiră aşa:
Dacă vara ai cîntat, iarna pun-te pe jucat!
în toamnă, grîul adunat de furnici prinzînd ume¬zeală, acestea îl scoaseră la uscat. O libelulă flămîndă le ceru să-i dea şi ei cîteva boabe. Furnicile îi spuseră:
Păi de ce nu ţi-ai adunat din vară bucatele? Libelula răspunse:
N-am avut timp: am cîntat toată vara. Furnicile rîseră şi grăiră aşa:
Dacă vara ai cîntat, iarna pun-te pe jucat!
BROASCA ŞI LEUL
Leul auzi orăcăitul unei broaşte şi crezu că o fiară mare scoate asemenea răcnete. Zăbovi puţin pe malul bălţii şi văzu broasca ieşind din ea. Leul o strivi cu laba şi zise:
- Ce pocitanie mică, da' m-a băgat în sperieţi!
Leul auzi orăcăitul unei broaşte şi crezu că o fiară mare scoate asemenea răcnete. Zăbovi puţin pe malul bălţii şi văzu broasca ieşind din ea. Leul o strivi cu laba şi zise:
- Ce pocitanie mică, da' m-a băgat în sperieţi!
LUPUL ŞI COCORUL
Lupul se înecă cu un os şi nu-l putu scoate nicicum din gîtlej. îl chemă pe cocor şi îi spuse:
- Ia, cocorule, ai gîtul lung — vîră-mi ciocul în gîtlej şi scoate osul de acolo. Am să te răsplătesc.
Cocorul vîrî ciocul în gîtlejul lupului, scoase osul şi spuse:
- Dă-mi răsplata făgăduită.
Lupul clănţăni din colţi şi-i răspunse:
- Oare nu te-am răsplătit îndeajuns că nu te-am scurtat de cap cînd ţi l-ai vîrît între colţii mei?
Lupul se înecă cu un os şi nu-l putu scoate nicicum din gîtlej. îl chemă pe cocor şi îi spuse:
- Ia, cocorule, ai gîtul lung — vîră-mi ciocul în gîtlej şi scoate osul de acolo. Am să te răsplătesc.
Cocorul vîrî ciocul în gîtlejul lupului, scoase osul şi spuse:
- Dă-mi răsplata făgăduită.
Lupul clănţăni din colţi şi-i răspunse:
- Oare nu te-am răsplătit îndeajuns că nu te-am scurtat de cap cînd ţi l-ai vîrît între colţii mei?
LUCRĂTOARELE ŞI COCOŞUL
Gospodina îşi trezea lucrătoarele cu noaptea-n cap şi le punea la treabă îndată ce cocoşul cînta zorii de zi. Lucrătoarelor li se păru greu din cale-afară să se scoale aşa devreme şi se gîndiră să-i ia viaţa cocoşului, ca să n-o trezească pe stăpînă. Făcură întocmai, numai că nimeriră şi mai prost: temîndu-se să nu doarmă mai mult decît trebuie, stăpîna le scula şi mai devreme pe lucrătoare.
Gospodina îşi trezea lucrătoarele cu noaptea-n cap şi le punea la treabă îndată ce cocoşul cînta zorii de zi. Lucrătoarelor li se păru greu din cale-afară să se scoale aşa devreme şi se gîndiră să-i ia viaţa cocoşului, ca să n-o trezească pe stăpînă. Făcură întocmai, numai că nimeriră şi mai prost: temîndu-se să nu doarmă mai mult decît trebuie, stăpîna le scula şi mai devreme pe lucrătoare.
CÂINELE ŞI UMBRA SA
Câinele mergea pe un podeţ de scândură aruncat peste râu, cu o bucată de carne în gură. Văzându-şi chipul oglindit în apă, crezu că-i un alt câine cu altă bucată de carne şi sări asupra-i să i-o ia: chipul amăgitor pieri, dar pieri dusă de valuri şi bucata de carne a cîinelui.
Astfel, rămase şi fără carnea ce-o avusese.
Câinele mergea pe un podeţ de scândură aruncat peste râu, cu o bucată de carne în gură. Văzându-şi chipul oglindit în apă, crezu că-i un alt câine cu altă bucată de carne şi sări asupra-i să i-o ia: chipul amăgitor pieri, dar pieri dusă de valuri şi bucata de carne a cîinelui.
Astfel, rămase şi fără carnea ce-o avusese.
Citește și poveștile scrise de Lev Tolstoi
|
|
|
Povesti de: FRATII GRIMM CREANGA EMINESCU SLAVICI ANDERSEN ISPIRESCU DELAVRANCEA FILIMON TOLSTOI